2,884 matches
-
și prin vibrația care îmi este cunoscută din acel minunat timp, în care am dat formă cuvintelor, frământărilor mele legate de tema cunoașterii Cuvântului. Foamea mea de cer (Aș vrea) Să botez locul și întâmplările Lângă cer Ferindu-mă de viscolul îndoielilor Al încovoielilor Ori țipetele dăltuite Pe poarta poemelor. Iubirea este foc ziditor În care dansează fulgere-n cercuri Clădind nemurirea! O voce răscolitoare se lovi De timpanul meu încins -Doar cei ce se golesc de sine devin cupe care
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În irizări păgâne își vâră zeii teaca cu o rotire-n jungher lăstunii se retrag e-o despletire-n sensuri și ne inundă iarba și orficul mister ne leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii blânde și vine-o întristare iubirea noastră-i portul pe mare eșuat cronologia ierbii e o tocmire aspră prăseaua veșniciei e roua stinsă-n noi rămâne abandonul tăcerilor
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
o adevărată junglă, în care oamenii rătăcesc precum niște năluci prin locuri întunecate și întinate. Omul, asemenea celui de zăpadă, este rece, înțepenit de gerul lăuntric ce-i intră-n oase, trist și singuratic „Și ninge... ninge enervant... tulburător.../ Cu viscol șuierând, nămeți mă doboară.../ Zăpadă-n suflet, în gânduri și în dor.../ Un trist Om de Zăpadă, agoniind să mor!” Om de zăpadă (p. 112) Volumul ne prezintă două imagini ale omenirii la o distanță de peste două mii de ani, între
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
-mă cu țara mea. Arată-mi că ai măcar un limpede semn, Arată-mi că măcar nu trăim un blestem. Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cum Acceptăm un impracticabil drum; Cum acceptăm o noapte între noi și noi Și-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi și icoane Și-n lacrimile cotidiane, Eu frontul acesta nu pot doar să-l privesc Ci îți strig furtunos țară cât te iubesc. Văd drumul tău ce te duce spre iad, Mă
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
uimește-mă cu țara mea.Arată-mi că ai măcar un limpede semn,Arată-mi că măcar nu trăim un blestem.Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cumAcceptăm un impracticabil drum;Cum acceptăm o noapte între noi și noiși-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi și icoaneși-n lacrimile cotidiane,Eu frontul acesta nu pot doar să-l privescCi îți strig furtunos țară cât te iubesc.Văd drumul tău ce te duce spre iad,Mă-mpiedic în lacrimi
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
-mă cu țara mea. Arată-mi că ai măcar un limpede semn, Arată-mi că măcar nu trăim un blestem. Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cum Acceptăm un impracticabil drum; Cum acceptăm o noapte-ntre noi și eroi Și-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi-n icoane Și-n lacrimile cotidiane, Eu frontul acesta nu pot doar să-l privesc Ci îți strig furtunos țară cât te iubesc. Văd drumul tău ce te duce spre iad, Mă
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
uimește-mă cu țara mea.Arată-mi că ai măcar un limpede semn,Arată-mi că măcar nu trăim un blestem.Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cumAcceptăm un impracticabil drum;Cum acceptăm o noapte-ntre noi și eroiși-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi-n icoaneși-n lacrimile cotidiane,Eu frontul acesta nu pot doar să-l privescCi îți strig furtunos țară cât te iubesc.Văd drumul tău ce te duce spre iad,Mă-mpiedic în lacrimi
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
felului în care au fost receptați autorul și opera sa în sculptură, pictură și grafică. Astfel, aici pot fi admirate bustul scriitorului realizat de sculptorul Emil Pricopescu și tablouri cu ilustrări ale sonetelor voiculesciene și ale scrierilor în proză „Momâia”, „Viscolul”, „Lostrița”, „Chef la mânăstire” etc. Cunoașterea casei a fost urmată de cea a operei prin intermediul unei activități literare de cerc pedagogic pe care profesori și elevi de la Școala „Sfântul Apostol Andrei” din Ploiești, în colaborare cu Biserica „Sfântul Apostol Andrei
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
prezentă Și chiar de voi plânge cu lacrimi de sânge, Tristețea-mi va fi la nuntă absentă Și-n ochii mei goi lumină voi strânge. De unde pețitori pentru mireasa suflet? Și iernile-au albit sub patima lumească în care timpul viscol doar furibund se-arată, când lupi flămânzi din noi nu vor lăsa să pască eternele miori cu blana fără pată, ecoul, munți străbate în neguri de tăcere, cortina promoroacă pe gene s-a lăsat. doar bobul de nisip mai geme
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
sau meschină. Iubirea ta mereu plină-i de haruri: îmi dai orice și-n schimb nimic nu-mi ceri, când eu renunț, în locul meu tu speri și visele le cureți de coșmaruri. Avându-te pe tine rădăcină înfrunt furtuni și viscole ușor, că nu poți fi decât biruitor lâng-o iubire de iubire plină. Anatol Covali Referință Bibliografică: Răscolire Aură Rădăcină / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1854, Anul VI, 28 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali
RÃSCOLIRE AURÃ RÃDÃCINĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363600_a_364929]
-
Legenda i-a stins toată seminția și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii, pe unde capre negre-și urcă iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și-n piscul unde bea azur și rouă, zbârlit, înfruntă secol
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. CINCI Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Seism politic Februarie era pe sfârșite. Zilele geroase pline cu zăpadă, viscol sau lapoviță deveniseră o amintire urâtă care trecuse. Chiar dacă diminețile erau răcoroase se simțea totuși, că vine primăvara. Dispăruseră temperaturile negative. Ghioceii începură să apară din loc în loc prin grădinițele din fața blocurilor. Bucureștenii așteptau o ultimă zburlire a Babei Dochia
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În verde peste albele-i cojoace. Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii, În tonuri triste, ca o-ntunecare, Umbrindu-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. Un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, liniștea adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363730_a_365059]
-
fire, Treziți-vă din gheață, din recea adormire! Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de vifor Să îl încremenești pe biet moșul Nechifor Pe Natalița lui, băbuța lui de piatră, Pe cei mai credincioși să îi îngheți pe vatră...? Iar viscolul de țepi, de ace și săgeți Din sticlă glaciară și fontă de nămeți, Cern oameni de zăpadă în casa lor cavou Și dracii joacă-n draci palate-n cazinou... Cum Dumnezeu ne bați cu bice infernale Și viscolești cu ură
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Momente > ȘI CE DACĂ... Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 686 din 16 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Și ce dacă vine iarna Și suntem cam scorboroși; Focu-și potrivește goarna Prin stejarii găunoși. Îmi voi aștept iubitul, Pe un viscol tras de lup; Vinul ne va fi veșmântul, Casa, fagure și stup. Referință Bibliografică: Și ce dacă... Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 686, Anul II, 16 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Spiridon : Toate Drepturile
ŞI CE DACĂ... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364793_a_366122]
-
nu poate funcționa în afara unei relații dialectice între ordine și dezordine: ” Ne liniștim în ceasul de noapte întârziat/Dând peste cap licoarea fiartă-n oală,/Aflând că spaimele ce crud ne-au scuturat/ Erau în noi, iar bătătura-i goală” (Viscol). Mizele celor 57 poeme din cuprins se regăsesc din plin într-o zonă indistinctă, în care interioritatea se manifestă fulgurant și inconsistent. Suntem purtați într-un univers lent, subteran și colcăitor, aflat de asemenea la limita dintre neînsuflețit și conștient
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
ca lucrurile din jurul meu să nu pălească - atunci când le privesc - de parcă și-ar lua un sfios - dar definitiv - adio ...cine sunt eu să îndrăznesc a vrea ceva? - sunt mucegaiul negru - care deja sufocă - umed iarna stufoasă-a ferestrelor... afară e viscol - dar nu de petale: sunt cuvintele pe care le-am dat afară din cărțile pe care - da refuz să le scriu - cuvintele care bat - miloage-n ferești - dar eu înăuntru - am dat foc tuturor coperților: să-mi fie măcar cald
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
Sfinxul. Cam impropriu spus „babe” căci cele de aici înfruntă vitejește dezlănțuirea stihiilor naturii pe orice anotimp. Este regatul lor și sunt neclintite de milenii. Stau la taifas ca niște „bunicuțe”, vara depănând amintiri sub soarele strălucitor iar iarna înfruntând viscolele năprasnice. Puțin mai sus domină „Sfinx-ul” ca un colindător solitar al înălțimilor sterpe, veșnic visător, poet anonim, ca un luceafăr al Bucegilor. De partea cealaltă se află Hotelul Peștera unde se poate coborî pe traseul turistic marcat sau mai
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
Deși poet prin vocație, el este un scriitor complex și neliniștit (poezie, proză, teatru, critică literară și teatrală, interviuri, ș.a.), ce se detașează printr-un stil personal, prin forță, realism și originalitate atât în poezie cât și în proză. INSULA VISCOLULUI, este romanul de maturitate dar și cel care dă măsura întregii sale capacități de epicizare” (Constantin Cubleșan). Poezia lui Al. Florin Țene, nu este o poezie creată, ci una simțită, inspirată și izvorită din trăirile și orizonturile sale spirituale. Întotdeauna
AL. FLORIN ŢENE ŞI... „ÎNTOARCERA STATUILOR de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349159_a_350488]
-
s-ar resemna numai cu ploile, ea visează ghețarii i-ar primi chiar în Mediterană odată cu balenele și ea ar ieși cu barca la vânătoare” ... Am râs amândoi de tabloul imaginar, dornici de puțină iarnă. Eu visam iernile mele, zăpada, viscolul scurt cu fulgii cât fluturii „Ești atât de frumoasă iarnă” mi-au traversat gândurile versurile lui Nichita. Și armată ai făcut? l-am întrebat. „Cinci ani” mi-a răspuns după un oftat prelungit și fața destinsă, dispus să-mi explice
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
am văzut / a fost un cal. / De aceea, ori de câte ori aud / cuvântul moarte / văd în fața mea un cal.” Asociația dintre moartea calului și prima zăpadă care acoperă totul, chiar și stârvurile, m-a urmărit vreme îndelungată și nu mai suportam neaua, viscolul, iarna, frigul, înghețul, ca fiind viclene forțe ostile ale naturii ce ascund ceva rău, malefic. În cele din urmă m-am vindecat de mila tatălui meu care, speriat că aș putea muri, ca niciodată îmi aducea dimineața o tavă cu
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
omenirii! Înțelept om! Cei doi mari preoți se mai pupară, mai lăcrimară, mai luară câte o gustărică, dar și câte moșoaică de vin ca să se dreagă și, pe la prânz, Huni uimi asistența cu o decolare în trombă, mai grozavă decât viscolul care le arunca ace de zăpadă în ochi. De emoție se puseră toți trei pe băut... Spre seară Huni colizionă cu o piramidă mai veche și adormi la baza ei. Preoții lui Amon îl recuperară acordând o atenție deosebită clondirului
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
rândul său, este bine orientat de logica dispunerii în vers a cuvintelor, a metaforelor ce dau adâncime și culoare, așa cum descoperim, mai ales, în acele poezii așternute de autor în decorul mirific al anotimpurilor. (Iarnă, Ești primăvara..., Toamnă, Rondel târziu, Viscolul, Veneția, toamna, Peisaj înghețat etc): Aș vrea să prind cu mâna mea un nor, Cu muguri de lumini să-l limpezesc, Să scriu pe el cu tușul ochilor Cu purpura din suflet: Te iubesc! (Din nori) Iată, dragi cititori, am
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
grasshopper Bătând mâțanii - macul își ține slujba de vecernie Saying prayers - the corn poppy holds its evening service Soarele punând afiș alb-negru pe zid - vârful de vișin The sun sticking a white-black poster on the wall - cherry top Noapte vicleana - viscolul șterge urma vulpii la furat Cunning night - the blizzard wipes the track of the stealing fox În memoriam - lângă îngerul de bronz o crizantema În memoriam - near the bronze angel a chrysanthemum Ninsoarea cade - vară pe trupul fetei tatuaj cu
HAIKU, ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349824_a_351153]