1,302 matches
-
pofte fără de Dumnezeu. Cel prigonit nu poate scăpa deoarece poartă pretutindeni dușmanul cu el. Căci războiul din afară se termină ușor, dar războiul din suflet ține până la moarte. Deci se cuvine la acest moment trist să medităm mai mult la viețuirea noastră, să ne folosim duhovnicește de smerenia și discreția, de răbdarea și suferințele celor ce și-au trecut inima prin baia durerii în acele vremuri vitrege. Să ne gândim cum am fi trecut noi prin ele, dacă am fi fost
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
curăți sufletele și mintea, pentru a găsi în această oază a ortodoxiei, izvorul cu apă vie al credinței adevărate. Prof. Roxana A. iulie 1996 Iubiți părinți și frați din Sfânta Mănăstire Secu, cu blândețe vă îndemn să luați aminte la viețuirea dumneavoastră, căci în zadar viețuiți în Sfânta Mănăstire dacă nu vă trudiți pentru dobândirea sfințeniei, pentru că sfințenia este țelul suprem al omului. Deci iubiți pocăința, dragostea și inima curată să primeze întru voi și Bunul Dumnezeu vă va face fii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu zi a vieții celei de obște, trecute și viitoare. Am mai povestit despre un personaj, de-acum îndepărtat, din vremea când perseveram în clasele liceale, despre moșul meu care unchi îmi era și bine trecuse de nouă decenii de viețuire permanentă în lumea noastră, cea valahă, dar nu întrutotul; despre el aș fi putut spune ceea ce i-a spus vodă Brâncoveanu lui Staico paharnicul: "Începu Costandin-vodă să zică: "N-aș fi gândit, Staico, să văz una ca aceasta, zău, n-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care am avut nevoie ca să o scriu, îngemănându-mi memoria ce încă mi-era întreagă cu însemnări și alte bucoavne, am regăsit totodată și calea cea dreaptă către Hristos. Datorez acest lucru duhovnicului meu de la Bobbio, citirii zilnice a Akathistos-ului, viețuirii în direcția arătată de mișcarea degetului Creatorului și revizitării faptelor vieții mele ca pe un mozaic. Mi-am dat seama de zădărnicia oricărui lucru, de a fi fost doar un peștișor care a trecut înainte și înapoi prin fața gurii deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părțile cu argint topit. I-au pus bolovanii și-au aruncat-o cu o catapultă în mijlocul lacului. Lui Zogru nu-i părea rău de călugării morți, ci îl enerva ideea că trebuie să schimbe atât de repede locul cald al viețuirii lui. Intrase în al șaselea călugăr, un bătrân care molfăia fără oprire ba un fir de ceapă, ba o coajă de pâine, ba clei de pe copaci, în fine, era în stare să mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lor 40 de zile fără să poată ieși, până când aceia mureau, iar abia atunci era din nou liber. Se mai putea să evadeze și în alt mod, mai riscant și cu un deznodământ nefericit. Anume dacă pleca departe, dincolo de zona viețuirii sale, cum s-a întâmplat în 1912, când, agitat și imprudent, Zogru a nimerit din greșeală într-un hahol beat și n-a mai putut să se elibereze până când omul n-a ajuns la Kiev, unde Zogru a țâșnit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
miști. Dac-o găsesc în toane bune, avem noroc. Dacă nu, oricum tot ți-aduc o bucată de mămăligă. Bine? Cățelul tace aprobator. Iliuță mână găinile în coteț, apoi intră pâș pâș în odaia de chirpici, cu mirosul ei de viețuire îngrămădită. Hai la masă, mă, îl cheamă glasul maică-sii. E gata mămăliga. Ce e? Am găsit un câine... E la poartă... Pot să-l țin? Femeia dă din umeri. ─ Știu eu? Dac-o fi bun... Și-așa n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cont de această perspectivă, nu trebuie să deviem nici la dreapta, nici la stânga: nu trebuie să ne «laicizăm», nici nu trebuie să ne «ierarhizăm», ci se cuvine să stăm la locul nostru, pe «pământul din mijloc», acceptând greutatea și bucuria viețuirii «în mijloc». Poate că s-ar cuveni aici să aflăm motivul și urmările faptului că preoția și căsătoria sunt sacramente, în timp ce consacrarea, prin profesarea voturilor, nu este sacrament. Până și la nivelul teologiei sacramentale, când vine vorba de viața consacrată
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
comuniune, printr-o ascultare umilă, fără a fi vreodată țel, ci doar calea prin care fiecare să-și poată trăi propria identitate și vocație în mod comunional. Pentru ca aceasta să se întâmple, trebuie să fim deschiși spre noi forme de viețuire ce, în provizoratul și în dinamismul formelor, sunt în măsură să ajute orice consacrat și orice comunitate să se confrunte cu truda de a discerne binele fiecăruia, spre bucuria tuturor. AUTENTICITATE: PERSOANA ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT FUNCȚIA Găsirea unui mod
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lor nesigure rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea deznădăjduită a acelei nemiloase clipe? Moștenirea primului om este lumina întîii deznădejdi. Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vrea viața povestită de îngeri veseli în umbra unei sălcii plângătoare. Și de câte ori ei nu s-ar dumiri, crengile aplecate să le lumineze neștiința cu adierile întristării... De-aș vrea să văd ce m-a îmbogățit mai mult în cursul viețuirii, din ce am ieșit mai tare și mai singur - nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau temerea în preajma neînțelesului și nici căința necurmată a gândului n-ar fi izvorul creșterii lăuntrice, ci toate laolaltă, învăluite și purificate în sentimentul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vis și forță o agonie ondulată. De ce sfârșit m-aș înfrica, atunci când l-am anticipat voios în măduvă și-n gînduri? Sau fi-va vreo celulă care să nu fi dospit moartea? Dar se prea poate să fi îmbogățit o viețuire peste prevederile ei. Dacă nu cumva, din zarea vieții, infinitul e o boală. De unde ar pleca altcum mândria sângelui trist? Sânt priviri feminine care au ceva din perfecțiunea tristă a unui sonet. Fără nefericire, iubirea n-ar fi mai mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în vocabularul său. Fontenelle, aproape centenar, spunea medicului său: Je ne me sens autre chose qu'une difficulté d'être. Când te gândești că atâția alții simt același lucru de la întîia reflexie, iar nu numai pe patul de moarte. Povara viețuirii e suportabilă când te apasă până la înăbușire. Suferința nu e dulce decât sub forma chinului. Priveghindu-ți nimicnicia, eul se volatilizează cu aburii dezolării. Și atunci ce mai rămâne din întîmplarea individualizării tale? O substanță de amărăciune, răspândită într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
învață de la poeți și de la voluptățile și durerile ce le încerci trăind. Vidul lăuntric e ca o muzică fără sunete, un cântec fără glas. Nesonora lui tălăzuire se interpune tainic între noi și lume și ne separă de viață în mijlocul viețuirii și de moarte în mijlocul muririi. Spre ce suferindă înălțare se îndreaptă duhul ființării? De ce ne doare orice apropiere și de ce se-nsuflețește respirația pentru tot ce-i depărtat? Unde-s brațe crude de muiere să-ți strângă oasele, tremurând de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
închiși prin dulceața peisajelor de agonie. Ce înviorare ciudată îți descoperă verdețurile stingerii și înflorirea suspinelor fără de capăt! Pururi tânăr în amurguri, întremat în sfârșituri, căutând întinderile morții fiindcă viața nu-i destul de-ncăpătoare și încetinindu-ți răsuflarea ca zgomotul viețuirii să nu acopere depănările visului final! Sânt după-amieze de toamnă de o atât de melancolică nemărmurire, încît ți se oprește respirația pe ruina timpului și nici un fior nu mai poate însufleți zâmbetul împietrit pe absența eternității. Și atunci, înțeleg o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să crezi că nu mai poți aștepta nimic? Orice om e prea puțin... Ce este teama de moarte, de întuneric, de neființă, față de teama de tine însuți? Și există oare alta? Nu se reduc toate la ea? Urâtul nesfârșit al viețuirii și plictiseala lucrurilor ce devin sau nu devin, groaza unei lumi urnite în sine și uruiala timpului în simțiri gingașe - de unde pleacă ele, dacă nu din fiorul care ne înstrăinează de noi înșine în mijlocul nostru? Ca și cum oriunde ai merge n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îndeamnă spre antipodul lui. Așa apare dorința tainică a uitării și vrăjmășia cugetului împotriva cunoașterii. Omul este atât de alipit de vidul existenței, că pentru el și-ar da oricând viața, și atât de îmbibat de infinitul plictiselii, încît martirajul viețuirii îl suferă ca pe un deliciu. Cu cât ești mai lămurit de puținul totului, cu atât te atașezi mai mult de el. Și moartea-ți pare prea puțin ca să-l salvezi. Numai astfel se explică de ce religiile sânt în contra sinuciderii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o inimă fără porți? - Sau m-am dezlipit din suferința lui Dumnezeu? În fericirea și nefericirea în dragoste, cerul, de-ar fi de gheață, n-ar putea domoli beția răzvrătită a sângelui. Moartea-l încălzește și mai tare și mirajul viețuirii se-nfiripă din aburii ei funebri. Toate apele au culoarea înecului. În azurul timid al dimineților, paloarea atâtor femei, ce le-ai iubit sau nu, ți se oferă ca un pustiu înflorit gustului mortal de nesfârșire. De ce în umbra lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin dragoste ceea ce nu putem prin toate albastrurile cerului și toate mitologiile sufletului. Dar doi sâni nu ne pot ascunde adevărul, deși ne țin mai cald decât luminile îndepărtate ale lui Dumnezeu. Nici o lume nu ne oferă din plin înșelăciunile viețuirii; doar teama trezirii din ele se schimbă în tărie de la una la alta. Văzut-am toate lucrurile ce sânt - și m-am retras pe extremitățile inimii... În plânsul ceasurilor tulburi parcă aud ființele ce le-am ucis în vis... Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu viața: când mai mult, năpădindu-i marginile, când mai puțin, tîrîndu-te sub ea. Asemenea acelor râuri care n-au albie: căci inundă sau seacă. Ancorat în plus sau în minus, ești predestinat nefericirii, ca orice ființă smulsă din linia viețuirii. A fi e o stavilă pentru infinitul inimii. Este atât de misterios fenomenul prin care un om crește peste el însuși! Trezindu-se, nu mai vede pe nimeni în jurul lui. Astfel, își țintește ochii spre cer, spre cea mai apropiată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de inevitabil și cu un prestigiu fatal, o dimensiune spre nelimitat, care îngreuiază dureros și nobil ritmul ființării. Tot ce-i adânc rezultă din vecinătatea morții. Și când nu ești bolnav de boli, ci de prezența altor lumi în principiul viețuirii tale... O oboseală divină pare a se fi lăsat pe miezul ființei..., măduva vieții e surmenată de cer... Groaza este o memorie a viitorului. Acele tresăriri de răutate funebră în care ai vrea să ucizi aerul... și-n care un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vioiciunea căldurilor noastre. Suflul de substanță care transformă neființa lumii în realitate emană din intensitățile noastre. De-am fi mai reci sau mai domoli, nimic n-ar fi. Focurile lăuntrice susțin soliditatea aparentă a firii, însuflețesc peisajul de neant al viețuirii. Jăraticul interior e arhitectul vieții, lumea-i o prelungire exterioară a flăcării noastre. Oare Dumnezeu va ierta omului de a-și fi dus atât de departe umanitatea? Va înțelege El că a nu mai fi om e fenomenul central al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sfârșit reprezintă un plus de subiectivitate. Viața ca atare nu se petrece în inimă. Numai moartea. De aceea-i ea fenomenul cel mai subiectiv - deși mai universal decât viața. De-aș avea mai multă statornicie în Dumnezeu! Ce resturi de viețuire mă rețin în El ca eu? Dac-aș putea lipsi în mijlocul Lui! Norii albi și nemișcați ce împînzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuanțe sumbre, cenușiul deschis al înălțimilor, îți pare că ai proiectat pe bolte umbrele stătute ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu putem aștepta nimic de la el, fără o reformă a privirii. Dragostea este sfințenie plus sexualitate. - Nimeni și nimic nu poate îmblînzi paradoxul acesta prăpăstios și sublim. Hamlet n-a uitat să înșire iubirea printre "relele" care fac sinuciderea preferabilă viețuirii. Numai că el vorbește de "chinurile dragostei disprețuite". - Ce mare ar fi celebrul monolog de-ar zice doar: iubire! Pe țărmurile mării, seceta lăuntrică a zilelor pustii adună - în aceeași sete - dorința de fericire și de durere. Tot pe țărmurile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și pământ în sânge... și nici să te scalzi în asfințiturile spiritului... Numai în muzică și în freamăte extatice, pierzând pudoarea limitelor și superstiția formei, ajungem la inseparabilul vieții de moarte, la pulsația unitară de murire vitală, de comuniune între viețuire și stingere. Oamenii disting prin reflexie și prin iluzii ceea ce în devenirea muzicală este vrajă de eternitate echivocă, flux și reflux al aceluiași motiv. Muzica e timp absolut, substanțializare de clipe, veșnicie orbită de unde... A avea "adîncime" înseamnă a nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]