1,701 matches
-
în privința aspirațiilor literare. Pot fi date numeroase exemple de chirurgi care au realizat performanțe literare (Eugene Sue, John Keats, S. Maugham, H. Mondor). Pot fi citați chirurgi care considerau preocupările literare nepotrivite unui chirurg (David Giordano). TH. BILLROTH, celebrul chirurg vienez, a scris rânduri frumoase despre etica chirurgicală, despre înflorirea artei chirurgicale înregistrată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A avut contribuții originale în chirurgia stomacului. Scrisoarea în versuri trimisă prietenului său Brahms este de o frumusețe rară
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și cea ca realitate instituțională. Joseph Aloïs Schumpeter (1883, Třešt, Moravia 1950, Salisbury, Connecticut) Economist și sociolog austriac. După studiile la Universitatea din Viena, devine pentru scurt timp ministru de finanțe al tinerei Republici Austriece (1919-1920). Conduce apoi o bancă vieneză. Între 1925 și 1937, este profesor la Universitatea din Bonn. Înainte de cel de-al doilea război mondial, emigrează în Statele Unite și predă la Universitatea Harvard. În domeniul științelor economice, a fost influențat lui Walras, dar s-a interesat mult și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
discursului nostru”, de „gânduri care nu vin din mintea noastră” - tot atâtea expresii aparținând autoanalizei consecutive faimosului accident de călărie... Aceste manifestări involuntare îLimba care înțepenește; vocea care devine ezitantă - la un personaj oral ca Montaigne...) devin sub pana savantului vienez niște lapsusuri, niște acte ratate, niște uitări sau alte căi de acces care duc la inconștient... Mai este și altceva? Denegarea freudiană - ceea ce Jules de Gaultier numește bovarism, definit ca însușire a oamenilor de a se crede altfel decât sunt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu înalt și grijuliu nivel estetic care se arătau indignate de jignirea adusă publicului românesc: „Dunărea albastră?! Dar ce suntem noi? Țară subdezvoltată?” Eu socoteam, din contra, că gestul muzicienilor a fost de o grație superbă: specimenul suprem al valsului vienez, executat sub bagheta primului șef de orchestră din lume de către formația cea mai calificată pentru aceasta: ce poate fi mai absolut? Dar supărarea esteților noștri vine dintr-o concepție foarte exigentă și deci exclusivă asupra artei; valsurile lui Strauss se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deci ușoară, sunt ceva popular, ca, la vremea lor, versurile lui Béranger. Separația aceasta dintre muzica ușoară și cealaltă e un fenomen de corupere și degradare. Marii compozitori au scris și muzică de dans și romanțe; în tot cazul, valsul vienez e una dintre fericitele expresii ale Europei civilizate, cum a fost și menuetul; Johann Strauss e un compozitor genial (ceea ce nu-mi pare a fi deloc, în schimb, Richard Strauss, de pildă, pe care-l găsesc pretențios și lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de populație din alte zone, dar acest transfer uman era constant și lipsit de complicații pentru New York. În plus, românilor plecați din Vechiul Regat li se adăugau cei din Transilvania, Banat și Bucovina, care luau drumul Americii din cauza asupririi imperiale vieneze. Oricum, emigrația română În direcția Americii a devenit Înainte și imediat după Primul Război Mondial o realitate acceptată, chiar dacă nu era una frecventă, și nu mai surprindea pe nimeni că, la un moment dat, cineva scria că „Marele transatlantic se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a unor mari istorici ai artei italiene, îndeosebi de a lui Corrado Ricci, la rândul lui influențat de clasicismul școlii lui Cavalcaselle. Dar M. realiza o sinteză, adăugând orientarea fenomenologică a lui Roberto Pane și Lionello Venturi, discipoli ai școlii vieneze și ai lui Croce. Renașterea era privită ca un fenomen ce interesează deopotrivă istoria mentalităților, se insista asupra polimorfismului Renașterii (idee nouă pe atunci), ceea ce îl îndreptățea pe autor să descopere semne ale viziunii renascentiste în poezia și în arta
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
transmitea guvernului habsburgic, prin intermediul lui Ion Bălăceanu, un comunicat 69, publicat pentru a avea mai multă greutate și în „Monitorul • Gh. Căzan, Ș. R. Zonner, op. cit., p. 99. • Ibidem, p. 101. • Ibidem, p. 105. • Gh. N. Căzan, Știri din arhivele vieneze privind acțiunea națională a românilor în anii 1880-1883, în „Analele Universității București“, Istorie, anul XXI, nr. 2, 1972, p. 83. Oficial“, în care se făcea o delimitare clară față de inițiativa ofițerului român, considerată „cu totul privată, lucrată fără cunoștința prealabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1938, p. 45. • Gh. Căzan, Ș. R. Zonner, op. cit., p. 113. • Ibidem, p. 114. aveau motive suficiente de nemulțumire la adresa României (mesajul tronului din 1881 și discursul lui Grădișteanu din vara acelui an) exista o anumită disponibilitate a cercurilor politice vieneze de a renunța la exercitarea unor presiuni asupra României pentru a pune în aplicare tratatul de la Londra 89. Sosit la Breslau pe 17 august, unde fusese întâmpinat de I.C. Brătianu și Gh. Vîrnav Liteanu, ministrul României la Berlin, Carol avea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Eugen Maximovici. În perioada austriacă au activat în Bucovina și câțiva istorici români de mare valoare. Unul dintre întemeietorii științei istorice în Bucovina a fost Eudoxiu Hurmuzaki, membru al Academiei Române, care a cules un număr impunător de documente în arhivele vieneze, ce au stat la baza colecției care îi poartă numele. Istoricul Dimitrie Onciul și-a început activitatea științifică la Cernăuți, devenind ulterior profesor și rector al Universității din București, director al Arhivelor Statului și președinte al Academiei Române. Ion Nistor, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bucovinei o moțiune pe tema schimbării legii electorale, încă din 1904, împreună cu deputatul evreu Beno Straucher și ucraineanul Nicolai Vasilco, care nu a găsit ecoul necesar în provincie și la Viena 22. Câțiva ani mai târziu, la inițiativa forurilor centrale vieneze ce elaboraseră, în ianuarie 1908, propunerea privitoare la necesitatea reformării legilor electorale existente în provinciile imperiului, Dieta Bucovinei, în sesiunea din anul 1908, a luat în dezbatere ideea întocmirii unui proiect de lege în acest sens, fără a se ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pillat, București, 1980; Scene din viața imaginară, București, 1982; Voluptatea labirintului, Iași, 1995; Întâiul Eminescu, Piatra Neamț, 1998; Copiii lui Saturn, Piatra Neamț, 1998. Ediții: Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte. Integrala prozei, pref. edit., Piatra Neamț, 2003; Mihai Eminescu, Poemele Ondinei. Caietul vienez și alte poezii ale începuturilor, Piatra Neamț, 2003. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, „Introducere în opera lui Ion Pillat”, F, 1981, 2; Laurețiu Ulici, Structurile imaginarului, RL, 1981, 9; Dan C. Mihăilescu, Pertinența metodei, LCF, 1981, 16; Dan Mutașcu, Epica spațiului poetic
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
Thea, care - ca într-un roman cavaleresc - îi spune că, la timpul potrivit, ea îi va cere ceva, orice, iar el îi va îndeplini dorința). În scenă intră, împreună cu soția sa, și un Radu Saseano, un balcanic socotit de societatea vieneză drept bizantin. Sub numele Dorothy Dux (numele arată cine conduce, cine trage ițele), Thea - după ce o vreme trece drept stenografă - primește atențiile baronului, dar se apropie de Dego, cu care petrece clipe magice. La moartea contelui de Wallenstein, bunicul Theei
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
credințelor despre strigoi și la comentarea lui. După ce examinează terminologia complexului mitologic românesc al strigoiului („strigă”, „strigoaie”, „moroi”, „moroaie”, „moroiniță”, „priculici”, „vampir”, acesta din urmă substituindu-i pe ceilalți), evocă atestările despre vampiri datorate fie unor medici trimiși de Curtea vieneză, fie clerului ortodox român, care condamna credința ca fiind deșartă. Urmează examinarea răspunsurilor la chestionarele lui B.P. Hasdeu, a studiilor lui S. Fl. Marian și Tudor Pamfile. H. tratează chestiunea de pe poziția etnologului interesat de reprezentările mitologice ale strigoilor vii
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
germană și gimnaziul la Sibiu, iar din 1831, cursurile superioare ale Liceului Piarist din Cluj. Și-a continuat studiile la Viena, la Institutul Politehnic, probabil și la Universitate ca audient, și a făcut cercetări de istorie și filologie în arhivele vieneze. Aici își tipărește prima lucrare de lingvistică, Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo valachicae (1840). La solicitarea Eforiei Școalelor din București este numit în 1842 profesor de filosofie la Colegiul „Sf. Sava
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
școală românească. Două plachete tipărite la Viena în 1808 și 1810 conțin încercări poetice omagiale, ocazionate de „logodirea” împăratului Austriei, Francisc I și de aceea a lui Napoleon. Printre lucrările teologice și moral-educative traduse de L. din germană în perioada vieneză, astăzi pierdute, s-au aflat Învățătura ortodoxă a arhiepiscopului Platon Levșin din Tver, lucrarea lui J. H. Campe Învățături morale ale lui Gottlieb Ehrenweich pentru băieți, precum și povestiri populare și romantice. L. a mai compilat la Viena și la Sibiu
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
Dascălu (Iorgovici și Condillac); despre literatura cu caracter didactic, semnate de Ileana Vîrtosu (Primele manuscrise românești ale „Întâmplărilor lui Telemac”. Descriere și Un manuscris românesc al „Întâmplărilor lui Telemac” de Fénelon: filieră, localizare, datare, paternitate) și de Florentina Zgraon (Tipăriturile vieneze din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și unificarea limbii române literare), un articol despre traducerile din Voltaire, semnat de Violeta Barbu (Cele mai vechi traduceri din Voltaire în limba română) ș.a. Scriitori români din perioada modernă și
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
aceea pe care G. Călinescu o interpretează magnific în legătură cu purtările, comportamentul locuitorilor din apus și de la noi. Este esența adevăratei civilizații, străină de supușenia noastră. "...O căință înduioșătoare - scrie criticul - cuprinde pe Golescul cel iubitor de progres și văzînd cum vienezii salută pe împărat fără umilință, cu rușine se gîndește la temenelele în pulbere ale semenilor săi și la scorțoșenia Domnilor care privesc numai cu coada ochiului "căci trupurile nu le mișcă, parcă sînt de ceară, și se tem să nu
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
cuvîntului. închipuiți-vă că sînteți obligați să stați "la saună" 19 ore! Nici în Viena nu se face exces de aer condiționat, de unde trag concluzia că verile fostei capitale imperiale erau mai degrabă blînde. Cel mai drăguț amănunt al verilor vieneze sînt vrăbiile. Zoologii ar putea nota apariția unei noi specii: vrabia domestică de restaurant. într-adevăr, în toate grădinile de vară există asemenea ființe mărunțele, care vin țopăind printre solnițe, tacîmuri, farfurii și pahare, considerîndu-se invitate la masă. Ciugulesc cîte
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
în program, alături de aceste obiective, depunerea tuturor diligențelor pe lângă Ministerul Cultelor din Viena pentru înființarea la Universitate a unei catedre de limbă și literatură română, diligențe încununate cu succes, de vreme ce, în urma memoriului din 6 februarie 1869, ministrul răspunde afirmativ. Societatea vieneză apelează la Astra sibiană, la asociațiile din Arad și Cernăuți, cu rugămintea de a contribui financiar la suplimentarea salariului stabilit pentru titularul catedrei. Dar abia în 1901 acesta va fi numit în persoana lui Iosif Popovici, după 1904 titular fiind
SOCIETATEA LITERAR-SOCIALA ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289758_a_291087]
-
fiice, Ancuța și Elena, cu condiția ca Doamna Elena, mama lor, să se folosească, atât cât va trăi, de roadele ei) și, după câteva săptămâni, pe 13 martie 1620, se stingea. A fost îngropat, trei zile mai târziu, în catedrala vieneză cu hramul Sfântului Ștefan. Membrii acestei „Curți pribege” s-au întors acasă pe rând. Au venit întâi, prin 1633 sau 1635, Doamna Elena (o văduvă) și Ilinca, a doua fiică a ei, la chemarea lui Matei Basarab. Mai târziu, prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
excelentă diriguitoare prin vremuri tulburi a treburilor neamului Cantacuzinilor din țara Românească - era, totuși, fiica lui Radu Vodă Șerban, iar neamul din care cobora avea, între români, o distincție supremă, fiindcă era cel al Basarabilor. Sunt înclinat să leg de anii vienezi ai Ilincăi, de pildele ce i-au stat acolo la îndemână, multe dintre elementele de trai privat de culoare apuseană adăpostite de casele antacuzinești, ca și prețuirea pe care membrii acestei familii au arătat-o constant valorilor civilizației. Răpire de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era imensă - celor două fiice, Ancuța și Elena, cu condiția ca Doamna Elena să se folosească, atât cât va trăi, de roadele ei. S-a stins pe 13 martie 1620 și a fost îngropat, trei zile mai târziu, în catedrala vieneză cu hramul Sfântului Ștefan. Membrii acestei „Curți pribege” s-au întors acasă pe rând. Au venit întâi, prin 1633 sau 1635, Doamna Elena, văduva (coborâtoare din marii boieri din Mărgineni; era fiică a postelnicului Udriște), și Ilinca (Elena, Elina), la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plăcere senină, ceea ce nu se poate obține decât prin echilibru, cumpătare și printr-o formă perfectă, capabilă să evidențieze nuanțele fondului. S. a devenit cunoscut cu deosebire prin nuvelele sale, pe care începe să le scrie încă din perioada studenției vieneze. Cea dintâi este Popa Tanda, redactată în 1873, dar publicată abia în 1875, în „Convorbiri literare”. Prozatorul continuă și desăvârșește nuvelistica română anterioară și pregătește apariția, în prima jumătate a secolului al XX-lea, a nuvelelor lui Liviu Rebreanu, Ion
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
interogații, expresii și imagini specifice), precum și folosirea unor proverbe și zicători. S. a scris și câteva piese, chiar debutul său scriitoricesc fiind legat de Fata de birău, comedie apărută în „Convorbiri literare” (1871). Ca și celelalte încercări din epoca studenției vieneze, și această piesă a fost citită și revizuită amănunțit de Eminescu, mai ales în ceea ce privește limba și stilul. Prin comedia lui se introduc în dramaturgia românească personaje rurale credibile, nu numai pitorești. Intriga și compoziția sunt mai puțin izbutite, fapt compensat
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]