50,154 matches
-
păsări prelungi către trestia inimii, de-a face să tremure-n dâre de soare căzute-ntre fagi, deasupra umbrelor, din urmă și de apoi, genele subțiate și pașii putreziți de veri întregi de frunze care au făgăduit de noi. Lângă vocea fără prihană și fără tihnă a izvoarelor. Și peste toate, aerul din care-a respirat Dumnezeu și pe care heruvimi vulturești l-au tăiat cu aripile. 5. Ori drum îngust, ori eternă apă, tălpile mele plutesc la fel prin timp
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă și selectivă, nu riști să nimerești printre idioți”. Flatat și mândru, mă și comparam cu Whitman, auzeam deja iarba crescând printre litere și țârâit de greieri sub stele mari. Apoi vocea tunătoare a Omului, mușchii lui vânjoși, sângele lui aprins, vuind peste continentele supuse. Numai că astăzi, despăturind contractul, Mi s-a părut că citesc, scris cu roșu, sub „S.R.L. Pământ”, că se semnează numai cu sânge. O umbră mare căzuse
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
cuprinde glandele. un fel de ipsos se va forma peste buze. sunt văduva unui crin carbonizat. Sylvia râde și mă decupează. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. Partaj 1 Motto: „sfârșitul e un limbaj. începutul e o voce.” O plimb mereu cu mine. Oriunde mă duc, vine după mine. Îi dau prune uscate, vreau să o ajut să iasă afară. Să se extermine. Ea zbiară ca o apucată. Ea nu pricepe nici când îi repeți de o mie
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
să asculte un strigăt deasupra câmpului și rămâneau între geamuri ca jumătățile de păstaie noi îi îndemnam să mai topească biserici de gheață în ochii unui miel pe întuneric cineva se pregătea să urce un deal i se auzea numai vocea pe sus și am dus acolo un scaun să se așeze și să stea să usuce pe îndelete norii de ploi nesfârșite cum ar șterge o bătrână stând pe pragul casei sticla de lampă după ce și-a pus gura la
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
un pod așa cum pe un stâlp de afișe an după an se lipesc alte fotografii eu vin pe parcursul unei întregi săptămâni să formez cele numai opt persoane prezente la înmormântarea lui Robert Musil apoi schimb impresii cu un vecin în vocea lui soarele își dezbracă o rochiță de praf
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Mircea Cipariu până la urmă oricum am potrivi cuvintele singurătatea n-are nevoie de oglinzi și pudriere de colecție încep curățenia de primăvară cu obloanele trase fără să îți aud vocea fără să îți văd chipul tu vei intra în casa mea ca un soare iertător ca un Nou Ierusalim unde nu există nici biografie nici sintaxă oamenii fericiți din creierul tău vor trece în creierul meu să trăiască fără constrângeri
Scrisoarea a XII-a by Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/4725_a_6050]
-
cerului într-o noapte am să mă mut în ultima pasăre din cer ori în ultima piatră-filosof acolo voi aștepta să-mi crească barba și sufletul până în centrul pământului în pădure umbra ochilor tăi e urmărită de lup și de vocea mea ea seamănă cu praful interstelar nu se vede dar apasă pe fiecare ființă atâtea războaie și în toate am fost te-am căutat erai femeia după care alergau soldații de la facera lumii te tot visez tu trăiești acolo în
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
locală. sisi irma și baroana julie de rothschild i se par trei păpuși cu umbre paralele ca în fotografiile ratate. aerul e un fel de gelatină verzuie prin care zumzetul conversației în franceză abia pătrunde până la urechile ei. uneori aude vocea de călugăriță a lui sisi. când se uită la cele două prietene sisi are privirea unei surde. ucăi nu i se pare nimic ciudat. atacul de panică îi produce hiperventilație așa că respiră precipitat în pungă. cum stă în capul oaselor
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
ce privea sunt dovezi în acest sens starețul mănăstirii a declarat că privea pur și simplu în gol vasiliu mai îndrăzneț s-a apropiat cu mare grijă de el ca de ceva feeric și extrem de fragil i-a șoptit cu voce joasă ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale „dumneavoastră trebuie să fiți costache conachi, v-am recunoscut după telescop” „Ihî”, a zis Necunoscutul încet și mi s-a adresat, tot șoptit, ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale, de data
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
ține loc de mamă, de tată și bunici. Noi trecem printre Rafturi, găsind ceea ce nici Nu am visat vreodată: fantasmele eline, Iudee sau romane, oase de mucenici, Lotuși și semilune, lingamuri și vagine, Copii în ecologice borcane, uterine... Și-o voce ne șoptește „Acuma și aici!“ În Supermagazin noi ne petrecem viața, Cu-n cărucior, un card și-un singur țel: Să cumpărăm tot ce putem din el. Atenți ca alt client să nu ne ieie fața, Ne-nghesuim la casă
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
orice spirit rebel cu condiția ca acesta să fie dispus să încapă într-un număr obligatoriu de semne să se alinieze-n mulțime să-i aparțină mă primiseră fără să-mi caute noduri în papură mă-nconjuraseră în murmur de voci învățate să blesteme doar cu paharul în mână la festivaluri colocvii simpozioane vedeau în mine doar o bătrânică mioapă hipersensibilă bine crescută purtându-și cu grație urmele cuielor care mă fixaseră-n pagină sub prapurii unei prefețe aveam să fiu
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
care sfâșie carnea și încinge nervii la roșu. „dreaptă, dreaptă, pe zander trebuie să stau dreaptă” sâsâie fräulein anne „și atunci vei avea spatele drept și coloana ca într-un templu grecesc, așa cum ai văzut în cărți” răzbate din amintire vocea vătuită a doctorului din marele oraș. tălpile ucăi alunecă pe barele din metal un fel de scări pentru călărit la zander. strânge între coapse cu scrâșnet calul de lemn se opintește și apasă cauciucul cum ar trece în galop razant
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și ce soare prenatal răsărind (stins) fără durată în țara asta betonată - termină cu prostiile. pe mâine Domnu’Șora
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
mestecând o ciupercă să vadă dacă-i destul de uscată încât saliva pătrunzând-o s-o facă gustoasă ca-n tinerețe Pe înalta faleză pini târâtori contorsionați acoperiți de iască printre crengile lor spuma valurilor urcă precum fumul aduse de vânt voci de nu știi unde în larma de valuri plutește melodia limbii franceze mic miracol al fluxurilor într-un golf din Toulon lângă fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea urgisi
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi descheiate și limba încălțărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă. Sunetul urcă din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în șinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară statuile, nu ți-e dat să mai
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
poezii?" Și parcă un fior de frig m-a pătruns când am văzut că piatra pe care stăteam rezemat, și toate pietrele-acelea din jur, adâncite-n pământ, erau semne ale unor șterse morminte. „Dar așteaptă și noaptea!" -auzeam parcă o voce, și-apoi, când singurătatea aceea s-a umplut de întuneric, niște urlete sinistre au prins a bântui prin întreg refugiul acela. .M-am trezit în acea dimineață mai tulburat ca oricând și, vreme de mai mulți ani, până acum, n-
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
integrate și biți; asemenea penicilinei pe o lamă de sticlă într-un laborator ne înmulțim frenetic sub ochiul scrutător al neantului; adiem la unison în vîntul frecvențelor radio, ne agităm armonios sub ploaia programelor de televiziune; am învățat canoane și voci, știm să citim ziare și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali, chiar dacă nu vrem, chiar dacă nu ne dăm seama. Simfonia noastră dodecafonică se aude pînă la ceruri, pînă la stele, și încîntă auzul heruvimilor
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
în ape calde, în cuvinte înghit, dar nu sfărâmă forme, le pipăie lăuntrul cu miezul lor de dincolo de rău, cu moliciune încă fără puls. Ceva asemeni îngerului propriu mântuitor, lumină să fie, ca umbră să te cheme. În bucățele mici, vocea din vid intrând pe ușa întredeschisă. Să nu știu unde sunt, într-o odaie ca un dulap în care se ține pâinea și sufletul și cărțile cele fără de loc. Un ascunziș unde să dorm, să mi se năzărească și oglinda, dublul cu
Sfânta Ecaterina by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/6431_a_7756]
-
si moartea - nimic nu îi desparte de nimica. S-au înfrățit, în sfârsit: cazemate fără respect. Am plâns cu fruntea lipită în pumni acolo unde si alții au încărunțit de lacrimi cu mult înainte de a se deschide cerurile, asteptând o voce sau o poruncă. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade? Asta în timp ce soarele asfințeste si bătrânul Aerostate plânge din vechime cu letopisețe si didahii. În nebuniile semnelor
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
noaptea a dat să o șteargă cu scrâșnet de os cu fierul pe fier. Poem civil nu mă-ntrebați ce legătură are istoria cu poezia cine a înțeles totul pe dos cine a plâns de ce era nevoie de megafoane când vocile noastre se aud atât de departe? Str. Lermontov, 26 Pe drumul spre casa de pe deal, șoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba dragostei și despre limba urii. Mi-a vorbit cu tot trupul cu mușchii-ncordați și cu venele îndârjite
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
Gheorghe Grigurcu Portret de poet Cîteva sclipiri pe pomeții obrajilor îngemănînd timida delicatețe cu puterea prezenței o șuviță de păr plimbată mereu pe frunte cum o ramură-n vînt o voce ușor nesigură căutînd totuși din cavalerism să-și dea replica un nas resemnat demoralizat cum o piatră potrivită să țină deschisă poarta nimbul menit s-ademenească doxa. Elegie Iată o mișcare bruscă apoi un vînt înalt înalt cît un bloc
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
desenezi orice trăznaie îți dă prin cap în virtual" Bran, august 2009 Ce lași în urmă poate să rămână între două coperți? putem lăsa totul în urmă, sub piatră? nu va pătrunde lumina pe sub ușă? n-are să vibreze aerul de vocea ferecată așa cum auzim chemarea Anei din zid aici undeva aproape? Peste apă cine ești tu pe țărmul celălalt? aici eu cine sunt? o piatră, fiecare? un pom? soarele răsare pe țărmul acesta apune pe țărmul tău așa a fost ieri
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
dar ajunge atît? Bun, și o bucată de brînză în bucătăria cu pămînt sub picioare miere cît să țină buzele aproape de degete. Și dacă e întuneric va fi o femeie pe-aproape cu mîinile uitate-ntr-o carte de sub prag vocea ta se aude din fruct carnea ți se-aruncă în mine fără stele aș fi dac-ai lipsi din paginile mele umile. Plouă sau visez că plouă degetele de la picioare numără stropii de apă ai unei zeițe ea ne aduce
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
din toate provinciile depărtate, stăpîneau cu greu situația. O femeie tînără, înconjurată de rudele ei, numeroase și revoltate, împingea fără gingășie un bărbat cam smolit la chip și chel înaintea judecății. Era, după cum își dădu seama judecătorul, soțul reclamantei. Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă urechile lui Tiberius enervîndu-l. - Zer! Dîrz! Mînz! strigă la nimereală romanul, epuizîndu-și astfel vocabularul dacic. Părțile în litigiu se mai potoliră. Doar
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
În jur, mi s-a spus, sunt inimi. Eu însă trec prin șuvoaie de sânge. În jur, au strigat, sunt drumuri de adevăr. Dar traversez umbre. Mă-ncurajară: în jur sunt lanțuri ale cunoașterii. Dar trec prin verigi desfăcute. O voce: pentru că exiști, navigând aievea, cu ochii în vânt, și stai să te destrami, ascultă: dorința, freamătul, plânsul par calde și nu-s, un nume de rușine poartă, numele Timp. Și totuși, nu-ți pierde credința în desfăcutul trandafir al acestor
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]