1,358 matches
-
asta, The Bill1? mormăi Helen. —Sam îi pune lui Violet niște întrebări foarte importante, sări Hugo, și cine nu vrea să audă răspunsurile, poate foarte bine să plece. E, nu mai spune! zise Helen, furioasă. —Helen, te rog, șuieră Janey. Violet nu dădu nici un moment atenție acestui schimb de replici. Cu fruntea încruntată, făcea eforturi de rememorare, recăpătându-și treptat culoarea. Cu siguranță nu-i făcea deloc rău să se afle în centrul atenției. De fapt, nu e nimic special, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
MM prin grup, iar aceasta ieși în față. — Nu sunt obligată, nu? —Dar Violet, zise MM, cu o foarte mare stăpânire de sine, se pare că cineva tocmai a încercat să te omoare. Dar știi - ce vă spuneam mai adineauri - Violet se întoarse cu fața către MM. — Tot scandalul - mă rog, pentru cineva ca Liz Hurley, care nu știe să joace, care e clar că nu se descurcă decât din publicitate, mai merge, dar știi ce-ți spuneam despre faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebuie s-o joc pe Nora în curând și chiar vreau să-mi iasă bine, pentru că la momentul ăsta oamenii nu mă știu decât ca pe fata care a jucat-o pe Fuchsia sau din spotul ăla groaznic pentru bere... Violet trecuse printr-un vârtej de emoții, dar începeai să-i recunoști modul de a vorbi; de unde la un moment dat se comportase ca o persoană obișnuită, acum își recăpătase atitudinea de fată de bani gata, cu sânge albastru. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scărilor, își încrucișă mâinile pe piept și o luă ușor, printre cei din grup, care se dăduseră la o parte din calea ei, ca într-o simulare ad-hoc a episodului de la Marea Roșie. Ah, nu! suspină ea, uitându-se lung la Violet. Aceasta, care stătea deja dreaptă și nu se mai sprijinea decât un pic de Janey, părea că nu-i lipsise decât apariția Tabithei pentru a-și reveni în plină formă. Îi revenise culoarea în obraji și se mișca cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stătea deja dreaptă și nu se mai sprijinea decât un pic de Janey, părea că nu-i lipsise decât apariția Tabithei pentru a-și reveni în plină formă. Îi revenise culoarea în obraji și se mișca cu mai multă vioiciune. —Violet, continuă Tabitha, îmi pare atât, atât de rău. Nici nu-ți dai seama cât de rău! Mă întrebam dacă era într-adevăr o coincidență faptul că modul în care vorbea Tabitha semăna atât de mult cu cel al lui Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Violet, continuă Tabitha, îmi pare atât, atât de rău. Nici nu-ți dai seama cât de rău! Mă întrebam dacă era într-adevăr o coincidență faptul că modul în care vorbea Tabitha semăna atât de mult cu cel al lui Violet. După toate aparențele, nu și-o alesese drept model la capitolul vestimentar. Îngenunche în fața lui Violet, ridicându-și privirea, o scenă impresionantă, asemenea celei în care apare Linda Darnell 1 la sfârșitul filmului Blood and Sand2. —Mă ierți? zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rău! Mă întrebam dacă era într-adevăr o coincidență faptul că modul în care vorbea Tabitha semăna atât de mult cu cel al lui Violet. După toate aparențele, nu și-o alesese drept model la capitolul vestimentar. Îngenunche în fața lui Violet, ridicându-și privirea, o scenă impresionantă, asemenea celei în care apare Linda Darnell 1 la sfârșitul filmului Blood and Sand2. —Mă ierți? zise ea, cu vocea pierdută de tot. —Tabitha, vrei să spui că tu ai atacat-o pe Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Violet, ridicându-și privirea, o scenă impresionantă, asemenea celei în care apare Linda Darnell 1 la sfârșitul filmului Blood and Sand2. —Mă ierți? zise ea, cu vocea pierdută de tot. —Tabitha, vrei să spui că tu ai atacat-o pe Violet? zise Hugo, pe un ton sec, ca un Martini fără vermut. Tabitha se întoarse ca fulgerul. Paul coborâse scara după ea și, la întrebarea lui Hugo, făcu un pas în față, și spuse, pe un ton agresiv: — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asta? Exact ce ai auzit, zise Hugo, cu un calm perfect. Se pare că Tabitha recunoaște că ea a făcut-o. Voiam să știu exact la ce crede ea că duce așa ceva. Bineînțeles că nu i-am făcut nimic lui Violet! protestă Tabitha. La o privire mai atentă, am observat că-și dăduse cu mascara pe gene, care erau argintii la vârf. Era foarte impresionant. Nu asta am vrut să zic, continuă ea, doar că îmi pare foarte rău că săraca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
protestă Tabitha. La o privire mai atentă, am observat că-și dăduse cu mascara pe gene, care erau argintii la vârf. Era foarte impresionant. Nu asta am vrut să zic, continuă ea, doar că îmi pare foarte rău că săraca Violet a fost prinsă în toate chestiile astea. —Săraca Violet, spuse persoana în chestiune, ridicându-se, cam nesigură pe picioare, ar fi fascinată să știe despre ce vorbești. Tabitha se ridică și ea în picioare. Majoritatea celorlalți se dădură un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dădură un pas în spate, nervoși. Cele două femei se potriveau perfect, aceeași înălțime și construcție, ca să nu mai vorbim de faptul că hainele, modul în care își făcuseră părul și pantofii păreau a fi în oglindă. E clar că Violet nu-și dăduse seama de acest lucru până atunci și acum urmăream cum se produce revelația. Reacția ei era o mini dramă în sine; cu o simplă mișcare din sprâncene, își manifestă surprinderea, disprețul și mila. Nu înțelegeți! izbucni Tabitha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
seama de acest lucru până atunci și acum urmăream cum se produce revelația. Reacția ei era o mini dramă în sine; cu o simplă mișcare din sprâncene, își manifestă surprinderea, disprețul și mila. Nu înțelegeți! izbucni Tabitha. Cum suntem îmbrăcate... Violet se ridică cu măreție la înălțimea situației, chiar dacă asta însemna să-și asume unul dintre comentariile de mai devreme ale lui Hugo. — A, deci tu ești îmbrăcată, zise ea, uitându-se la Tabitha de parcă ar fi fost cine știe ce corp din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că ai venit în cămășuța de noapte de la Top Shop1. A, apropo, îți atârnă un fir de la tiv. Hugo încerca din răsputeri să nu râdă. Știam care îi sunt sentimentele. Tabitha strânse din dinți și se uită cu ură către Violet. Era mult mai atrăgătoare când nu juca rolul fetiței rătăcite. Dacă nu-ți dai seama ce s-a întâmplat, nu înțeleg de ce ar trebui să mă chinuiesc eu să-ți explic, zise ea cu mânie. Dar cine te-a atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de o demonstrație de cum se plânge la comandă. Tabitha crede că viața e o nesfârșită audiție. Întotdeauna când e MM prin preajmă, adăugai eu, privind către persoana în chestiune. Când nu-i dă târcoale nici un actor, se poartă foarte normal. Violet era sus, în dormitorul părinților lui Matthew, cu Sophie lângă ea, care îi aplica gheață pe cucui. Pe Tabitha o luase de acolo Paul, ca urmare a instrucțiunilor politicoase, dar ferme ale lui MM; se agitase atât de mult, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așeză pe brațul fotoliului său. — Totuși, trebuie să facem ceva, spuse MM cu hotărâre. Așa nu se mai poate. De acord, zise Hugo. Deși, ce anume o să facem e puțin mai greu de spus. De ce s-o atace cineva pe Violet la petrecerea asta, când existau atât de multe șanse să fie prins? meditai eu. Poate că se gândea că la ce nebunie va fi, va putea să se desfășoare liniștit, zise Janey. Sau poate era cineva care nu putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și trebuie să fie cineva care lucrează la Vis. Deci de ce aici? —Tu ce crezi? spuse Hugo. Am inspirat adânc. — Cred că în seara asta s-a întâmplat ceva care l-a făcut pe omul acesta s-o considere pe Violet ca fiind o amenințare atât de mare la adresa lui încât nu s-a putut abține să nu încerce s-o scoată din joc. Spera că o să pară un accident, poate chiar sinucidere, poate în ideea că Violet l-a ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-o considere pe Violet ca fiind o amenințare atât de mare la adresa lui încât nu s-a putut abține să nu încerce s-o scoată din joc. Spera că o să pară un accident, poate chiar sinucidere, poate în ideea că Violet l-a ucis pe Philip. Oricum, n-ar fi lăsat nici o urmă dacă-și ștergea amprentele de pe ace. Janey se cutremură. — Nu pot să cred, zise ea cu o voce atât de pierdută încât abia dacă o auzeam. Violet îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult. Îi cam place să fie în centrul atenției, spuse MM, în cele din urmă. Încuviințară cu toții, printr-o mișcare a capului, fără prea multă convingere. —Nu e singura, remarcă Janey. Și Tabitha? Chiar credea că a fost confundată cu Violet? — Se prea poate, observai eu. — Dar Tabitha se poate să fi profitat pur și simplu de situație pentru a o eclipsa pe Violet, ne semnală Hugo. — Totuși, după ce s-a întâmplat cu cablul Tabithei, are dreptul să fie un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prea multă convingere. —Nu e singura, remarcă Janey. Și Tabitha? Chiar credea că a fost confundată cu Violet? — Se prea poate, observai eu. — Dar Tabitha se poate să fi profitat pur și simplu de situație pentru a o eclipsa pe Violet, ne semnală Hugo. — Totuși, după ce s-a întâmplat cu cablul Tabithei, are dreptul să fie un pic paranoică, spuse MM cu justețe. Da, și pe aia cine a făcut-o? sări și Matthew. Și cine i-a dat telefon lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne semnală Hugo. — Totuși, după ce s-a întâmplat cu cablul Tabithei, are dreptul să fie un pic paranoică, spuse MM cu justețe. Da, și pe aia cine a făcut-o? sări și Matthew. Și cine i-a dat telefon lui Violet ca să anuleze repetiția și ia pus antihistaminice în cafea? — Și cu Philip cum rămâne? adăugai eu, ca să fie tabloul complet. S-a sinucis sau a fost forțat să o facă? Mai că i-aș da dreptate lui Violet cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
telefon lui Violet ca să anuleze repetiția și ia pus antihistaminice în cafea? — Și cu Philip cum rămâne? adăugai eu, ca să fie tabloul complet. S-a sinucis sau a fost forțat să o facă? Mai că i-aș da dreptate lui Violet cum că e imposibil să fi fost un accident. Se lăsă din nou tăcerea. —Dumnezeule, zise MM, cu năduf, ce încurcătura naibii. În acel moment, se deschise ușa. Ne uitarăm cu toții imediat în direcția ei, de parcă am fi sperat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înțeleg de ce ați crezut de cuviință să mă lăsați pe afară, zise ea, îmbufnată. N-a fost cu intenție, dragă, zise Janey, luând-o pe după umeri, în semn de consolare. Doar că eram cu toții acolo după ce am dus-o pe Violet sus și ne-am gândit că ar fi bine să vorbim un pic. Puteați să veniți după mine, zise Helen, puțin mai moale. —Știu. Scuze. Mă ierți? —OK. Helen nu mai era așa îmbufnată. Deci ce spuneați? Urmă o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pauză. —Dumnezeule, zise Hugo, cu greu. Am evitat întotdeauna să joc Pinter 1 și acum știu de ce. —Eu ziceam că e încurcătura naibii, remarcă MM. Și toată lumea părea să fie de acord. În locul vostru, m-aș gândi mai bine la Violet, zise Helen, intrându-și în mână. Și la Tabitha. La amândouă, adăugă ea, în caz că nu înțelesesem încă ce voia să spună. Eu n-aș crede toată povestea asta cu atacul. La urma urmelor, ce dovezi avem? În afară de Violet, nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine la Violet, zise Helen, intrându-și în mână. Și la Tabitha. La amândouă, adăugă ea, în caz că nu înțelesesem încă ce voia să spună. Eu n-aș crede toată povestea asta cu atacul. La urma urmelor, ce dovezi avem? În afară de Violet, nimeni n-a mai văzut nimic. —Mi-e greu să cred că Violet s-a dat singură cu capul de pereți și și-a zgâriat brațul de peretele de cărămidă, zise Hugo, cu calm. E prea grijulie cu persoana ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amândouă, adăugă ea, în caz că nu înțelesesem încă ce voia să spună. Eu n-aș crede toată povestea asta cu atacul. La urma urmelor, ce dovezi avem? În afară de Violet, nimeni n-a mai văzut nimic. —Mi-e greu să cred că Violet s-a dat singură cu capul de pereți și și-a zgâriat brațul de peretele de cărămidă, zise Hugo, cu calm. E prea grijulie cu persoana ei ca să meargă atât de departe. Avea dreptate, trebuia să recunosc. — Dar dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]