1,691 matches
-
nas coroiat și cu un neg mare negru pe vârful nasului din care ies trei fire de păr. Mai are ochi de bufniță, de fapt ea și are mereu o bufniță pe umeri. Zâna Bună face numai bine și toate vietățile bune sunt supușii ei cum ar fi iepurașii, veverițele, porumbeii, căprioarele, urșii, turturelele, berzele, și multe alte făpturi. Supușii zgripțuroaicei sunt animalele rele cum ar fi: șerpii, viperele, lupii, șobolanii, corbii, și alte jivine dăunătoare. După ce eu și frățiorii mei
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
a căutat un mijloc de a scăpa de moarte. El a plecat într-o călătorie până la capătul pământului că să îl întâlnească pe străbunul sau, Utana-pistim. Bătrânul era singură ființă care a supraviețuit unui potop în care au murit toate vietățile pământului. Străbunul i-a spus nepotului că nimeni nu poate să trăiască o veșnicie. Cu toate acestea, moșul i-a dat lui Ghilgameș o plantă miraculoasă cu ajutorul căreia oamenii puteau să scape de bătrânețe și de moarte. Regele nu a
REZUMATUL OPEREI LITERARE ,, EPOPEEA LUI GHILGAMEŞ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345192_a_346521]
-
din 16 martie 2013 Toate Articolele Autorului Un gând și-a ascuns a sa realitate, Câteodată de sub pleope străbate, O picătură fierbinte cu al său dor, Menține viata-n clocot să nu mor! Un gând și-a ascuns a sa vietate, Dar printre sinapse tot străbate, Din unghiul ascuns tot socoate, Că-i gând bun și capul scoate! Un gând venit pe ciripit păsăresc, Ivit gândul ilicit spunând "iubesc!", Apar alți snopi inveseliti-n doară, Zicând că de acolo n-or
CA-N STRAVECHEA.. IARNA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345284_a_346613]
-
însoțitorului. - Ce te holbezi la mine? Sau n-ai mai văzut drac noaptea în mijlocul pădurii? Dacă nu, ai acum posibilitatea să-l vezi în carne și oase! De regulă apărem ca duhuri, dar când nevoia o cere, luăm forma diferitelor vietăți. - Pentru ce m-ai târât până aici? - Am de îndeplinit o misiune importantă. Dar ridică-te odată și strunește-ți armăsarul!... Au!... Cred că mi-a rupt o unghie! Merită să fac cârnați din el pentru neamul împărăției mele!... Leagă
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
pare tot mai atașată de mine și mă surprinde mereu, adăugând de fiecare dată câte ceva nou ( inlusiv din punct de vedere sexual! Bărbatul, în concepția ei ( însușită de la o prietenă de facultate, expertă în sexologie! ), nu este altceva decât o vietate cu înclinații perverse, lăsate de la Dumnezeu, care trebuie satisfăcute. Ori asemenea chestiuni de adaptare comportamentală nu presupun decât depășirea unor mentalități tribale, dobândite în familie sau asimilate, într-un cadru mai larg. Dintre toate aceste artificii neconvenționale ( tabu! ), sexul oral
DRUMUL APELOR, 39 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376328_a_377657]
-
astăzi se unesc! Tu plângi? Nu plânge - cântă! Cânta-mi de dor, numai de dor, Dragostea și viitorul mă-nspăimântă Iar eu de dor și dragoste-o să mor. Să-mi cânți de dor. Chiar de-oi muri, Să cânte orice vietate, Căci tot ce mă- nconjoară am iubit, Cu cântec mă petreceți în eternitate. Nu plânge! Tu cântă-mi pe această lume, Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune, Căci eu de dor și dragoste
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
un înger. Îngerul lui păzitor. Furios, se uită la el, acolo, în mijlocul drumului și cu ciuda îl lovi cu piciorul. „Am crezut că e un fazan sau o prepelița și când colo e o nenorocita de lebădă, buna de nimic”. Vietatea diafana se mișcă rănită în praful drumului, îndurerata și tristă. Tristă. Tristă de furia omului asta pe care l-a păzit de când era în fașa, să nu i se întâmple nimic, să nu pățească ceva rău. Tristă pentru lovitură de
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
prințesei, îi dărui ochiul înapoi, făcându-și-l tovarăș. Trecu apoi prin coridorul mai îngust spre sala neagră, topind și ce-a de-a doua lumânare. Al doilea uriaș își număra vasele în care pluteau limbile luate de la sute de vietăți. Nu apucă să zică prea multe că Bujor îi și smulse limba ca de șarpe. Căzu cel de-al doilea uriaș la picioarele flăcăului, rugându-l prin gesturi să-i dea înapoi limba că îl va sluji cât va trăi
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
regăsea scaieții ce-și ascundeau cu grijă spinii prin nisip, înțepându-i pe cei neatenți când se așteptau mai puțin, regăsea neliniștea vântului ce galopa neobosit locurile precum un cal sălbăticit, regăsea mirosul acela inconfundabil, umed și sărat ca de vietate marină și totuși... privirile-i continuau să caute ceva și senzația de gol ca interiorul unui clopot imens care i se căsca în suflet și a cărui limbă vibra într-o adâncă tristețe, părea că se făcea simțită mai acut
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
Nu poate strâmba LegeaLui, dumnezeiască. 16 Cu varga în Sfântă Mâna dreaptă a Sa Avea de acum doar semn să dea Și tot ce închipuia, tot ce gândea Sub ochii Săi magnifici se întrupa! 17 Pădure, vale, râu și orice vietate Se întrupau sub Verbul Său cu toate Cer poleit cu stele, pașnic strălucea Peste întreagă, această vie avuție a Sa. 18 Și peste această fremătare-VIAȚí Peste acest mister învăluit în ceață Născute din visare și profund iubit Dragul -din sfânt
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
piatra dură sub tălpile picioarelor. Fără să mai zăbovească, continuă să alerge cu copilul în brațe sărind din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate de furtună ale brazilor, peste pârâiașe și cascade. Era fuga disperării pentru salvarea vieții micuței vietăți. În cele din urmă ieși dintre versanți și se îndreptă către un deal. Din spate răzbătea tropotul copitelor calului care se apropia. De după o colină zări un bordei. Își aruncă în treacăt privirile de foc în spate și văzu că
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
liber. Fiind regiune de munte, iar Lunca de Sus suna frumos, mi-am ales postul vacant de aici. El însă, era într-un cătun ce ținea de de Lunca de Sus, se numea Ugra. În Ugra nu exista român ca vietate și locuitor și nici vreun ungur care să știe românește. În comuna de centru știau românește câțiva: șeful de gară, al postului de jandarmi, o funcționară de la poștă și...cam atât! Am deschis școala, respectiv cursurile, prin anunțul unui om
DASCĂL PRINTRE UNGURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373121_a_374450]
-
PĂUN HEINZEL: “IDEALISTĂ” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “IDEALISTĂ” Îmi spui mereu: ești totdeauna incredibil de idealistă când iubești la fel toți oamenii, arborii și florile, vietățile, fără a-i acoperi cu mantia inegalității, când admiri ceea ce este demn de elogiat, fără a te roade viermele invidiei, când nu faci rău nimănui și valurile răului nu te inundă niciodată, când înțelegi orice om, chiar dacă tu, pentru acest
“IDEALISTĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373223_a_374552]
-
mari și cu penaj alb la rădăcină care pluteau târâte și înoroiate într-o răstoacă ivită pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care aduna toate șiroaiele de noroi și îngrămădea mortăciuni de animăluțe, păsăret și alte vietăți și mizerii pe care le prinseseră și curățaseră torenții de pe coaste, rostogolindu-le de-a berbeleacul până la vâltoarea cea mare din fundul văii, cu toate că numai la asta nu i-ar fi stat gândul și s-ar fi potrivit tocmai acum
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
internațional de proză scurtă "România-catedrala din Carpați" ,,Muncește ca un sclav, poruncește ca un rege, creează ca un zeu!" C. Brâncuși ,,România - Catedrala din Carpați" Este seară. Frigul a cuprins întreaga natură, de parcă a imortalizat-o în imagini pe vecie. Vietățile, fugind de acest dușman nevăzut, s-au adăpostit în culcușurile lor, căzând în amorțire. Eu, o ființă cugetătoare, stau la gura sobei. Privesc la dansul flăcărilor care degajă căldură ca să mă scoată din ghearele gerului năpraznic. Sunt atrasă de jocul
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
Eu, cu puținele resurse care mi-au mai rămas mă prind în acest joc, și-i ating abia simțit tăcerea încercând cu toată forța sufletului meu să regăsesc în ceilalți emoția unui nou început, căci așa e Primăvara! Iubesc orice vietate de pe acest pământ și poate că nu este decât rătăcirea ce-o caut de prea multă vreme, căci în fiecare lucrușor pe care-l zăresc, nu e decât iubire, e lumea de azi și de mâine. E primăvară iar! Uită
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
Pământul are nevoie de haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul nostru are nevoie de iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
o facă. Iată câteva cuvinte din ”limba noniană”: tata = roata, iha = mașina, anonul = avionul, baba = banana, papaf = cearceaf, etc. Într-o zi, Toni, pe lângă bucuria de a privi și asculta păsărelele ciripind în fel și chip, îi atrage atenția o vietate înaripată, trecând de la un copac la altul, lovind cu ciocul ei ascuțit în coaja lor. Citindu-i uimirea pe chip, poeta Maria Niculescu îl lămurește prin câteva versuri: Astă pasăre, se spune,/ Este doctorul minune,/Cu gingașa sa făptură / Are
CĂRTICICĂ PENTRU TONI DE MARIA NICULESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379796_a_381125]
-
din mine / Ca o fiară...” (Confesiune). Sub oblăduirea aceleași blânde lumini, fiecare își duce existența pe propriul făgaș și înceară să facă lumină după propria ardere. Că e doar un muc de lumânare pâlpâindă, că e o pălălaie care atrage vietățile nopții, lumina de sine se consumă încet sau dintr-o suflare. În lumina ta trebuie să pătrundă cât mai multe spirite congenere, altfel, în zadar se consumă, doar pentru sine. Ca să lumineze cât mai mult în jur, Teo Cabel a
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
fruze îi cânta. Iarna, fulgii de omăt, I-au decorat cununa, Și-n nopțile cu cer senin, Îl admirau stele și Luna. Așa, încet, trecut-au anii, Anotimpuri, iar și iar, Ca un rege al pădurii, Era acum acel STEJAR. Vietățile pădurii, Îl iubeau și-l căutau, Între frunze, scorburi, ramuri, Adăpostul își găseau. Ani și secole trecură, Timpul crud, care nu iartă, Chiar și unui "BARD STEJAR", Îi bate bătrânețea-n poartă. Frunzele, s-au cam rărit, Pe ici, pe
PALETE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374728_a_376057]
-
autentică și expresivitate. Aceste definiții sunt, aparent, atât de simple încât ajung direct la inima oricui, fără opreliști. Și într-aceasta constă valoarea, unicitatea și frumusețea aforismului. Cuvântul și Tăcerea sunt două coordonate prin care Omul se diferențiază de celelalte vietăți create de Dumnezeu:” Tăcerea care vorbește se numește înțelepciune. Vorbele care nu spun nimic sunt zădărnicia”. Educația - pentru Alexandra Mihalache își găsește formularea aforistică desăvârșită în următorul enunț: „Educația îți aduce respect. Prestigiul îți aduce autoritate”; „Educația. O carte cu
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
aflată sub zăpezi e mai liniștită. Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
aflată sub zăpezi e mai liniștită.Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Îndată cerbul alinat, Fata Pădurii dădu fuga s-aducă leacurile de-acasă. Alerga de parcă cineva nevăzut îi ușura greutatea corpului. Ajunsă acasă, luă tot brațul de ierburi și reveni una-două la scorbură, doar c-aici stătea întins lângă fag o... vietate curioasă cum nici în basme n-auzise a fi: o arătare păroasă din cale-afară, sprijinită pe două picioare de căprior. De pe chip, din privire și arătătură, răspândea o liniște aproape omenească care glăsuia recunoștință și mulțumire. Când fata fu la
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
corpul și, cu fruntea tot înclinată, mormăi ceva, neînțeles decât mai târziu, când Natalia repetase îndelung în minte sunetele spuse de acesta: Silvan. Alinatul își mai plecă o dată privirea și se afundă în desiș, lăsând-o pe tânăra nelămurită dacă vietatea era făptură de om sau nu? Mai presus de orice, nu-nțelegea cum îl ajutaseră ierburile celea netrecute pe la icoana din tinda casei?! Luându-și seama, fata își continuă preumblarea prin inima adâncă a pădurii, acum însoțită de nedumerirea trăită
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]