12,368 matches
-
ori al sfeclei furajere, dar nu-i regulă, că se mai merge și la cules de vii asistenții au sarcina să-i noteze pe cei care mănîncă mai mult, să le dea picături de burtă -, numai că, spre bucuria studenților, viile-s puține și, uneori, pentru ele, se găsește mînă de lucru. Taci odată îl roagă doctorul, încercînd să se liniștească. Lazăr întoarce capul spre profesor, care îl privește lung, iscoditor, sfîrșind prin a arăta paharul: Parcă era mai bun ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe 5 aprilie. Aceasta marchează al cincilea termen în calendarul tradițional lunar și este și ziua în care se organizează ceremonii în memoria celor morți. O elegie antică vorbește despre durerea unei femei care și-a pierdut soțul vița de vie era încurcată în pustiu și buruienile se înfiorau în cimitir, și acolo, singuratic, dormea soțul ei. Îi era atât de greu să suporte durerea, încât singura ei dorință era de a-l reîntâlni după moarte. De regulă, participă toți membrii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vreme, am băgat în el tratament după tratament, injecții și pastile, mai mult pentru că se plângeau asistentele că le-a rupt halatele de pe ele, că stă agățat de gratii și urlă cât de noaptea de lungă, „de ce mi-ați tăiat via din ținutul Efraim, de ce?”. S-a luat de femeia de serviciu, i-a răsturnat găleata, „dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, ești frumoasă ca iapa înhămată la carul lui Faraon, am să-ți fac lănțișoare de aur, zăbale de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-un balcon cât un coteț. Beau țuică, mănânc tartine, beau vin. - Voia Costache să-i lase casa de-aici fetei când s-o mărita și să se-ntoarcă la țară, la ai lui, mai e acolo o sfoară de vie... - Nu i-a plăcut niciodată la bloc. „Aici se cacă de dimineață în capul tău”, zicea. „I-auzi cum trag apa după ce s-au golit, cum să-ți meargă bine?” - Da’ și el căca în capul ălora de jos... - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să se simtă mult mai în largul lor când e vorba de case cuprinse de flăcări mistuitoare decât când e vorba de sex anal. Mi-amintesc de părinții mei. Scato și dușuri sărate. Sadomasochism. Așteptând ca Evie să ardă de vie, toți își iau ceva rece de băut și se duc să stea în hol, la baza scărilor. Din cămara valetului auzi plesnituri puternice. Din alea dureroase, când îți scuipi mai întâi în palmă. Brandy, făptura aia socialmente neadecvată care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
amețeală plăcută, și aproape instinctiv voia să-l îndepărteze pe Șerban Pangratty. Privind-o cum în ochi îi apărea acea lumină încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora cu care stătea de vorbă la adăpostul șoproanelor ori în mijlocul viilor, iscodindu-i despre cele ce se petreceau în casele puchinoase ale stăpînilor lor, își dădea seama că vizita lui la Vila Katerina era primul element dintr-un plan pe care încă nu-l știa, dar care se năștea atunci. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acea tentativă chemînd-o la post "pentru a discuta pe îndelete", fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sa de zbor. Această "imagine balistică", în fiecare primăvară efectua tragerile conform regulamentului și tocea regulamentele de unul singur, în odaia lui mirosind a frunze de nuc uscate, alungă orice gîză, orice musculiță și primăvara roiau nori de muscărime deasupra viilor, tocea și manualul de balistică al domnului inginer militar Botnărescu de la Arsenal, această "imagine balistică" era imaginea vieții omului, a sorții, cum le plăcea celor din Vladia să spună și faptul că în realitate de multe ori se prea putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
destul de clară, se afla în curba descendentă și ținta, capătul, se afla undeva în apropiere, oricum în Vladia. De aceea și cerceta toate cotloanele, bătea cărările, răscolea umbrarele și șoproanele, putea spune ce se află la rădăcina fiecărui butuc de vie, la marginea oricărui șanț, sub fiecare gard din Vladia, pentru că voia să fie pregătit. Ținta era în acea zonă și cînd o va atinge voia să fie într-un loc cunoscut, să nu-i fie frică. El nu era îndeobște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar că se referea la ceea ce văzuse el pe fereastră, în depărtare. Nu era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate cu vie. În rest iarbă pitică, scaieți fumurii. De aici și un amestec delicat de culoare care dădea senzația unei sfîrșeli, dar o sfîrșeală molcomă, lenevoasă, plină de dulceață. Privea din nou prin geamul curat, nici nu ți-ai fi dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puternic, stăpîn pe toate, pe sine și pe cele ce-l înconjurau, capabil de nebunii și de lucruri înțelepte, așa cum se cuvine unui zeu. Îi venise în minte acest cuvînt încă din primul an cînd umbla lipsit de griji prin viile Vladiei, simțindu-se cuprins de o necunoscută, pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că Radul Popianu e din alt aluat și are alt destin decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să le propunem un ideal celor din Vladia. Un ideal adevărat, deci de neatins. Oamenii ăștia nici măcar nu-și dau seama că trăiesc, beau, mănîncă, iar beau, dorm, iar mănîncă, mai mult beau, pentru asta se trudesc, fac negoț, sapă via, pentru asta se chinuie, se omoară, au fost și astfel de cazuri, desigur, înaintea venirii dumneavoastră aici, se înșeală, se vînd și se cumpără, eventual mai trântesc câte un plod, dar o fac de parcă ar fi din pricina băuturii și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai frumos, anul pe care l-a petrecut în Vladia la umbra prințului. Au trecut cinci ani și nu a fost nevoie de activarea planului " A". Cu vremea scaieții au crescut pe terenul de aterizare, mai ceva decît butucii de vie răsădiți de el în coasta dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care Pangratty pășea într-o odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei K.F. și prințului, cei doi salcîmi, arbori unici în Vladia, înfloreau a doua oară în luna octombrie, că dacă n-ar fi această nemaipomenită poveste de iubire toate viile din Vladia s-ar chirci, ar da mana viței în ele și ar fi mai cumplit decît atunci cînd a fost cu dezastrul filoxerei... Și cîte altele nu se mai spuneau, sprijinindu-se între ele, hrănindu-se ca vîscul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
arătau ca jupuite, pîrloagele se întinseseră în vii, vița înghețase pe un deal întreg pentru că proprietarii se obișnuiseră cu iernile domoale și n-au mai făcut efortul să-și închipuie că s-ar putea să vină și un geruleț. Așa că via a rămas neîngropată chiar în anul cînd a dat o iarnă rece și fără zăpadă. Oamenii nu s-au necăjit, și-au zis unul altuia că "păi, după ce am îngropa t-o doi ani la rînd fără să fie nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plouat îndeajuns, nici dacă a plouat la vreme, nu era îngrijorat dacă nu era zăpadă ori dacă era prea cald, nu își făcea griji că iarba e uscată, că nu s-a făcut porumbul, că grîul e rar ori că via s-a mănat, că a dat boala în orz, că hameiul nu mai are trecere, toate astea care le auzea chiar și la slujbă ori în tren, în tramvai, pe stradă, la cafenea, nu-l interesau, n-aveau cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așezarea părea altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și zgârcenie care stăpânea în crâșma lui Sandu Bercu. Cîrciumarul, cu ochii aproape lipiți de somn și de o blefarită imposibil de tratat în Vladia din cauza alcoolului, a vinului care ținea loc de apă și a polenului de la vița de vie care se așeza peste tot mai ceva decît praful drumurilor, cîrciumarul s-a apropiat alene, lovind cu prosopul în fiecare tăblie de masă, omorând sau stârnind muștele bețive. Au cerut vin nou și Sandu Bercu a dat melancolic din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
devină sincer interesat, curios de ce aveau de gînd să facă domniile lor în Vladia. Chiar în Vladia lui, nici măcar aceea a domnișoarei K..F., fantasmagorică, imaginară, ci în Vladia lui, cea așezată pe pămînt și încîlcită în cîrceii viței de vie. "Întîi, domnule adjutant, o să vedem cu cine avem de-a face în Vladia. Altfel spus, o să facem un fel de recensămînt. Dar nu așa cum s-au făcut pînă acum, să ne luăm după spusele unuia sau ale altuia. O să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu era prea clar, nu se stabilizase în memoria celor din Vladia, cine pe cine iubea, cine pe cine ura. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oare nu chiar i-ar place?) și programul lui Scaraoțchi, nu doar pe cel al colonelului Stoicescu. Delirul urma să vină din cer! Ah, și cît păzise el Vladia, cît se străduise sa împiedice orice scoborîre dintre nouri peste rîpile, viile, căsuțele, ulițele pline de praf! Nu reușise. Înjură printre dinți, își înfundă mîinile în buzunarele vestonului, era dimineața devreme și cu toate că vara mai că începea, aerul nu se încălzise, o luă pe Calea Griviței către Calea Victoriei. Unde în altă parte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]