744 matches
-
mai mari comori din zonă a cărui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vară”(1983), „Poarta maramureșeană”(1988), „Casa Albă”(1989-1992), „Muzeul”. După 1990 obștea mănăstirii condusă de tânărul stareț Justin Hodea ajunge la peste 25 de viețuitori, motiv pentru care se dorește construirea unei biserici mult mai mare. În 1996, vechea bisericuță este demolată, iar pe locul ei se construiește o noua biserică. Arhitectul noii construcții este Dorel Cordoș, iar inginerii de rezistență Alexandru și Gelu Zaharia
Mănăstirea Rohia () [Corola-website/Science/307833_a_309162]
-
Române în anul 1992. În incinta Mănăstirii se mai află și o fântână cu roată acoperită cu o cupolă de tablă. O altă ieșire din incinta Mănăstirii, are o boltă de piatră și duce către un mic cimitir amenajat pentru viețuitorii Mănăstirii trecuți la cele veșnice. La 150 de metri nord-est de biserică s-a construit corpul de chilii în formă cubică, din cărămidă, clădire parter și etaj. La etaj are cerdac susținut de stâlpi din lemn cu parapet, grilaj de
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
1950-1954, lucrând ca profesor la școala monahală și fiind hirotonit ieromonah (1953), teologul Andrei Scrima - tuns în monahism la Slatina etc. Starețul Cleopa a condus Mănăstirea Slatina până în anul 1956, întemeind o obște care a ajuns la peste 80 de viețuitori. A pus în bună rânduială sfintele slujbe de zi și de noapte și Sfânta Liturghie, organizând o școală monahală pentru frați. În plus, Mitropolia Moldovei și Sucevei l-a însărcinat pe arhimandritul Cleopa să supravegheze și să îndrume viața duhovnicească
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
umpleți apele mărilor; să se înmulțească și păsările pe pământ.” Gen 8.17; 23 Astfel a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a cincea. Viețuitoarele pământului. 24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul viețuitoare după soiul lor, vite, târâtoare și fiare pământești, după soiul lor.” Și așa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
asupra cărora apasă deci un păcat originar. În același timp, oamenii poartă în ei urmele lui Dionysos Zagreus. Sufletul omului e închis în trup ca într-un mormânt (σῶμα - σῆμα) și e sortit să treacă după moarte în corpul altor viețuitoare. Pentru a fi izbăvit prin Dionysos Lyseus și Persefona, adică pentru a scăpa de lanțul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viață ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât și pe Zagreus ca ipostază a zeului
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
cei mai avuți boieri ai Moldovei, îl roagă pe ieromonahul Varlaam de la mănăstirea de călugări din Varzărești, să revigoreze viața monahală la schitul de pe proprietatea sa. Astfel, din 1757, documentele de arhivă ne atestă prezența în schit a mai multor viețuitori. Între anii 1870-1872 ieromonahul Varlaam împreună cu cîțiva monahi împodobesc împrejurimile schitului cu grădini și livezi, repară chiliile și schitul, iar cu sprijinul și aportul financiar al boierului Lupu Hâncu, aceștia mai construiesc încă o biserică. Din păcate, din această perioadă
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
în favoarea mănăstirii. Deși au avut cîștig de cauză, de aici, totuși, începe un lung șir de procese ce vizează pămîntul mănăstirii Hâncu. Un eveniment de cotitură în istoria Mănăstirii Hâncu este legat de anul 1816 cînd, din cauza creșterii numărului de viețuitori, prin hotărîrea Mitropolitului Chișinăului și al Hotinului Gavriil Bănulescu-Bodoni, Schitul Hâncu devine Mănăstire. În anul 1816 -1819 stareț al mănăstirii este ales un moldovean de origine și anume egumenul Antonie. În anul 1817 toți călugării din mănăstirea Hâncu erau moldoveni
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
20 monahi și 20 ascultători (anul 1847). La 13 noiembrie 1848 stareț al Mănăstirii Hâncu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus mănăstirea pînă în 1851. În această perioadă crește și mai mult numărul călugărilor ajungînd la 38 de viețuitori: un egumen, 5 ieromonahi, 1 ierodiacon, 13 monahi și 19 ascultători. În perioada de conducere a starețului Nectarie, în anul 1849 un țăran răzeș pe nume Niță, care trăia în preajma mănăstirii a dăruit călugărilor o livadă. La 12 martie 1851
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Pe 28 noiembrie 1856, stareț al Mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul moldovean Venedict (Olaru). Înainte de a veni la cîrma mănăstirii, în anul 1851, el deasemenea a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. În timpul stăreției lui mănăstirea număra în total 76 de viețuitori. Din gospodăria mănăstirii în anul acela făceau parte 60 de capete de vite cornute și 400 oi, o grădină de zarzavat, două pogoane de viță de vie, cu 3200 butași, venitul anual estimîndu-se la 1100 ruble de argint. În anul
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
sau după destinație se grupează construcțiile din punct de vedere al cerințelor funcționale și amplasamentului geografic. Din acest punct de vedere construcțiile se împart în clădiri și construcții inginerești. Clădirile sau construcțiile civile, industriale și agricole adăpostesc oameni și alte viețuitoare, activitatea omenească, de intemperiile atmosferice (viscol, ger, vânt, ploaie, arșița soarelui etc.) făcând posibilă adaptarea la mediul geografic atât de variat și cu clime atât de diferite. le inginerești sunt toate celelalte construcții, căi de comunicații terestre și pe apă
Construcții () [Corola-website/Science/304312_a_305641]
-
de la Sfanțul Munte. Începutul noului mileniu aduce o reorganizare a vietii religioase din Dobrogea. În această reorganizare este inclusă și Catedrală Arhiepiscopala, care din 1 decembrie 2001 este biserică arhiepiscopala cu caracter mânăstiresc, fiind numit stareț părintele Cosma Mitu, fost viețuitor al Mănăstirii „Sfanțul Apostol Andrei“. Cu această ocazie au fost depuse în Catedrală Arhiepiscopala moaștele Sfinților Mucenici Epictet și Astion, după ce au fost conduse în procesiune pe străzile Constanței. Această nouă formă permite oficierea sfintelor slujbe după rânduiala monahala.
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța () [Corola-website/Science/312558_a_313887]
-
de îndemn la ajutorarea zidirii Săhăstriei Voronii”". Biserica a fost sfințită la 25 martie 1861 de către arhiereul Chesarie Răzmeriță "Sinadon", locțiitor de mitropolit al Moldovei (1860-1863). În perioada 1861-1876 pereții lăcașului de cult au fost pictați de către schimonahul Vladimir Machidon, viețuitor în această mănăstire. Racla cu moaștele Sf. Onufrie fiind așezată într-o firidă din pronaosul Bisericii "Buna Vestire" din Sihăstria Voronei, unde se află și astăzi. Biserica Mănăstirii are astăzi două hramuri: Buna Vestire și Duminica Tuturor Sfinților. Între anii
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
obștea Căldărușanilor, Atanasie și Martirie, se mută la Sitaru, căutând să reînvie schitul. În 1944 sosesc aici 24 de călugări basarabeni, refugiați de la Mănăstirea Noul Neamț. Chiar și după decretul regimului comunist, de desființare a mănăstirilor, din 1959, doi dintre viețuitori refuză să părăsească mănăstirea. După 1971 viața duhovnicească la Sitaru începe să renască, părinții Damian Bogdan, Gheorghe Ghenoiu și Gherasim reușind să adune în jurul lor o obște numeroasă. În ultimii ani s-au construit un corp de chilii, un arhondaric
Mănăstirea Balamuci () [Corola-website/Science/311209_a_312538]
-
Sfinții Atonului", a fost ridicat într-o casă având o dimensiune mult mai mică decât cea actuală și a fost sfințit la 19 iunie 1871 de către mitropolitul Calinic Miclescu (1865-1875) al Moldovei. Slujbele se țineau numai ca pravilă pentru părinții viețuitori și deoarece credincioșii soseau aici rareori, nu existau case în jurul metocului și nu existau mijloace de transport din orașul Iași. Acest așezământ s-a numit până în anul 1918 "Metoh" sau "Conacul Bucium", aici venind adeseori pentru odihnă mitropolitul Pimen Georgescu
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
Conacul Bucium", aici venind adeseori pentru odihnă mitropolitul Pimen Georgescu împreună cu alți arhierei, fapt care a făcut să se schimbe și denumirea acestui așezământ în Schitul Bucium. În casa în care se afla paraclisul au funcționat și trei chilii pentru viețuitori, însuși metocarul, iar mai târziu starețul și economul ocupau două dintre ele. Inițial fusese acoperită cu țiglă, dar din cauza faptului că aceasta începuse să se degradeze și să plouă prin ea, a fost acoperită cu tablă de către arhimandritul Hrisostom Postolache
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
schitului s-a extins, devenind o fermă viticolă pentru vin liturgic. În cadrul mânăstirii se află și cimitirul călugărilor. În anul 1991, schitul Bucium a fost ridicat la rangul de mănăstire de către mitropolitul Daniel Ciobotea, formând o comunitate monastică cu 16 viețuitori. Aici se află în prezent Casa Roznovanu (reședință mitropolitană), un frumos parc dendrologic și principala fermă viticolă a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Deoarece hramul mănăstirii "Sfinții Atonului" se sărbătorește în ziua de "duminica a doua după Rusalii", numită și "Duminica
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
anul 1945, după război, este reînchisă din nou în septembrie 1959, odată cu promulgarea Decretului Consiliului de Stat nr. 410 din 28 octombrie 1959, care a avut ca efect eliminarea din așezămintele monahale a mai bine de trei sferturi din numărul viețuitorilor și viețuitoarelor existente până la acea dată. Biserica schitului, cu toată averea mobilă și imobilă, a trecut în patrimoniul Parohiei Brădicești. În anul 1961 s-au efectuat noi reparații ale bisericii, fiind înlocuit vechiul acoperiș din tablă, care se uzase, cu
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
după război, este reînchisă din nou în septembrie 1959, odată cu promulgarea Decretului Consiliului de Stat nr. 410 din 28 octombrie 1959, care a avut ca efect eliminarea din așezămintele monahale a mai bine de trei sferturi din numărul viețuitorilor și viețuitoarelor existente până la acea dată. Biserica schitului, cu toată averea mobilă și imobilă, a trecut în patrimoniul Parohiei Brădicești. În anul 1961 s-au efectuat noi reparații ale bisericii, fiind înlocuit vechiul acoperiș din tablă, care se uzase, cu altul nou
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
încercînd să se impună și în Tările Române, îndeosebi în Ardeal]. Odată cu trecerea anilor, mânăstirea se va evidenția în peisajul vieții duhovnicești al acestei zone geografice. În arhiva Curții Imperiale de la Viena s-au descoperit documente care atestă că monahii viețuitori ai mânăstirilor din aceste ținuturi, precum și de pe tot cuprinsul Ardealului sfătuiau și îndemnau cu insistență populația să nu-și părăsească legea strămoșească ortodoxă. Acest fapt a iritat, (sau ofensat), autoritățile care au devenit treptat ostile față de monahi și mânăstiri. Mânăstirea
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
pridvor și fronton trilobat și acoperiș boltit, arhitectura și programul iconografic fiind în grija părintelui protosinghel Dimitrie Papacioc, din 1998 duhovnicul mânăstirii, cel care a condus și lucrările de execuție. De altfel, întregul ansamblu monahal este opera obștei de maici viețuitoare aici, în prezent sub conducerea a maicii starețe Siluana. Mânăstirea are un atelier de icoane bizantine, canonice, ortodoxe, pe lemn, migălos executate, prin a căror valorificare se asigură o parte din subzistența viețuitorilor ei. Apreciate de cunoscători, icoanele pictate în
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
ansamblu monahal este opera obștei de maici viețuitoare aici, în prezent sub conducerea a maicii starețe Siluana. Mânăstirea are un atelier de icoane bizantine, canonice, ortodoxe, pe lemn, migălos executate, prin a căror valorificare se asigură o parte din subzistența viețuitorilor ei. Apreciate de cunoscători, icoanele pictate în Mânăstirea Cârțișoara au fost solicitate la unele expoziții de prestigiu: Expoziția Muzeului Satului, Sibiu, luna mai 1999; Smithsonian Folklife Festival, Waschinton D.C. iulie 1999; Tîrgul de Artă Populară și Tradiții Folclorice, București, iulie
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
De la 1 noiembrie 1999, Mănăstirea Călugăra a trecut sub conducerea administrativă și duhovnicească a tânărului ieromoanh, licențiat în teologie Casian Onița. Activitatea sa de stareț a fost, printre altele încununată și de formarea unei obști închegate, a unui sobor de viețuitori care au slujit și slujesc mănăstirea cu evlavie. Cu personalitatea sa blândă și prezența sa plăcută, Părintele Stareț Casian a reușit să atragă credincioși veniți din toate colțurile țării. În ceea ce privește renovarea și reamenajarea complexului de construcții, în anul 2000 s-
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
de 01 octombrie, clopotnița în care se află două clopote ce vestesc timpul rugăciunii, prăznicarul, stăreția, chiliile monahilor și o gospodărie anexă pentru animale; toate construcțiile fiind din lemn. În prezent obștea de monahi a mănăstirii este formată din cinci viețuitori povățuiți de Părintele Stareț Protosinghel Onufrie Leonte.
Mănăstirea Mestecăniș () [Corola-website/Science/312492_a_313821]
-
prăbușit la 17 februarie 1917, lovite de obuzele tunurilor Armatei Române și de explozia depozitului de muniții aruncat în aer de armatele rusești. Apoi a venit al doilea război mondial, cănd mănăstirea rămâne din nou un loc pustiu, părăsit de viețuitori. Din 1976 încoace, Măxineni s-a transformat în loc al cercetărilor arheologice, desfășurate de un colectiv de arheologi de la Muzeul Județean de Istorie Brăila, condus de directorul Ionel Cândea, care a stabilit că aceasta ctitorie a avut, în afară de biserică, ziduri de
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
mică ca dimensiuni decât vulturul, asemuindu-se mai degrabă cu șoimul în abilitatea sa de a fi utilizată la șoimărit. Acvila (vulturul / șoimul) a fost stindardul legiunilor romane E cunoscut faptul că popoarele turcice au fost foarte atașate de aceste viețuitoare cu care vânau în stepele mărginite de lanțurile muntoase ale Asiei Centrale și estului Anatoliei. Chiar până azi, kirghizii, kazahii sau turcii qashgai precum și cei așa numiți kipcak, Qipcaqs sau "kîpceac" (ramura vestică a acestora din urmă unanim recunoscuți de
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]