1,115 matches
-
despre Ivan Țarevici. Și nici despre Alt-Cineva. Și sunt semne majore! Ce-i drept, stirpea lui Iacob și a lui Isaac s-a întors la vatră, au mai fost și niște cutremure, războaie, decimări, zâzanii, oleacă de molime și niște vijelii, tornade, valuri mareice și inundații. Pe-acestea nu le negăm, da, le recunoaștem, bineînțeles că nu le omitem, la bilanț. Și, totuși, totuși... Nu! Demonul minte. Da, e logic! Pesemne, că asta trebuie să fie! Să nu cădem, acum, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mie nu-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu, zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest de general triumfător. Și povesti pe nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri de păsări de foc, scânteile se revărsau spre Amara în zbor sinuos, ca împinse de o putere misterioasă. Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se prăpădește tot. Prin ogradă adulmecau cei veniți în urmă, iar mulți dădeau târcoale hambarelor. Conacul deveni curând un furnicar de bărbați, femei, copii, toți îngrijorați să nu le ia alții înainte la împărțire... În răstimp, avocatul Stavrat, după vijelia de pumni care-l amețise de tot în primul moment, profitând de vălmășeala ce a urmat în jurul tânărului Platamonu, s-a furișat în casă și de acolo, pentru că cunoștea suficient distribuirea ieșirilor (le studiase în aceste două zile tocmai în vederea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o singură clipire, ca un trăsnet clocit mult între nori și căzut fără obișnuitele tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra argaților, în vreme ce logofătul Bumbu, deși aflat lângă bătrânul boier, a scăpat numai cu îmbrînceli, parcă, în toiul vijeliei, nimeni nu I-ar fi recunoscut. După numai câteva clipe, cei ce se oțărau împrejurul bătrânului Iuga îl părăsiră unul câte unul, răcoriți sau flămânzi de alte fapte. Fără sprijinul țăranilor, Miron Iuga se prăbuși cu fața-n jos, scormonind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca să alunge viziunea, Ieronim implora Corul: "E absurd! Nu e vorba de ea. Spuneți-le că s-au înșelat!..." Zadarnic. Vedea și auzea tot mai clar, tot mai puternic, mulțimea aceea care-l înconjura, continuând să alerge, parcă împinsă de vijelie, și purtîndu-l și pe el, înghesuit din toate părțile, împins mereu din spate, și îi auzea vorbind între ei, și totuși i se adresau lui: Căutăm pe cineva, cum Dumnezeu îl cheamă? E cineva cunoscut, îl cunoaște toată lumea. S-a vorbit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George se lansa într-una din crizele lui de furie, Stella rămânea de obicei tăcută. Dar de astă-dată prinsese glas: — George, dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe mine decât un maieu, o cămașă cu mânecă scurtă și pelerina de ploaie deasupra. Mai sosesc și alți pelerini, iar spațiul devine neîncăpător. Impreună cu alți trei francezi, decidem să ieșim și să ne continuăm drumul, chiar dacă afară este vijelie. Oricum, trebuie să plecăm de aici. Mă gândesc să nu mă apuce vreo răceală, dar altă variantă nu există, așa că din nou la drum. Pentru a contracara cât de cât frigul, accelerez pasul, mișc mai repede brațele, mă detașez de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
contracara cât de cât frigul, accelerez pasul, mișc mai repede brațele, mă detașez de cei trei francezi și așa mărșăluiesc prin ploaia care parcă se transformă în furtună. Din când în când depășesc alți pelerini care înfruntă și ei aceeași vijelie. Pe munte, o regulă de la care nimeni nu trebuie să se abată nici măcar o clipă este aceea de a fi atenți unde pun piciorul. Terenul este denivelat, adesea alunecos și cea mai mică neatenție se poate solda cu o entorsă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
adunat și divanul. Cei de față vorbeau în șoaptă. Când ușierul a anunțat sosirea lui vodă, orice șoaptă s-a stins ca prin farmec...În sală se găsea doar o mare de capete plecate. Ștefan vodă a intrat ca o vijelie, cu ochii alergând în toate părțile. M-am ridicat și, privind drept spre el, am făcut o plecăciune adâncă. Domnului - așa mi s-a părut mie - i s-a luminat fața. „A avut dreptate țiganca. Trebuie să fiu cu mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
goale ce se-mbrățișau peste cearșafuri. Victor și Ingrid erau acum prieteni „oficiali“. În pauze se-ntâl neau pe culoar, lângă un calorifer, și se țineau de mână, fără să le pese de ce-aveau să spună colegii. Spre casă, înfruntau vijelia împreună. Căutau piațete ferite de vânt, unde ningea tăcut în lumina câte unui felinar. Se sărutau disperat, spri jiniți de câte-o fațadă de bloc vechi, pătrundeau în holuri întunecoase și, des cheindu-și hainele grele, simțeau iarăși cu degetele, ce
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
periferia Parisului, urmând să mă prezint cât mai curând la noua mea slujbă. Peste doar câteva zile m-am trezit cu portarul la ușă: - Scuzați, domnule, vă caută o domnișoară... O domnișoară străină foarte frumoasă. Am coborât scările ca o vijelie. Era întuneric profund. Luna era complet acoperită de un văl gros de nori cenușii. Am auzit-o strigându-mă. M-am apropiat de ea. Am privit- o cu atenție. Figura și întreaga ei atitudine nu exprimau decât reproș. - De ce ai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu Mark. Ieși din spital, rătăcind spre Woodland Park. Sfârșit de după-amiază, sub un cer roșu-cafeniu. Martie își lansase una dintre falsele sale primăveri, genul de vreme care convingea orașul să lase garda jos, după care îi mai trântea o vijelie arctică. Din mormanele murdare de zăpadă se ridicau fuioare de abur. O tăie prin centrul orașului Kearney, un cartier comercial al cărui viitor, atâta cât putea fi prevăzut, era total compromis. Prețuri tot mai mici la produsele de consum, șomaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grămadă de căcaturi. Nimic sub standard, da’ totuși. O mulțime de centre comerciale și de clădiri din beton de zgură, pentru care va trebui să dau socoteală la Judecata de Apoi. Din fericire, majoritatea or să fie spulberate la următoarea vijelie mai mare. Începu să fredoneze o variantă pițigăiată a temei tornadei din „Vrăjitorul din Oz“. Ea nu se putu abține să nu râdă. — Dar acum ne-am schimbat. Am adus doi parteneri noi și suntem mult mai ambițioși. —Robert. Ambiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să afle nu putea spune. De ce se întorsese? Era un răspuns pe care toamna promitea să i-l dea. Se plimba încă fără țintă când strada se întunecă. Îi luă fix patru secunde ca să se gândească: pană de curent. Agitația vijeliilor și ambulanțelor îl copleși. Privi în sus: cerul era cufundat în stele. Uitase cât de multe puteau fi. Valuri întregi, revărsându-se nestăvilit. Uitase cât de somptuos părea întunericul. Vedea, dar slab, fără culori, afundat în acromatopsie. Ambii acromați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
realiză cine era, strigă prin placajul subțire: —Pleacă. Nu ești bine-venit aici. —Schluter, frate, deschide ușa. E-o vreme de câine afară. Erau minus șase grade și o vizibilitate de trei metri. Vântul biciuia zăpada uscată și fină într-o vijelie albă. Rupp tremura, ceea ce nu făcu decât să-l convingă pe Mark că era o capacană. Pe Rupp nu-l îngheța nimic, niciodată. Avem de lămurit niște treburi, moșule. Lasă-mă să intru și discutăm. Câinele era deja isteric, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toți cinci“ - a zis - „Hensley și alții au spart geamurile de la prăvălia lui Black și-au pornit pe urmele lor.“ „Și chiar trebuia să alergi prin tot orașul ca să afli asta?“ - am zis. „Altă dată cînd mai pleci așa, ca vijelia, adu-mi măcar vești pe care nu le știu.“ „Dar cum de-ai aflat?“ - a zis. „Știi ce s-a-ntîmplat?“ „Cum să nu știu? Știu mai multe decît ai să afli tu vreodată“ - am zis. „Știu totul, cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zeu getic. Din această pricină chiar umbla la cei vechi o tradiție că «Mart se născuse în țara Dacilor, Moesilor și a Tracilor.» Mart însă în credințele antice era considerat tocmai ca zeul cerului tulburat, al furtunei, norilor și al vijeliei, adică tocmai acei monștri îm potriva cărora Geții aruncau săgețile lor. Că Dacii considerau furtuna ca un semn rău pentru ei, se vede de pe aceea că în lupta de la Tapac contra lui Traian, intervenirea unei ploi vijelioase, le ia curajul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și apoi rușii îi făcuseră testele cu carbon: patru mii de ani depășiți. I se mai spunea copacul lui Abraham sau al lui Ibrahim, dacă cel care îți vorbea era musulman ori creștin. Tulpina îi crescuse în torsade chinuite de vijeliile din deșert și asprite în coajă, încât de departe se zăreau ca tendoanele lui Matusalem, sprijinind o corolă în freamăt. Omar mai fusese la Abarkouh o singură dată, însoțit de bunicu-său, dar atunci se dusese cu bicicleta. Era o nesăbuință
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poarte ca un sugar! Unde a dispărut omul ăsta? Copiii l-au căutat pretutindeni, iar vilegiaturiștii de weekend, care încercau să găsească ieșirea din labirint, au spus că nu l-au văzut nicăieri. La amiază a plouat și a fost vijelie, iar Veterinara și-a dus calul la adăpost, apoi l-a așteptat pe Omar în bucătăria de jos, până a adormit cu o carte în mână. Femeia în casă a învelit-o cu o pătură și nici când Godun s-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un an Tot atâția baci avea Cu mii turme - alăturea, Turme mii de mielușele, Ciobănașii după ele, Turme mândre și de oi, Ciobănașii din napoi Cu fluere și cimpoi, Mai avea de mă pricepi, Herghelii de cai sirepi Ce ca vijeliile Îi împleau câmpiile, Îi pășteau moșiile, Și de - a lungul râurilor S'așterneau pustiurilor, Și în valurile ierbii Pășteau ciutele și cerbii, Și prin munți pierduți în nouri Avea cârduri mari de bouri, Ș-avea munți, ș-avea păduri Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ea veninul ce-i răscolea inima pestriță. - Hai, ia-ți-l - zise-n sfârșit. El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere. Părea că fața pustiului se ia după urmele lui, și sbura ca un gând, ca o vijelie pintre volburele de năsip ce se ridicau în urmă-i. Într-o pădure îl aștepta fata fugită. El o urcă pe cal după dânsul și fugea mereu. Noaptea inundase pământul cu aerul ei cel negru și răcoare. - Mă arde-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l omorâse pe Făt-Frumos. - Nu zău, răspunse calul - pentru c-a încălecat pe un frate al meu, care are șapte inimi, pe când eu n-am decât două. Genarul își înfipse pintenii adânc în coastele calului, care fugea scuturîndu-se... ca o vijelie. Când îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, zise calului său: " Spune frăține-tău să-și arunce stăpânul în nori și să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez de nucă și l-oi adăpa cu lapte dulce. Calul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
alții noi. Din motive lesne de înțeles n-am dat numele real al autorului faptei, ci numai nșite inițiale fictive, că el n-a intrat în casa lui I. Lepădatu să-l ucidă cerând numai să fie adăpostit de o vijelie mare. Îmi pare rău că nu am putut face mai multe pentru acest tânăr de 17 ani și că nu am inșistat pe lângă procuror să-l fi încadrat la „legitimă apărare” , deși cred că județcătorul n-ar fi ținut cont
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
tot pasul, ba îl ațâțase și pe monstrul de Reilly împotriva lui și-l atacaseră împreună. Nu-i va uita niciodată pe cei doi. Nimeni din facultate de altfel nu-i va uita. Erau ca doi huni trecând ca o vijelie prin Roma. Doctorul Talc se întrebă într-o doară dacă se căsătoriseră până la urmă. Fiecare dintre ei îl merita cu vârf și îndesat pe celălalt. Poate fugiseră amândoi în Cuba. — Unele dintre personajele istorice sunt atât de obtuze, remarcă fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]