1,121 matches
-
Dumneata ai Închegat În stihuri statura de luptător cu credință față de Partid și de poporul muncitor a lui Lazăr de la Rusca și Lazăr de la Rusca va fi cântat tot așa cum dumneata l-ai cântat. Eu te fericesc pentru acest Început visat și de mine și Încercat pe plan istoric În Vulturul răzbunării și În Chivără roșie. Dar câți eroi ai clasei muncitoare, căzuți la Lupeni, la Grivița, omorâți și putreziți prin Doftana și În atâtea și atâtea locuri și colțuri ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Emil Brumaru, „Poeme alese. 1959-1998”, LAI, 2003, 31; Marius Chivu, „Poetul ca mătasea”, RL, 2003, 34; Gheorghe Grigurcu, Poezia lui Emil Brumaru, RL, 2003, 44; Ion Bogdan Lefter, Emil Brumaru, poetul singurătății, OC, 2003, 196; Emil Galaicu-Păun, „În apropierea cărții visate” (interviu cu Emil Brumaru), OC, 2003, 196; Rodica Ilie, Emil Brumaru, Brașov, 2003. N.Br.
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul și în prelungirea Creației. Într-o atare perspectivă, arta apare ca o mistică de tip special, fruct al lucidității intensificatoare până la extaz. Totuși, împăcarea contrariilor într-o viziune senină, echilibrul visat nu par posibile. Poetul nu află dreapta cumpănă între extreme, astfel că elogiul limitei, măsură și formă impusă „oarbelor energii”, alternează cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca „un senzitiv al modului doric”, închide și ea o tensiune nerezolvată între
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
mine. Ce însemnau tăcerea ta și așteptarea aceea atât de calmă pe pragul unei case pe care nu aveam s-o revedem vreodată. Te-ai ridicat, ai intrat luând cu tine găleata cu apă. Simțeam fizic în ființa ta zilele visate ale unui trecut total străin acelui oraș, acelei vieți. Și chiar și atunci când, mai târziu, în cursul nopții, păreai că ești doar un trup îndrăgostit, senzația aceea de stranietate nu dispăruse. Mâna mea ți-a strâns antebrațul în îmbrățișare, iar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu pieptul acoperit de decorații, pe strada mare din Dolșanka, și nimic nu i se părea mai frumos decât clipa aceea. În timpul răgazurilor, i se întâmpla să-și frece medaliile și catarama centironului, jucând de mii de ori aceeași scenă visată: strada principală din satul natal, privirile uimite ale locuitorilor, el îndreptându-se cu o încetineală de om fericit spre casa a cărei așteptare tăcută și vie o ghicea deja. În timpul acestor pregătiri de întoarcere acasă, între două lupte, avea impresia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
concluzie. Experiențele sunt diferite de la individ la individ, predispozițiile, la fel, îndemânarea și intelectul, aidoma. Prin urmare, de ce să fim consternați când observăm diferențele? Și atunci se pune problema ce anume întreprindem spre a proiecta și a edifica acele mult visate punți de legătură? Mijloacele de apropiere între oameni nu sunt deloc simplu de intuit ori de descoperit cu ajutorul minților. Nici apropierea între religii, tradiții, ideologii diverse nu e la îndemâna oricui. Cunoașterea, comunicarea și comuniunea s-a realizat parțial și numai
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de a fi putătoare de promisiuni. Realitatea virtuală este un proiect ce pregătește apariția unei realizări sperate (Europa unită, Pacea mondială etc.). Virtualul, ca termen, provine din virtute și are înțelesul de acel ceva care se proiectează înspre dorința mult visată. 1.2. Virtualizarea - tendință „naturală” a evoluției și organizării lumii reale Mișcarea de virtualizare (adică a înlocuirii a ceva cu altceva, a tergiversării, a mutării actelor noastre dinspre actual către potențial) constituie un vector al evoluției structurilor existențiale, de la forme
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
1997). Virtualizarea conduce la o alterare a realității, la o prelucrare artizanală a acesteia, la o „de-realizare prin participare” (Merzeau, 2002). Proprietățile virtuale pot fi simple metafore ale spațiilor reale, generând lumi separate, construite, imaginate, având valențe atipice, inventate, visate. Sunt mai multe ipostaze ale acestor situații (vezi Queau, 2004). Realitatea virtuală este o primă ipostază și constă în acea plăsmuire confecționată, în prelungire sau în opoziție cu realitatea perceptibilă; avem de-a face cu o neorealitate sau o realitate
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
la cea in absentia sau de la oral-scris la multimedia, ci trecerea de la o educație instituționalizată (prin școală, universitate) la o învățare permanentă, prin autoresponsabilizare, la o situație de schimb generalizat de cunoaștere, întronat la scară socială, la acea „cetate educativă” visată câteva decenii în urmă de Edgar Faure, la o societate ce și-a creat mecanisme proprii de autogenerare educativă, nespecializată, la scară colectivă. E nevoie, în aceste circumstanțe, de un minim reglaj, realizat de pârghiile puterii publice în direcția garantării
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
se revine la relatarea directă, dar pe un ton sensibil schimbat, mai patetic și cu o anume grabă în scriitură. Subintitulată „jurnal de sanatoriu”, narațiunea este o continuare a firului epic din Inimi..., sub forma rememorării unor evenimente trăite sau visate. Spațiu interior, „vizuina luminată” semnifică ultima realitate a ființei. Aici se produce sinteza dintre real și imaginar. Tensiunile declanșate de incongruențele eu - lume se atenuează, înlocuite fiind cu o stare de halucinație lucidă. Dezlegat de obișnuințe, privitorul are revelația inconsistenței
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
cosmice: „Suntem visați de cineva / Visat la rândul său / De altul / Care e visul / Unui vis / Anume.” Noile poeme propun, în consecință, un univers analog celui imaginabil într-un presupus stadiu precreatural, existent doar ca pură posibilitate, un univers doar visat și, ca atare, nesupus (încă) legilor mișcării (dar presimțindu-le), încremenit. Totul aici e părere, proiecție pe un vast ecran al imaginației „celui ce mă visează”. Alcătuit din „dealuri, dulci-mpădurite, ascunse jumătate în pământ” și „jumătate în văzduh”, săgetat de
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
corp. Odată ce dispăreau, victima murea. Nu-i de mirare că plantele roșii erau supranumite „a doua viață“. Cu banii câștigați din vânzarea plantei, Pată Neagră și compatrioții săi cumpărau provizii În cantități discrete, de la diverși deținători de magazine, incluzând mâncărurile visate, desigur țesături și delicatese murate. Apoi urcau muntele și rămâneau acolo până ce aveau din nou o comoară de adus jos. Trecea Însă mult până găseau iarăși o plantă. Pată Neagră Îi Întrebă pe Heidi și pe Moff dacă văzuseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și dezinvoltura celor care le interpretează. Să întârziem puțin aici, întrucât această din urmă frază a lui Cicero este construită în perfectă analogie cu cea de la care a plecat discuția de față. Pe de o parte, ciudățenia monstruoasă a celor visate. Pe de altă parte, absurditatea celor spuse de către filozofi, ca interpreți ai stărilor sufletești și ai viselor. Așadar, două voci discordante, prima în contrast cu „întâmplările reale“, a doua în contrast cu o „reflecție rezonabilă“. Prima se naște din adâncul somnului, a doua pretinde
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și dezinvoltura celor care le interpretează. Să întârziem puțin aici, întrucât această din urmă frază a lui Cicero este construită în perfectă analogie cu cea de la care a plecat discuția de față. Pe de o parte, ciudățenia monstruoasă a celor visate. Pe de altă parte, absurditatea celor spuse de către filozofi, ca interpreți ai stărilor sufletești și ai viselor. Așadar, două voci discordante, prima în contrast cu „întâmplările reale“, a doua în contrast cu o „reflecție rezonabilă“. Prima se naște din adâncul somnului, a doua pretinde
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe veci a mea iubită Și primește ca răsplată, Dragostea-mi curată. Te-am găsit din întâmplare, Roz petală-n dalbă floare, Cum pe nimeni n-am iubit Te iubesc, te-am îndrăgit. Rază-n univers vărsată, Dragoste de demult visată, Oare-mi vei fi dat-odată, Ca mireasă drept răsplată ? Veni-vor mulți și vor susține Că te iubesc mai mult ca mine, A mea pe veci, tu să le spui Că nu poți fi a nimănui. SUNĂ TELEFONUL Unde, când
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
făcu Mașa. - Orgoliul... Minciuna... Sperjurul... Lauda de sine și alte păcate ce-ți Încarcă conștiința... - Așa, făcu Mașa. - Așa, repetă Extraterestrul. Uneori ni se face greață de atâta adevăr... Și mai apelăm și la minciună. - Și atunci aveți coșmaruri. Și visați fel de fel de bazaconii... - Trăim, În general, Într-o lume a formelor pure, spuse cu tristețe Extraterestrul. Și tot ce e materie ne repugnă... Uneori Însă ne mai facem și noi de cap... - Adică o luați pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar fi putut, el se ivi din nou lângă mine. - Îți scrii memoriile. Timpul prin care ai trecut și treci e fără egal. Suferințele, nedreptățile, închisorile, totul în numele unei societăți absurde, visate sincer, sau rostite ipocrit, cei torturați, asasinați, crucea acestei umanități... Unde? Ce carte le poate cuprinde? Toate câte au fost... -...Au trecut, vor trece, îi preluai vorbirea (în timpul acesta, doamna Pavel își dădea mai departe în cărți), dar lipsește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Să umble pe drumul meu și să aibă puterea de a trece de locul unde eu m-am oprit. Să continue el ceea ce eu am început. Puținul pe care eu l-am început. Abia atunci, poate, eu voi deveni punctul visat, râvnit. Locul de unde un altul va începe drumul, își va urma și el coborârea întru Luminare. Am fost, totuși, un ins al crâșmelor, al pașilor hălăduind fără țintă și hotar, al frunzelor risipite doar de frumusețea toamnelor care tot vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bătrînel Într-o celulă lugubră pe care Fermín și Rociíto o Împodobiseră de sărbătoare, cu cîteva lumînări și cu cîțiva stropi de parfum. CÎnd dădu cu ochii de abundenta frumusețe a Afroditei noastre jerezane, chipul bătrînelului se lumină de paradisuri visate. — Domnul să vă binecuvînteze. — Iar dumneata să te vezi cu el, zise Fermín, făcîndu-i semn sirenei din strada Escudillers să Înceapă a-și desfășura iscusința. Am văzut-o luîndu-l pe bătrînel cu o nesfîrșită delicatețe și sărutîndu-i lacrimile care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de viteze, stimulare clitoridiană, iluminate și rezistente la apă. De la noi puteți achiziționa falusuri și vulve din materiale catifelate, ce imită cu fidelitate realitatea, cu forme și dimensiuni excepționale. Vibratoarele și aspiratoarele noastre vă pot aduce În orice clipă satisfacția visată...” Pentru Noimann, satisfacția Însemna coșmar. Înmuindu-și buzele În păhărelul de coniac, el citi În continuare: „În afară de aceasta, magazinul nostru, specializat În satisfacerea oricărei fantezii, vă pune la dispoziție o gamă Întreagă de: lubrifianți, afrodisiace, stimulente, bile, vibratoare, dildos, lenjerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
CAUT MEREU... Mă caut mereu, mereu mă tot caut Și-mi pare adesea că-s sunet de flaut, Suspin de pământ, năpădit de paragini, Ori carte, cu rânduri șterse din pagini... Mă caut mereu și-arar mă-ntâlnesc În cuprinsul visat, profund omenesc, Fiindcă nu știu prin ce-mprejurare, M-am rătăcit în răstimpul ce doare... În hățișuri de gânduri, sub arșițe grele În care-s ostatecul căutărilor mele, Dar sper c-o să vină o zi de bilanț Când, câte-o
M? CAUT MEREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83823_a_85148]
-
gras, s-a strecurat pe lângă ușa coridorului ce da în curte, și a rupt-o de fugă pe culoarul al cărui capăt, cu ușa respectivă, da tocmai în barul celălalt! Și-n câteva clipe, iată-l pe Moscu în barul visat! ― Aha! țipă Matei, ăsta era misterul, va să zică! Moscu o ștergea prin culoar! Pe cinste! Și, lăsând jocul baltă, se duse ia Cioc și-i spuse toată tărășenia! ― Cum? se-nfurie Cioc. Asta e lipsă de sportivitate! Și punând fluierul la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din adânc de lume se arată navele obosite de drum, ce-și doresc intrarea în port, echipajele străine și tăcute caută în liniștea disperată a tumultului negru ... așteaptă liniștirea apei pentru a putea coborî pe acest tărâm al „făgăduinței” - portul visat și așteptat de toți ... hai vino - vreau să fii portul meu. Gri încercase să se imagineze îmbrățișând o femeie având o senzație de saturație, de previzibil, rar reușise în momente de exaltare sau de nostalgii să constate că femeia se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]