1,035 matches
-
care teama, malnutriția și nelegea funcționau aproape ca-n închisorile care-i consumaseră atât de dramatic tinerețea. Țara pe care o purta în suflet era acum moșia unui clan tiranic pe întinsul căreia păturicii și scatiii biciuiau și storceau nelegiuitor vlaga morală și fizică a satelor și orașelor. Procesul de pervertire a conștiințelor era urmărit din leagăn până la mormânt. Această noapte istorică, parțial prezentată de Savel, a operat adânc în modelul de a simți și gândi al poporului nostru, de vreme ce și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tot pe tăișuri de întrebări cu răspunsurile sumbre, și tot monumental deși, în finalul cărții nota înțelept : “Îmi vine să cred că răul are mai mare putere de contagiune decât binele”, rămâne totuși statornic în credința că acest rău are vlagă și durată relative, binele instaurându-și până la urmă supremația consonantă atotputerniciei divine, se uită-n memorie la cele 7.776 kmp. ai Cadrilaterului dobrogean, la cei 50.224 kmp. ai Basarabiei și Nord Bucovinei, nu poate uita nici cele 17
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
lor, durerea, mânia și disperarea, se adunau. Creșteau,îngemănate, cum crește o drojdie, din care urmează să se facă pâine. În sufletele lor, dospea, lent, drojdia unui nevăzut, dar, deosebit de periculos, război. Un imens război rece, dintre săracii secătuiți de vlagă și dintre bogătanii-hoți; dintre guvernanții epocii și acoliții acestora și dintre multimile de goli. Căci,în timp ce ai lui Golu nu-și puteau ostoi foamea, de la zi la noapte și de la noapte la zi, ceilalți,își burdușeau viața cu baluri vieneze
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care-i va ajunge, acel sfârșit, cu aripa sa ucigătoare; pe cei care,în prezent, joacă țonțoroiul, pe creasta valului, dintre pacea celor puțini, și războiul golilor, umiliți și storși, atât de josnic și de mișelnic, de ultimele picături de vlagă! Curând, se va termina și acest ultim strătuleț de vlagă. Următorul, ultimul strătuleț, de menținere a golilor,în starea letargică în care se află, se va compune din otravă. O, vai, vai și iar vai, de acela care va fi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe cei care,în prezent, joacă țonțoroiul, pe creasta valului, dintre pacea celor puțini, și războiul golilor, umiliți și storși, atât de josnic și de mișelnic, de ultimele picături de vlagă! Curând, se va termina și acest ultim strătuleț de vlagă. Următorul, ultimul strătuleț, de menținere a golilor,în starea letargică în care se află, se va compune din otravă. O, vai, vai și iar vai, de acela care va fi hărăzit să guste din acea otravă! Istoria, stă, și va
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cui nu-i convine, este liber să-și aleagă, singur, înlocuitorul. Carmen, decât ar fi auzit așaceva, la adresa ei, mai bine - moartea! Și, pe măsură ce zilele și nopțile treceau, tot mai greu de suportat, simțea cum puterile o părăsesc, simțea cum vlaga i se strecoară, afară, din trup, ca un abur cumplit de dureros. Și răbda. Și răbda. Fără să încunoștiințeze, pe cineva; nici de la servici, nici de acasă. Asta, până ieri. Spre seară. Până în clipa când a căzut, în genunchi, ca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ridice, asta-l sperie puțintel, Nilda spunea că nu trebuie să ai Încredere În nimeni și el grăbi pasul văzînd că bătrînelul Înțelept Îi făcea semn cu mîna, de parcă i-ar fi spus la revedere, cu brațul ridicat, dar fără vlagă și abia putînd să-l miște tremurător. Julius nu Îndrăzni să se Întoarcă pentru a vedea dacă Într-adevăr se ridicase și ieșise la fereastră. Fugi pînă ajunse la scară și aici trebui să-și Încetinească mersul, fiindcă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vital, o convingere suplă, empirică, maleabilă pentru a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn o reanimă pe Leej. Ea își recăpătă cunoștința și scutură din cap. - Nici vorbă, zise ea, sunt prea obosită. El vru să spună ceva, dar se mulțumi doar să-i studieze fața. Oboseala era indubitabilă. Trupul nu mai avea vlagă. - Nu știu ce mi-au făcut ăștia, zise ea, dar eu am nevoie de odihnă înainte de a face ce-mi ceri. Și apoi, adăugă ea, nici dumneata nu mai poți. Aceste vorbe îi amintiră de propria epuizare. El înlătură acest obstacol, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de limpezimea stelelor. Nu arătau ca niște lumini punctînd suprafața interioară a unui dom, ci semănau cu niște candelabre galactice atîrnate la diversele niveluri ale aerului întunecat. Se simțea vag fericit, dar, în același timp, vag încurcat și lipsit de vlagă, pe lîngă faptul că i se făcuse frig. Sărutul nu avea nimic din ceea ce aflase; nimic din cărți, filme sau bîrfe. Unde-i era hiba? Era vina lui sau a lui Marjory? Oare avea importanță? Ajunse acasă, se vîrî în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își zise el. Voi reveni vreodată în acest punct? Nu se mai simțea ticălos, ci doar trivial și inutil. Un alt polițist deschise ușa și zise: — Afară. Haide. Afară. — Aș mai vrea să mai stau puțin aici, zise Lanark fără vlagă. — Haide, afară. Ăsta nu-i hotel. Fu condus spre un birou. Un alt sergent se afla în spatele ghișeului, și o bătrînă în jeanși și haină de blană în fața lui. Avea o față ascuțită și respingătoare; părul rar, vopsit blond, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vital, o convingere suplă, empirică, maleabilă pentru a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn o reanimă pe Leej. Ea își recăpătă cunoștința și scutură din cap. - Nici vorbă, zise ea, sunt prea obosită. El vru să spună ceva, dar se mulțumi doar să-i studieze fața. Oboseala era indubitabilă. Trupul nu mai avea vlagă. - Nu știu ce mi-au făcut ăștia, zise ea, dar eu am nevoie de odihnă înainte de a face ce-mi ceri. Și apoi, adăugă ea, nici dumneata nu mai poți. Aceste vorbe îi amintiră de propria epuizare. El înlătură acest obstacol, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ieși ca o nălucă din perete și se năpusti cu o forță irezistibilă asupra bietului om. Cele patru brațe de culoarea focului se întinseră și îl strânseră ca într-o menghină. Nenorocitul se împotrivi o clipă, apoi se prăbuși, fără vlagă, pe spate. Ixtl văzu însă ca gura i se tot deschidea și închidea, spasmodic: cerea desigur ajutor. Îl lovi peste gură cu o labă, dar omul nu-și pierdu cunoștința și nu înceta să se zvârcolească decât în clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai îndepărtat și mai mic, de fapt, dar avea ― în lumea aceea de praf fin, ca o pudră, ― avea aproape culoarea sîngelui. Pe nisipul deșertului, în apropierea lui, stăteau întinși alți oameni. Unul dintre ei se răsuci cu gesturi fără vlagă; era o huidumă destul de bine făcută și buzele începură să i se miște. Nu scoase de fapt nici nu sunet, dar într-un fel ciudat, întorcîndu-se în felul acela, adusese pe linia vizuală a lui Neelan-Hedrock o grămadă de cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
forțez. I se întunecară ochii și apoi spuse cu un oftat greu: Va trebui să mă mai gîndesc. Dacă nu te superi, poți să mă lași singură acum? Îi întinse mîna. Cînd i-o sărută, Hedrock o simți cam fără vlagă. Se duse încruntat în apartamentul lui. Șezînd singur acolo, își aminti de Gonish. Făcu un apel prin centrala de comunicații a Făuritorilor de Arme și-l convocă la palat pe negatist. După un ceas cei doi bărbați stăteau față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
acești lauri? Pe când eșecul, domnule, eșecul e cu totul altceva. El te obligă să speri, să mergi mai departe, s-o iei de la capăt, să încerci din nou, strângând pumnii. Eșecul e un sfârșit numai pentru cei care n-au vlagă în ei. Pe mine, află, mă ambiționează să fac ceea ce n-am reușit să fac... Am izbucnit în rîs: Eu nu mă tem, dacă vrei să știi, decât de momentul când mă voi realiza. Și pe care, din fericire, n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
specifică și petecul de pământ pe care au văzut lumina zilei, declarându-le „popoare frățești”. Cunoșteam mai mult sau mai puțin seria crimelor săvârșite de conducerea comunistă, de unele îndemnuri la muncă fără preget pentru „Patria socialistă” - storcând și ultima vlagă a muncitorilor care doreau să devină „stahanoviști” - în munca de toate zilele, dar nu mi-am închipuit că diabolica conducere folosea metoda stahanovistă de exterminare a propriului popor, după aceeași metodă planificând cu sânge rece numărul zilnic de nefericiți care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ureche. Gâfâia. Apariția sări peste un gard și alergă după un băț care cine știe cum aterizase pe plapuma lui Ignatius. În timp ce blana cafenie și albă se apropia, ochii lui Ignatius se dilatară, priviră cruciș și se închiseră, iar el rămase fără vlagă printre cele patru perne, sperând să se găsească prin cameră niște șervețele de hârtie. * — Am venit pen’ slujba aia de portar pen’ care aț’ dat anunțu’ la ziar. — Mda? Lana Lee privi spre ochelarii de soare. Ai vreo recomandație? — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Reilly. — Cineva ar trebui să-i trag-o mamă de bătaie lu’ Ignatius, mai spuse Santa. Acuma gata. Să fim toți prieteni. — E-n regulă, se supuse domnul Robichaux. Luă mâna alb-albăstruie a lui Angelo și-o scutură fără vlagă. Ce drăguț! se bucură doamna Reilly. Vino și așează-te aici pe sofa, Claude, și Santa poate da drumu’ la patefon. În timp ce Santa punea o placă, Angelo, trăgându-și nasul cu un aer puțin zăpăcit, se așeză pe scaunul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pace! — Vai de capul meu! Văd că ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]