1,336 matches
-
Înscris: variantele de soluționare, avantajele lor, hotărârea luată și argumentarea ei. Capitolul Vtc "Capitolul V" Metode de Învățare prin acțiunea practică (operaționale sau practice)tc "Metode de ÎnvĂȚare prin acțiunea practică (operaționale sau practice)" A. Metodologia didactică Între două exigențe - virtuozitate și creativitatetc "A. Metodologia didactică Între două exigențe - virtuozitate și creativitate" A pregăti tineretul pentru o viață activă, creatoare, aceasta presupune ca viața școlară Însăși să fie activă, să manifeste o largă deschidere spre activitățile care atrag tineretul la creația
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
argumentarea ei. Capitolul Vtc "Capitolul V" Metode de Învățare prin acțiunea practică (operaționale sau practice)tc "Metode de ÎnvĂȚare prin acțiunea practică (operaționale sau practice)" A. Metodologia didactică Între două exigențe - virtuozitate și creativitatetc "A. Metodologia didactică Între două exigențe - virtuozitate și creativitate" A pregăti tineretul pentru o viață activă, creatoare, aceasta presupune ca viața școlară Însăși să fie activă, să manifeste o largă deschidere spre activitățile care atrag tineretul la creația valorilor materiale și spirituale, la diferitele forme de muncă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
al., 1993, p. 370), iar profesorii de muzică recomandă ședințe mai scurte, cu pauze între ele. Pentru a analiza rolul exersării deliberate în dezvoltarea competenței până la nivelul superior, Ericsson și colaboratorii săi (1993) au studiat muzicieni cu niveluri diferite de virtuozitate și au stabilit amploarea exersării și a altor activități pe care le efectuau. Eșantionul a constat într-un grup de violoniști profesioniști cu prestigiu și trei grupuri de studenți la clasa de vioară de la un conservator renumit. Violoniștii cu prestigiu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de la bun început. Totuși, și în acest domeniu, capacitatea creativă apare abia după ce cunoaștem profund ceea ce s-a făcut deja, tot sub forma exersării deliberate. Interpreții de jazz, chiar și cei care au ajuns la cel mai înalt nivel al virtuozității și sunt celebri, afirmă că învață să cânte din înregistrări, executând, notă cu notă, bucățile solo ale maeștrilor din generațiile precedente (Berliner, 1994; Kernfeld, 1995; Owens, 1995). Ei repetă solourile altora până ce sunt în stare să le redea cu ușurință
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
obsedat, îl desparte pe Mihai Ralea dacă nu o prăpastie în tot cazul o tranșee sau poate numai un șanț. În afară de „ideologie” îl desparte de ei, în primul rând, în modul cel mai vizibil, stilul. Stilurile acelora sunt de o virtuozitate magistrală, cu străluciri de diamant. Al lui Ralea e neglijent, instantaneu, nici măcar anticalofil, ci noncalofil. Își găsește cuvintele la întâmplare, „non sans quelque méprise”. E un stil de conversație, atașant, plin de farmec și la urma urmei excelent. Cei patru
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vede publicate romanele, primește, ca și A., un premiu al Uniunii Scriitorilor, după care evadează la Constanța, unde-i află pe Laur cu țiganca vânzând nămol pe plajă, și altele încă. În exces, calitățile riscă serios să devină defecte, însă virtuozitatea narativă a lui A. este un câștig indiscutabil al prozei românești actuale. SCRIERI: Sonata pentru acordeon, București, 1993; Îngerul încălecat, București, 1994; Amantul colivăresei, București, 1994; Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare, București, 1998. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
A., precum în Vladia lui Eugen Uricaru, cu precizarea că avem de-a face cu o lume care se trage din scris și, în primul rând, din cărți. Destul de bine armonizate, [formulele narative din Sara] compun o mică piesă de virtuozitate, interesantă, dincolo de subiectul ei, prin scriitura rafinată, artistă, prin pitorescul imaginației, care merge cu ușurință de la suav la grotesc, prin jocul unei inteligențe literare ieșite din comun, dar și cam narcisiace, abuzând, cu alte cuvinte, de uitatul în oglindă. Aceasta
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
sumedenie de nimfe și oceanide. De altfel, crezul poetului e, până la un punct, parnasian: el afirmă că poezia nu e sentiment, nu e cunoștere, ci tehnică, ceea ce înseamnă că arta poeziei ar reveni la antica tekhné. Instrumentația verbală plină de virtuozitate, care preia uneori cuvinte de la, de pildă, George Murnu, e caracteristică pentru acest poet la care savantlâcurile și balcanismele conlocuiesc în bună simbioză în Poeme balcanice (1936), carte care vrea să spună ,,Suntem Orient. Să ne dezorientăm!” M. este un
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
aceasta nu este o ofensivă generală Împotriva științei agronomiei moderne și cu atât mai puțin un atac Împotriva culturii cercetării științifice. Agronomiei moderne, cu teoriile ei sofisticate privind creșterea și patologia plantelor, analiza nutriției plantelor sau analiza solurilor și cu virtuozitatea ei tehnică, i se datorează crearea unui fond de cunoștințe tehnice folosite deja acum, Într-o formă sau alta, chiar și de cei mai tradiționaliști cultivatori. Scopul meu este mai degrabă acela de a arăta În ce mod pretențiile sale
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
trei Crișuri” din Oradea și al ziarelor bucureștene „Politică” și „Curentul”. Primul volum de versuri ale lui I., Cetățile melancoliei (1923), nu a adus un timbru personal, încât Perpessicius l-a întâmpinat astfel: „E atâta lipsa de simt autocritic, atâta virtuozitate în absență oricărui accent sincer, încât și cele câteva reminiscențe, influențele de câri e imprimata poezia d-lui Ilieșiu, nu pot nimic pe langă recordul lipsei d-sale de personalitate.” Abia cu două plachete târzii, Lângă hotar (1943) și Sângerări
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
însemnări critice sociale și politice la „Gânduri și rânduri”, „Gând prahovean”, „Universul literar”, „Magazin”, „Urzica”, „Astra”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Flamura Prahovei”, „Rezon!” (Ploiești), „Cronica română” ș.a. Epigramist cunoscut atât prin tradiția familiei, cât și prin proprii calități de virtuozitate și spirit, I.-Q. cultivă și poezia lirică, proza de evocare ironic-sentimentală și epica detectivistică. Versurile de început atestă înclinația către speciile poeziei lirice galante (madrigalul, romanța, cântecul), iar schițele umoristice din revistele pe care le conduce sunt remarcabile prin
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
ei cosmice, ingenuumul în forța lucrurilor și capacitatea de a înțelege”); panteismul (Dumnezeu e în lume, însă inactiv, prin contrast cu prezența păgânului Zamolxe); copilăria și satul natal, erosul, inserțiile folclorice sub forme originale etc. O paralelă stilistică Arghezi-Blaga relevă virtuozitatea „cuvântului adjectival și atributiv” la primul, „poezia substantivului” la al doilea, respectiv sentimentul detaliului versus sentimentul întregului. Celelalte două cărți, Pompiliu Constantinescu - „un Saint-Just al opiniei critice” (1981) și G. Călinescu - poet și teoretician al poeziei (1982), sunt acumulări de
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
a capacității de a jongla cu suspansul. Cele câteva poezii românești rămase de la el - Portretul străbunicei, Cobalt, Sonet - și un grupaj scris în franceză între 1929 și 1932 sunt notații intimiste, sentimental-contemplative, pe un traseu biografic. O anume grație și virtuozitate formală, în linie parnasiană, a versurilor se regăsesc și în sceneta Le Labyrinthe d’Éros (1930). SCRIERI: Războiul micului Tristan, București, 1937; Războiul micului Tristan. Vest, îngr. și pref. Aurel Sasu și Sabin Vlad, București, 1983. Repere bibliografice: C. Fântâneru
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
Versuri. Proză. Fabule, București, 1928; Amintiri din propaganda în Rusia (1917), București, 1928; Fabule, București, 1928; Poezia dramatică, București, 1928; Poezia lirică românească, București, 1928; La Science de la littérature, I-II, Paris, 1928-1929; Capodopera, opera de talent și opera de virtuozitate, București, 1929; Dialoguri filosofice. Integralismul (Prolog. Principii. Lumea fizică. Lumea sufletească), București, 1929; Curs de enciclopedie literară și clasificări literare, București, 1929; În ce constă cursul de literatură românească?, București, 1930; Nouveau point de vue dans l’étude de la littérature
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
de creație - ardere și luminare, agonie și extaz. Critica de întâmpinare a relevat caracterul elegiac, melancolic al acestei poezii izvorâte din durere, dintr-o tristețe organică, nedeterminată, sinceritatea și autenticitatea emoției, sensibilitatea, delicatețea trăirilor, precum și simplitatea clasică a formei, plasticitatea, virtuozitatea prozodică. I s-au reproșat însă exprimarea prea directă, chiar naivă, prea psihologică și mai puțin estetică, lipsa originalității viziunii și a limbajului poetic, o anume artificialitate și un ușor convenționalism în construirea imaginilor, unele asamblări de elemente incongruente. Peste
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
în Fabule, / Nu știu dacă fac parale / Asprele-mi vocabule. Însă eu vă cer iertare/ (Cu umor și grație!), / Pentru cazul când vă doare/ Câte-o comparație!” (Epilog). În mai bine de șaptezeci de „parodii întârziate”, poetul demonstrează o certă virtuozitate a imitației, într-un registru variat care surprinde caracteristica minoră a creației altora - de la Victor Eftimiu, Mihai Beniuc, Marin Sorescu până la Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Gheorghe Grigurcu ori la textierii de muzică ușoară Angel Grigoriu și Romeo Iorgulescu. Schițele și
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
aștepți; pigmentându-și expunerea cu amănunte tăioase, picante sau tandre, anecdota devine o dată surâs, altă dată caricatură. Tehnica plastică a colajului atinge în savurosul capitol despre N. Iorga (de fapt un tur de orizont despre ambianța universitară antebelică) o netă virtuozitate. Ca vorbitor, Iorga impresionează, fără îndoială, la catedră el fiind un „animator”, un vraci dominând sala în alt mod decât Maiorescu. În pagina scrisă, același tumult vital nestăpânit, dar și excese neiertate: „Informația parazitară se răsfață trufaș, fără procedeul eliminării
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de oboseală profundă a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre paradisurile artificiale ale visului și himerelor, spre spațiile imaginarului exotic și spre plăsmuirile gratuite ale fanteziei grațioase sau macabre. Virtuozitățile picturale din Acșam Dovalar, Banchet la curte, decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
scară largă a refrenului, încercările instrumentaliste, sinesteziile, apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri dominante fac din mentorul „Literatorului” un precursor al simbolismului românesc și sub aspectul tehnicii poetice. Poetul este un plăsmuitor de viziuni. De o virtuozitate unică sunt însă micile cântece, cu „inefabila” lor simplitate (În Arhanghel, Libelule, Rondelul domniței), miniaturile delicate și grațioase, lucrate cu artă de bijutier, pe motive mitologice sau orientale. Multe reiau, din perspectivă impersonală, vechi și stabile teme macedonskiene, implicate într-
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
perspectivă impersonală, vechi și stabile teme macedonskiene, implicate într-un descriptiv simbolic: Rondelul cupei de Murano sau Rondelul apei din ograda japonezului propun simboluri ale elevației și purității artei (ipostază a motivului „excelsior”); chiar formula artistică a acestor jocuri de virtuozitate gratuită corespunde idealului „periheliei”, al desprinderii prin contemplație de pământ, de relativ („Dând răsunet de cristale/ Apei lui de prin ogradă”). De o mare coerență în complexitatea ei, poezia relevă o structură romantică dominată de tensiunea real-ideal, de obsesia eului
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
fiind deci mult mai liberă. Sedulius e un poet mult mai înzestrat decât Iuvencus; narațiunea sa e vie, stilul pur și limpede, versul corect. Poezia sa e solemnă, fără să fie grandilocventă, înflorită, armonioasă și amplă fără să cadă în virtuozitate artificioasă. Nu fără motiv Isidor din Sevilia îl compară pe Sedulius cu Prudențiu și cu Iuvencus. Virgiliu, încă o dată, este și modelul acestui poet creștin. Scrisoarea de dedicație pe care am amintit-o deja este interesantă și pentru că găsim în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să conchidă, încă
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să conchidă, încă de la primul său volum de povestiri, printr-o afirmație corectă în esență, că „avem, deci, un Borges al nostru” (Marian Popa). Verva ludică și virtuozitatea stilistică nu sunt exploatate gratuit ori tehnicist, ci sunt dotate cu o perceptibilă gravitate de fond: prozatorul are o „atitudine de estet fundamentată moral, întrucât traduce o acută ultragiere spirituală” (Mircea Iorgulescu), nu este un „formalist”, ci un moralist și
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
ci sunt dotate cu o perceptibilă gravitate de fond: prozatorul are o „atitudine de estet fundamentată moral, întrucât traduce o acută ultragiere spirituală” (Mircea Iorgulescu), nu este un „formalist”, ci un moralist și un umanist lucid, dublându-și performanțele de virtuozitate cu un mesaj uman, sobru, dar consistent, epurat de sentimentalism. Romanul Oameni și umbre, glasuri și tăceri, redactat într-o primă formă în anii ’50, reprezintă centrul literaturii lui G. Pentru iubitorii de etichete, cartea oferă prilejul recunoașterii unor atribute
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Textele strânse în Notații critice au, așa cum mărturisea autorul într-un cuvânt înainte, o „impetuozitate tinerească”, apelând masiv la ironie și sarcasm. Cum însă ținta lor - de exemplu, prezumțiozitatea unor diletanți - este facilă, comentariile constituie mai degrabă un exercițiu de virtuozitate. Ulterior G. renunță la critică, mulțumindu-se să prezinte onest cărți de valoare recunoscută, adeseori din literatura universală. Pasionat cu adevărat de muzică, ajunge cu timpul să scrie cronici de o remarcabilă competență. Dar adevărata lui vocație este o sociabilitate
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]