9,098 matches
-
Alex. Ștefănescu Un prozator valoros, fără vocație de publicist Numirea lui Nicolae Breban, după căderea lui Ceaușescu, ca director la revista Contemporanul a făcut parte din ceea ce s-ar putea numi o regăsire entuziastă a firescului. O țară în care Andrei Pleșu era ministru al Culturii, Mircea
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
Manolescu - director al revistei România literară, Mihai Ursachi - director al Teatrului Național din Iași ș.a.m.d - părea definitiv salvată din absurdul oficializat, specific stilului de viață comunist. S-a văzut însă în scurt timp că Nicolae Breban nu are vocație de director de revistă. Săptămânalul Contemporanul, din care George Ivașcu făcuse o publicație culturală de înaltă ținută și pe care D.R. Popescu încercase și în mare măsură reușise în ultimii ani ai dictaturii să-l scufunde în mediocritate, a ajuns
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o atare eroare a apărut criza credinței în societatea contemporană. La un capăt al ei se se află
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
cîtva timp în România literară, constată, odată mai mult, că la Bacovia "principalele elemente de stilistică simbolistă și mai larg modernistă, recte simbolul și metafora, sînt destul de rar folosite". Nu este în discuție, notează Ion Bogdan Lefter, un deficit de vocație a tropismelor ci o adecvare deplină a manierei la efectul de sugestie urmărit. Maniera, cum s-a văzut, recurge la factori repetitivi (refrene, cu deosebire) în scopul obținerii fondului monoton sonorităților prozaice, cîmpului semantic dominat de dizarmonie. Primul articol din
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
în mod adecvat rolul fecund pe care l-au avut "cerchiștii" în dezvoltarea criticii literare, poeziei, prozei, dramaturgiei era nevoie de un studiu aplicat asupra tuturor acestor domenii. Un asemenea travaliu nu-l putea realiza decât un critic matur, cu vocația sintezei, așa cum ne-am convins după lectura noului volum al lui Ovid S. Crohmălniceanu, scris în colaborare cu Klaus Heitmann (Cercul Literar de la Sibiu și influența catalitică a culturii germane, București, Ed. Universalia, 2000). Pornind de la celebra teorie a lui
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
Alex. Ștefănescu Despre PEN Clubul Român nu se știe aproape nimic. Și aceasta nu pentru că nu ar merita să se știe, ci pentru că așa suntem noi, românii: risipitori, amnezici, obișnuiți să lăsăm totul la voia întâmplării. La această vocație națională a nepăsării se adaugă faptul că presa nu-și face datoria de a ne informa în legătură cu ceea ce este cu adevărat important în România. în loc să aflăm ce mai fac scriitorii, aflăm ce mai fac boschetarii și aurolacii. în loc să ni se
Ce nu se știe despre PEN CLUBUL ROMâN by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16923_a_18248]
-
pe Arca lui Noe a teatrului și a cinematografului, îi conferă aptitudinea de a se face văzută, la televizor. Această adaptare, din mers, la spiritul vremii face parte din felul de a fi al lui Eugen Șerbănescu, care are o vocație a noutății. El se situează spontan în avangardă, în orice împrejurare, indiferent dacă este vorba de știință, de politică, de literatură sau chiar de vestimentație. (Nu întâmplător a ajuns în America!) Piesa de teatru Cruciada fermoarelor este o satiră a
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
Emil Boroghină se retrage. Reușita națională și internațională a teatrului din ultimii doisprezece ani i se datorează acestui manager care a făcut treaba asta fără să știe ce titulatură modernă poartă. A făcut-o din instinct și, de ce nu, din vocație. O atracție pentru Craiova a existat. Vlad Mugur a plecat acolo, urmat de un nucleu al generației de aur - Amza Pellea, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Sanda Toma, Eliza Plopeanu, Constantin Rauțki, Gheorghe Cozorici - și a sperat că va
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
chipul unchiului, trădarea pe cel al mamei, ipocrizia se plimbă sub înfățișarea prietenilor, iubirea Ofeliei implică adaptarea la insuportabil. Poate fi imaginat Hamlet în vizită la socrul său Polonius, ciocnind un pahar cu cumnatul Laertes? Acest Hamlet om, prinț din vocație și nu de meserie, chestionînd permanent condiția umană, asemănător celorlalți și, totuși, atît de deosebit, este centrul spectacolului lui Ciulei: Marcel Iureș interiorizează alternanța neliniștilor și certitudinilor într-o prezență discretă, dar tulburătoare. Prințul lui nu va deveni niciodată rege
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
Traducătorul lui Kundera în engleză, dar și al lui Havel ori Danilo Kis, Heim este un om de o modestie aproape neverosimilă, cu o pasiune pentru cultură complet ne-americană (ar spune toate prejudecățile noastre de europeni) și cu o vocație a muncii, în sensul cel mai nobil al cuvîntului, care face pe oricine altcineva să pară că trîndăvește. Întrebat fiind, la un moment dat, de ce nu își scrie propria sa literatură, pentru care în mod evident ar avea talent și
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
lui Șincai. Cu aceleași fervori și cu aceleași decepții. Și unul și altul și-au purtat "opera" în desagă, sperînd s-o vadă tipărită nu pentru ei, ci pentru cei pe care opera îi "atesta". Aveau, și unul și celălalt, vocația pietrei de temelie, a întemeierii construcției. Pînă la urmă, n-a fost o simplă similitudine biografică. A fost mult mai mult: un fel de coincidență destinală. Opera i-a omorît pe amîndoi. "Zidul neisprăvit", această metaforă a destinului și vocațiilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
vocația pietrei de temelie, a întemeierii construcției. Pînă la urmă, n-a fost o simplă similitudine biografică. A fost mult mai mult: un fel de coincidență destinală. Opera i-a omorît pe amîndoi. "Zidul neisprăvit", această metaforă a destinului și vocațiilor românești, s-a dovedit mai tare decît încăpățînarea și fervoarea lor. DSR are deja faima unui dicționar ucigaș. Poate că și-o și merită. El e, probabil, aproape de capăt. După cum tot aproape de capăt trebuie să fie și celălalt dicționar - DESR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
gândirea pozitivă, până la fapta plăcută lui Dumnezeu. Ca orice este viețuitor pe lumea aceasta, și religia are grade și nivele de istoricitate determinate. Fără enoriași și slujitori cu înalte studii, dar mai ales fără oameni cu har, cu chemare sau vocație creștină, nimic din ce este viețuitor nu poate dăinui dincolo de o biografie efemeră. Dar dacă harul se arată ca o revelație timpurie întru Domnul, are toate șansele să rămână peste vremuri. Se produce o transgresare dincolo de limitat. Prin faptele bune
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
este culoarea, înțeleasă în mod complex, atît ca substanță, ca pastă, cît și ca ton. Ca viziune artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalității în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. în mod obiectiv, întîlnirea ei cu Țuculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională.
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17007_a_18332]
-
Gabriel Dimisianu, dezvăluit târziu, conferă o aureolă de mister criticii sale. Cine este în realitate austerul cronicar al literaturii române contemporane? De ce s-a mulțumit atâta timp cu modestul rol de admirator exigent al creației altora? De ce și-a sacrificat vocația de prozator? Și, mai ales, de ce vorbește atât de rar despre sine? Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, Ed. Fundației Culturale Române, col. "Critică și istorie literară", 2000. 608 pag.
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
de micii impostori nerăbdători să schimbe ierarhiile. Voi fi fericit cînd voi putea striga: Adventavit asinus, pulcher, fortissimus!" Alte titluri din primul număr al Ziarului de duminică: Bookarest 2000 pregătește secolul XXI, Literatura care salvează viața, Raoul Bossy-Jurnal, Clonarea umană, Vocația fericirii (cronică literară de Dan C. Mihăilescu la volumul Dumnezeu în care spui că nu crezi... de N. Steinhardt), Un proiect cinematografic incendiar, Ierusalim (al regizorului Lucian Pintilie), O bere pentru dr. Goebbels! de Eugen Uricaru la rubrica Istorie nefardată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
doilea: "Scrinul negru e în paginile lui cele mai bune un roman flaubertian, pierdut în cronica prolixă a unor fapte insuficient generalizate artistic, într-o compoziție de aspect baroc." Certificând Satiricon-ul lui G. Călinescu, Nicolae Balotă constată la romancier lipsa vocației tragicului - cât ne privește considerăm operând mai îndată limitele stilistice ale prozatorului, ceea ce, poate, duce tot acolo - cu verdictul: "Rareori într-o operă literară moartea modernă a tragicului poate fi mai ușor urmărită ca în opera imaginarului călinescian." Judecățile de
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
întîmplătoare, ele sunt cam acestea: mai întîi, lipsa de discernămînt a factorilor de putere și amatorismul lor enciclopedic, în al doilea rînd, dorința tacită, dar nu mai puțin fermă, de a păstra funcția propagandistică a culturii, în al treilea rînd vocația delirului și, legată de aceasta, setea de miracol întreținută la cote maxime prin mecanismele bine unse ale unui scenariu pseudomistic. Evaluate în bloc, aceste vechi disfuncții arată limpede că nici acum, după zece ani, societatea românească nu s-a eliberat
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
de proză memorialistică sau în expunerea opiniilor despre o anumită carte, despre un anume scriitor"? Tot așa observația interogativă că tot scriind despre tot și toate, fără alegere e curios cum poetul nu și-a dat seama că adevărata sa vocație trebuie căutată în izbînzile din Rapsodii, din cîteva balade, din Parodii. S-a complăcut în evocarea banalului transfigurat, descoperind că îi reușea tristețea umorului său pururea recunoscută. În prefața volumului de debut, antedatată, scria, cunoscîndu-se bine pe sine: "O, indulgentă
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
într-o ordine ascunsă a universului, cred și într-un Paradis, unde virtuțile și binele făcut au răsplata lor, după moartea noastră aici, care e începutul unei alte vieți. Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă de imediat și din imediat, ci vocația de a-l regăsi în frumusețea trecătoare a lucrurilor și a sentimentelor din apropierea noastră. O fericire "în fărâme", o arvună, o anticipare a ceea ce vom întâlni la soroc. Amintirea deșteptată de o pădure bucovineană dimineața devreme, sau de colinele toscane
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
în demnitate, la vreme de stupidă restriște. Originala ecranizare polemică a piesei scrisă de Ioan Paul II Frate al Dumnezeului nostru (Polonia, 1997) enunță interogații legate de o veche dilemă - credința în Artă sau în Dumnezeu, dar și privind descoperirea vocației: creația cu trufie demiurgică ori caritatea și umilința conform preceptelor Sfîntului Francisc de Assisi. Susținînd și la București ceea ce a declarat peste tot în lume unde a colindat cu filmele sale Viața lui Isus (Franța, 1997) și Umanitatea (Franța, 1999
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
și culori, de ritmuri și eufonii cu un fond moralist subiacent, precum o fabulă enormă a viziunii autorului, cu tîlcuri ale realului subînțelese. Sensul cel mai general și cel mai important îl reprezintă impactul dintre existența unui artist de excepțională vocație și mediul sufocant în care i-a fost dat a se desfășura. Mirarea noastră este că un autor precum Radu Petrescu - un Ernst Jünger român, așa cum am mai spus - nu are încă parte de susținuta atenție, de inflorescentele comentarii pe
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
am fi noi, aproape că nu mai există). În loc de concluzie: una din preocupările declarate ale selecționerilor a fost "palierul de reînnoire a generațiilor"; în rest, ca și pînă acum, festivalul și-a urmărit "propria linie editorială: filmul de autor cu vocație populară (...) spectacolul care generează plăcere și emoție" (ca să revenim de unde am plecat, ne-am putea întreba ce au comun cu această definiție filme ca acelea premiate anul trecut.) Promisiunea Cannes-ului 2000: o selecție care să îmbine armonios numele mari
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
dl prof. Dan Setlacec să se confeseze, care se destăinuie cu franchețe din toate ale sale alcătuiri și preocupări, menționînd, de la început, că s-a înscris la Facultatea de Medicină chiar pentru chirurgie. Uluitoare destăinuire, care echivalează cu sentimentul unei vocații bine intuită. Să notez bunele pagini de început care reconstituie farmecul indicibil al unui bucureștean interbelic, locuind pe o stradă în preajma Bd. 1 Mai, ce poartă azi numele scriitorului Gala Galaction, și el avînd o căscioară pe acea stradelă. Aprovizionarea
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
nu au final. Serii de asasinate dau senzația că vine, în sfârșit, modelarea constructivă a cetățenilor. Nu este așa. Autorul simte că e în dilemă; ca să nu își renege spusele lasă loc pentru diverse soluții. E dovada că nu are vocația cosmetizării. Radicalitatea alegoriei anticeaușiste caracterizează întregul text. Fără a dispune încă de o amplă claviatură, Alexandru Ecovoiu știe să degajeze sensuri grave din tabloul dereglării umanului și delirului de putere.
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]