42,455 matches
-
cu Centru Cultural German Iași. Manifestarea a reunit vernizarea expoziției Zidul. O graniță în interiorul Germaniei (realizată de "Fundația Federală pentru Cercetarea Dictaturii Comuniste" împreună cu ziarele BILD și Die Welt), două conferințe, proiecții de filme și un concert susținut în memoria victimelor comunismului, dirijat de Ulrich Backofen. Invitat fiind la această manifestare, Dr. Robert Grünbaum a sustinut conferință intitulată "Revoluția pașnică și căderea zidului. RDG în toamna anului 1989". Prezența sa la Iași a fost un prilej pentru realizarea unui interviu pe
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sau organizații ale foștilor colaboratori, dar ele sunt absolut nesemnificative în viața publică, neavând nicio forță politică în viața publică, sunt niște asociații ale unor domni vârstnici, care din nostalgia față de trecut organizează reîntâlniri. A. R.: Ce fac, în schimb, victimele regimului? Au fost despăgubite în vreun fel? Cum au fost despăgubite? R. G.: A existat o întreagă serie de măsuri de despăgubire, atât pe plan moral, cât și economic. Asta inseamna ca in Germania există acum legi în acest sens
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
existat o întreagă serie de măsuri de despăgubire, atât pe plan moral, cât și economic. Asta inseamna ca in Germania există acum legi în acest sens, legi de drept penal și administrativ, al căror scop a fost de a reabilită victimele. Există despăgubiri pentru cei care au fost închiși în închisoare, în măsura în care acest lucru s-a putut dovedi. A. R.: Câți au primit asemenea despăgubiri? R. G.: Condiția este că victima să fi petrecut cel putin 6 luni în închisoare pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și administrativ, al căror scop a fost de a reabilită victimele. Există despăgubiri pentru cei care au fost închiși în închisoare, în măsura în care acest lucru s-a putut dovedi. A. R.: Câți au primit asemenea despăgubiri? R. G.: Condiția este că victima să fi petrecut cel putin 6 luni în închisoare pentru a primi acea așa-numita pensie de victimă. Există, de exemplu, si încercări din partea societății de a reabilită victimele. A. R.: Ați putea da un exemplu? R. G.: Un exemplu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
închiși în închisoare, în măsura în care acest lucru s-a putut dovedi. A. R.: Câți au primit asemenea despăgubiri? R. G.: Condiția este că victima să fi petrecut cel putin 6 luni în închisoare pentru a primi acea așa-numita pensie de victimă. Există, de exemplu, si încercări din partea societății de a reabilită victimele. A. R.: Ați putea da un exemplu? R. G.: Un exemplu ar fi ca, în anul 1953, Președintele a făcut un gest simbolic pentru foștii revoluționari. An de an
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
R.: Câți au primit asemenea despăgubiri? R. G.: Condiția este că victima să fi petrecut cel putin 6 luni în închisoare pentru a primi acea așa-numita pensie de victimă. Există, de exemplu, si încercări din partea societății de a reabilită victimele. A. R.: Ați putea da un exemplu? R. G.: Un exemplu ar fi ca, în anul 1953, Președintele a făcut un gest simbolic pentru foștii revoluționari. An de an se fac activități de comemorare, tocmai pentru a evidenția și la
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ei își doresc să aibă din nou RDG-ul. Mai multe sondaje au demonstrat că valorile democrației se bucură de aprecierea majorității. Dar nu putem generaliză. Nu există doar esticii germani. Există foarte multe categorii de oameni. Există răufăcători și victime. Există omul normal, care s-a adaptat la viață să cotidiană din RDG, și fiecare din acești oameni au o altă amintire, o altă reprezentare despre fosta RDG. Deci, și aici trebuie să diferențiem. Chiar și acel fenomen de Ostalgie
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
unei politici europene a memoriei a fost în aprilie 2009, când Parlamentul European a adoptat o declarație prin care ziua de 23 august, cu referire expresă la Tratatul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, a fost declarată ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului și nazismului, observând că totuși nu este vorba despre crimele comunismului în general, dar, cu vorba moldovenilor, mulțumim și pentru atâta!". Privitor la politica memoriei în Republică Moldova, Igor Cașu a afirmat că "Fiecare partid, guvern ori majoritate parlamentară
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de-o indignare de prim moment (1990), cînd, bunăoară, Mircea Zaciu, care avea să se arate mult mai conciliant, vorbea inflamat "de o presiune dinafară, de inocularea unor viruși extraliterari, de un proiect malefic căruia literatura română i-a căzut victimă timp de cîteva decenii", fie de un idealism consecvent pe care însă istoria recentă l-a dejucat într-un mod impredictibil precum cel al lui Virgil Ierunca reclamînd Uniunii Scriitorilor să excludă din rîndurile membrilor săi pe toți "colaboraționiștii declarați
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
Croazetei se stabilesc pe cai oculte. Cercurile de interese din "lumea mare" a filmului stabilesc cine ce premiu ia, înainte de întrunirea juriilor. Totul e politizat, totul e o uriașă înșelătorie căreia filmele noastre, mai bune decît ale altora, îi pică victime, pentru că n-avem sprijinitori acolo unde trebuie, în oculta filmului internațional. Anul trecut, am vorbit la telefon cu Criști Puiu, care tocmai luase premiul pentru filmul său, Moartea domnului Lăzărescu. Totul fusese simplu. "Dl Lăzărescu" fusese bine primit la vizionarea
Cum au învins românii oculta la Cannes by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10585_a_11910]
-
narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar autorul, asemeni personajului său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
să-i găzduiască o singură noapte. În dimineața următoare vor avea surpriză să constate că, în imobilul binefăcătorului sufla vântul sau răsună ecoul. Merită să încercați. Eu, m-am edificat. Din amfitrion ospitalier, plin de încredere, am devenit o biată victima. Evident, cu banii luați. Că în orice situație, există și excepții de la regulă, care se opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
scrisoare de protest publicată în anul 1977 Ilie Torsan, președintele executiv al Confederației Miniere: “...Două garnituri de tren au dus în noapte de 13 spre 14 iunie 13-15 IUNIE 1990 TREI ZILE CARE AU CUTREMURAT ȚARĂ În memoria lui R.B., victima a mineriadei aproximativ 5.000 de mineri... Au avut loc în centrul Capitalei și în alte câteva puncte violente stradale. Multe au fost comise de oameni în echipament mineresc (salopete, cizme, cască). La Complexul Expozițional, la întâlnirea cu Președintele României
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
doua zi, în altă piața, vedeai un alt mort, tot cu o gaură în cap și purtând pe trupul lui aceeași pancartă. La fel, asemenea scene puteau fi văzute aproape zilnic prin diferite piețe, iar cei care aduceau în timpul nopții victima și o împușcau, știau că lumea care vedea aceste scene nu credea ce scria pe pancartă. De altfel, acesta era și scopul lor, că lumea să știe ce pățesc cei care se opun regimului comunist. După îmbrăcăminte, oricine și-ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un alt mort a apărut în piață cutare. Se duceau repede să vadă dacă cel împușcat era dispărutul lor. Deși cazurile acestea au fost atât de numeroase, niciodată nu s-a întâmplat ca cineva să recunoască pe vreuna dintre aceste victime. Am fost de multe ori să văd și eu acești oameni morți. Este adevărat că era greu să recunoști chipul celui împușcat, pentru că toți erau împușcați în cap și în general erau desfigurați. Numai după îmbrăcăminte putea fi recunoscut de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu omorâți în orașul lor, ca să nu fie identificați. Toate persoanele dispărute, despre a caror soarta nu s-a aflat niciodată, fie că au fost duse în Uniunea Sovietică și au murit chinuite, în anchete, fie că au fost aceste victime necunoscute, omorâte prin piețele orașelor din țară. Nici după moartea lui Ceaușescu nu s-a putut afla identitatea lor, a celor văzuți de noi prin piețe, și respectiv locul unde și-au găsit sfârșitul, cei dispăruți de la casele lor. Se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și în forță competențele (pe alocuri profesionale), că își fac încălzirea, deocamdată la marginea terenului, coteriile pe criterii politico-subterane etc.; un reportaj tv ne amintește o strigare către patrie cum că: "Azi la Timișoara, (mâine-n toată țara!") cad primele victime la cozile de la farmacii, ministrul Nicolăescu jubilează tăcând ca o vietate în păpușoi, telespectatorii exultă, iar pensionarii, sfătuiți de ministrul Gheorghe Barbu, se înscriu la forțele de muncă pentru a-și câștiga prin muncă cinstită pita (zic protagoniștii emisiunii "Săptămâna
Ce mai parade! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10565_a_11890]
-
pușcărie degeaba. Cînd lucrurile s-au mai liniștit și cînd conturile comuniștilor care i-au luat locul lui Ceaușescu au devenit monedă curentă a revoluției, Dumitru Popescu a fost eliberat din pușcărie. N-a ieșit de acolo cu aerul de victimă. Astfel că în vreme ce despre Ceaușescu începeau să fie exprimate regrete, ca după un mare om de stat, Dumitru Popescu n-a izbutit să intre în galeria marilor nedreptățiți de Revoluție. Dumitru Popescu nu a făcut carieră politică după 1989. A
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
o mare primejdie i-ar amenința". P. M., el însuși înmărmurit, ajunge la concluzia că "Familia Codreanu a fost o familie sinistră pentru neamul românesc". "Deveniți notorii prin crimele lor, sunt slăviți ca niște eroi". Ei omoară în demență, căzându-le victimă până și marele N. Iorga. Nu-mi amintesc o altă consemnare semnificativă a înmormântării umile, în deplin anonimat, a savantului patriot. în capela de la Cimitirul Bellu, el era "întins pe o năsălie, ca un muritor de rând." "Iorga înmormântat ca
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
deosebește trans-romanul de proza pre-modernistă? Un text modernist e ușor de identificat de obicei, din cauza frondei lui foarte previzible împotriva normei verbale și narative. O frondă de limbaj, după cum am văzut - deși nu putem ignora concepția despre ființa umană ca victimă a subconștientului și relativității, concepție care a stârnit fronda de la bun început. Există fără îndoială o întreagă filozofie pe care se bazează tehnica fluxului conștiinței și care a schimbat modul de istorisire ireversibil. Puneți-vă în situația de a citi
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Cioculescu Comunismul este o doctrină politică ce poate fi pozitiv receptată sau ferm respinsă, la alegere în cazul fericit. Crimele sale sunt de competența tribunalelor și pot fi absolvite sau condamnate după punctul de vedere în care te situezi, al victimei sau al profitorului. în sine, o doctrină politică este realistă sau utopică, starea pură fiind rareori atinsă, odată ce aplicarea se izbește de multipli factori modelatori de o asemenea vivacitate, încât nici chiar părinții fondatori să n-o mai poată recunoaște
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
s-a înscris în anii 50, deci în perioada "internaționalistă", cînd încă naționalismul ceaușist era departe de a-și fi trasat conturul agresiv. Nu uităm că pe atunci un cap de acuzare zdrobitor împotriva lui Lucrețiu Pătrășcanu, întîi căpetenie apoi victimă a inchiziției roșii, a fost declarația sa cum că se vrea mai întîi român și abia apoi comunist. Aversiunea diriguitorilor ideologici a fost însă mai puternică decît prescripția doctrinară. Doamna Cioculescu dă la lumină un set de scrisori ale marelui
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
se aplatizeze în timp. Numai că orice ierarhie, fiind o eșalonare pe verticală a diferențelor omenești, reprezintă implicit o sursă a discriminărilor umane. Iar calea cea mai sigură de a ataca o astfel de ierarhie este să te declari o victimă a constrîngerilor pe care ea ți le-a impus. Și atunci, ca reacție compensatorie față de nedreptatea coercitivă la care ai fost supus, autoritățile politice fie vor desființa ierarhia în cauză, fie vor crea o ierarhie paralelă a cărei tendință va
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
în cauză, fie vor crea o ierarhie paralelă a cărei tendință va fi s-o înlocuiască cu timpul pe cea dintîi. În America, spune Ovidiu Hurduzeu, tactica obținerii de avantaje prin înaintarea unor petiții din care să reiasă statutul de victimă a devenit astăzi o mentalitate comună. Ea tinde să înlocuiască competiția fățișă și selecția valorilor pe bază de înfruntare directă. Și astfel, sub păvaza corectitudinii omenești, nulitățile ajung celebrități doar pentru că aparțin unor minorități supuse discriminării. Pentru Ovidiu Hurduzeu, celebra
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
un blazon publicitar. Tot ceea ce înseamnă astăzi multiculturalism și corectitudine politică își trage succesul din această strategie a victimizării premeditate. Mai mult, din nevoia de a culege avantajele pe care le aduce cu sine discriminarea, americanul ajunge să se pretindă victima unui agresor pe care tot el l-a inventat. Consecința dezastruoasă pe termen lung este că, din aceea ce fusese odată societatea americană - un edificiu de tip concurențial centrat pe cultul eroului, al competenței și al meritului -, ea a devenit
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]