35,255 matches
-
ea. Ceea ce-mi lăsase -, o încă închegare de cărnuri putrinde pe niște oase sfărâmicioase, îmbrăcate cu sobră eleganță, ca pentru o solemnă recepție într-o academie celestă de membri înveștmântați terestru, cu pantaloni, surtucuri și cămăși cu cravată - nu voiam să văd. Doream să-mi păstrez în amintire, nevoalată de alte impresii, imaginea celui de-atunci când, pe ușa care parcă se deschidea de la sine, își făcea loc, vâslind cu mâinile amândouă, ca un înotător, printre cei care-i împiedicau intrarea
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
care să lanseze cocoloașe de hârtie sau de pâine mestecate în gură, în glava tunsă chilug a unui coleg tocilar (care trebuia să strige tare ,m-am tuns dar nu mă laud" când apărea proaspăt tuns în clasă, dacă nu voia să primească zeci de palme și de ,castane" pe tigvă), ori în cosița frumos împletită în cozi regulamentare a unei drăgălășenii de fată după care le cam ticăia inima, dar pe care nu îndrăzneau s-o ,tachineze" decât așa (spre
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
și curaj ca să-i apărați de cel Rău pe nenorociții care n-au știut ce-au făcut cînd au făcut ( ei, n-au știut, vitele încălțate, au știut, dă-i în mă-sa de lichele !) Și asta.Ce mai faceți voi, pe-acolo, pe la Viața Românească, în afară de faptul că irosiți spațiul tipografic ( al lui Dumnezeu ) cu "proze" de-ale mele. Salut-o pe Florența din parte-mi. Spune-i ( atît; nu încerca s-o și convingi ) că, chiar dacă m-am purtat
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
nu părea să-i lipsească ceva. i-am văzut bastonul cu cap de fier. nu mai bocănește de paisprezece ani cu el neliniștit nu e ar putea să bocănească din nou amenințător dac-ar fi cazul. tata înjura chirurgii fiindcă voiau să-i taie piciorul atacat de arterită diabetică tata urla pe coridoarele spitalului de la mânăstirea dealu. tata a venit din caucaz cu un glonț rusesc în picior tata înjura generalii care au întors armele și i-au lăsat în rusia
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
ieșeam la capăt doar suflet. străzi blegite de nefăcut nimic sute de ani. străzi pierdute în vopsea scorojită cu lemnul ferestrelor nedeschise vreodată lipit. eram deprimat. gheorghe observa și el că sunt deprimat mă vedea de departe stingea luminile nu voia să aibă de-a face cu mine. gheorghe! ziceam în șoaptă bucuros c-am găsit în fine unul de-al meu. vezi-ți de treabă mi-o tăia rece aici nimeni n-are numele lui strada mihai popescu timpul unu
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
răspunsuri. Primul: descriind în aceste "biografii" Bucureștiul periferic, poate că și-a adus aminte de această nuvelă, ce abundă în asemenea descripții. Al doilea: în anii '58-'59 el își proiecta, foarte meticulos, evadarea în Occident; poate că, publicînd nuvela, voia să se asigure că lasă o probă despre schițele și intențiile sale referitoare la Cronică. În fine, al treilea răspuns, vulgar, dar verosimil și el: demis din funcția de director al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, e silit
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
revistei era să întemeieze "noua spiritualitate românească", cuvântul Iconar fiind ales să "devină lozincă și simbol de activitate", el însemnând "afirmarea unei concepții de artă, în care întoarcerea către icoanele sufletului se lămurește din nădejdi spirituale". Așadar, Iconar-ul se voia o revistă de "redeșteptare națională", mai mult polemică și ideologică, decât literară. Pagina întâi era rezervată unui editorial, textele fiind semnate de Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Mircea Streinul, Barbu Slușanschi, Vasile I. Posteucă. Paginile a doua și a treia erau
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
la dejun. Tocmai când voia s-o-nghită, L-opri o voce fandosită: -Vai, Cumetre, ce penaj frumos! Vino, rogu-te, mai jos Să te-admir mai de-aproape! Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate, Glasu-ți făr-asemănare! Demult voiam să te proclam Rege peste codru mare. Aștepta Vulpea să vadă Dacă vicleana-I tiradă Ii aduce vreun folos... Iată-l, se-aplecă bucuros, Deschizând pliscul mare, S-arate ce voce are. Căzându-I cașul din gură, Repede vulpea i-
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
-nfrupte la dejun.Tocmai când voia s-o-nghită,L-opri o voce fandosită:-Vai, Cumetre, ce penaj frumos!Vino, rogu-te, mai josSă te-admir mai de-aproape!Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate,Glasu-ți făr-asemănare!Demult voiam să te proclamRege peste codru mare.Aștepta Vulpea să vadăDacă vicleana-I tiradăIi aduce vreun folos...Iată-l, se-aplecă bucuros,Deschizând pliscul mare,S-arate ce voce are.Căzându -I cașul din gură,Repede vulpea i-l fură:-După
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
știre că există și că îi întregesc ființa. „Totul a început demult, cu o neliniște, continuă, care mă obliga să privesc în mine însumi, să cobor, tot mai adânc, să fiu atent la ce-mi spune visul. De fapt, avatarurile voiau ca eu să iau cunoștință de ele”. (Ibidem) Dacă la început, accesarea avatarurilor se petrecea în vis (Avatar I, Avatar II) și apoi, în stare de trezie, în timpul zilei (Totem) sau al nopții (Poemul 30 din Nirvana), în situația din
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
toate celulele mele de dor. Ochii-mi alunecă și linia vieții mele se zbate când tu îmi ghicești în palmă că zborul se mută departe. Naufragiu Din spate semănai mai mult cu un naufragiu decât cu o iubire: pentru tine voiam să miros a ierburi sălbatice și să port tatuajul sărutului tău pe buzele mele. Păsările totuși au zburat cu pietre legate de cioc și ca dintr-o altă amintire îmi întindeam brațele spre tine, căci nu puteam să te regăsesc
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Binevoiește Doamne! Binevoiește Doamne și mă spală Cu sfânt isop și sufletul mi-l curățește, Zdrobește pe vrăjmașii ce asupra mea se scoală, Ca nu cumva cuprins de-a patimilor boală, Voia vicleanului să fac,ce viața-mi amăgește! Păstrează-mi sufletul curat,fără prihană, Tu,Cel ce nu vrei moartea,ci mântuirea tuturor! Hrănește-mă,cu-a Ta dumnezeiască hrană , Trupul și sângele primind,ca pe-o cerească mană, Să-mi
BINEVOIEȘTE DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380766_a_382095]
-
pe pământ,nu o să țină, O veșnicie,cum multă lume și-ar dori, Uitând că ne-am născut pentru-a muri, Iar moartea? Niciodată să nu vină! Oare-am uitat ce-a zis Iisus, Că "cel ce după Mine va voi să vină, Pe toți îi va lăsa ",așa ne-a spus! Ori ca să-i lași,plecați sunt ei,ori tu te-ai dus, La cer,de pe pământ,prin moarte,la Lumină! Deci,capul sus! Suntem creștini! Pe toți,Iisus din
MOARTEA....SPRE VIAȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380773_a_382102]
-
năruie și aceasta. În întreaga sa ființă strigă disperarea, durerea, dar se regenerează primind parcă din străfundurile pământului, sau poate din univers o undă de energie care îl ajută să își găsească liniștea și împăcarea cu destinul potrivnic: „Facă-se voia Ta, Doamne! Dacă tu ai hotărât că trebuie să merg singur prin viață, atunci așa o să fie. Nu mă mai lupt și nici nu mai cer să mai am pe cine ține de mână. Tu știi mai bine de ce-
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
îi sângera un amurg iar pe frunte un rid cât o urmă adâncă de plug părea rătăcită dintr-un veac apus împrăștiind în jur iz de ierburi uscate de toamnă târzie de sânge ostatic de lacrimi sărate De unde venise nu voia să îi spună dar îi povesti despre anii petrecuți cândva în casa unui artist ce știa să dăltuiască suferința în piatră să modeleze iubirea din lut și să încrusteze pe buze reci de ulcioare cald și cast sărut de fecioare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
costeliv și părea așa obosităîncât în ochi îi sângera un amurgiar pe frunte un ridcât o urmă adâncă de plugpărea rătăcită dintr-un veac apusîmprăștiind în jur iz de ierburi uscatede toamnă târziede sânge ostaticde lacrimi sărateDe unde venise nu voia să îi spunădar îi povestidespre anii petrecuți cândvaîn casa unui artist ce știasă dăltuiască suferința în piatrăsă modeleze iubirea din lutși să încrustezepe buze reci de ulcioarecald și cast sărut de fecioarePoetul ar fi vrut să-i spună să-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
sau doar cu tuș. În apropiere se află centrul spiritual al orașului, Lacul Pagodei Sabiei Restituite. Lacul este destul de mare pentru noi, deși e cel mai mic din Ha Noi. Un viteaz din secolul XI a luptat împotriva dușmanilor care voiau să cucerească zona. După ce a învins, cu ajutorul unei săbii fermecate, a urcat în barcă pentru a se relaxa puțin pe acest lac. Din apa a apărut o broască țestoasă uriașă care i-a luat sabia: semn că lupta s-a
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
căzut dincolo de limită. - Așa ți se întâmplă ție să pierzi. - Da, înțeleg. Așa am pierdut eu. Dar nu înțeleg cum un trăgător normal poate să rateze de-adevărat un porumbel... - Poate c-ai să înțelegi peste douăzeci de ani. - Nu voiam să te jignesc, papa. - Bine, bine, făcut tatăl. Numai să nu spui asta nimănui altuia... Se gândea la asta și la băiat, și la faptul cum scria el. în ciuda talentului său extraordinar, nu ajunsese campion la tirul de porumbei, fără
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
cum că ar putea avea o relație "privilegiată" cu vicleanul despot. Imaginația sa înfierbântată proiecta o repetiție a raporturilor dintre Ludovic al XIV-lea și Moličre, dintre țarul Nicolae I și Pușkin. Simptomatic, Bulgakov scrie o biografie a lui Moličre, voind pesemne a striga, la un moment dat, precum autorul lui Tartuffe, așa cum și-l imagina: Nu mă puteți atinge. Am protecția regelui". E o atitudine "copilăroasă", cum o aprecia cineva, însă și o soluție disperată de supraviețuire, un recurs la
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
prin pedepse, a fost încurajată prin răsplăți". Delațiunea și delatorii sunt o realitate a imperiului care-și atinge un punct culminant în timpul domniei lui Nero. Aspirând către tipul de monarhie specific Orientului, disprețuind tradiția și spiritul roman autentic pe care voia să-l abolească, dorind strămutarea capitalei imperiului la Alexandria, împăratul artist s-a sprijinit în special pe această categorie în bătălia pe care o ducea împotriva partizanilor constituției augustane. Spre sfârșitul domniei, el se considera atotputernic, intangibil și iubit de
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand ieșirea În spirala amintirilor. Doar ruga, Stă la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
doamnă poetă, redactor la Editura Tehnică al cărei director erați, a Încercat de câteva ori să-mi favorizeze această Întâlnire, dar fatalitatea sau poate numai starea precară a sănătății mele au făcut să nu vă pot vedea. Darul meu se voia, la acea vreme, un omagiu intim adus prezenței Domniei-Voastre printre noi, scriitorii și ziariștii care lucram În sinistrul Combinat „Casa Scânteii“... Primiți-l deci cu Întârziere, cum veți primi, sper, și cele două cărți... Apoi a venit Revoluția și, În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
stăvilească pe mine. Dar În familie suntem obișnuiți cu astfel de situații. De fapt, În toată Bucovina și Basarabia. La Fântâna Albă, În '41, În aprilie, au fost uciși mii de oameni, erau și femei cu copii În brațe, pentru că voiau să fugă În România. Să scape de comunism. Un uncheș de-al meu, Visarion Puiu, fratele mai mare al mamei, a zăcut ani buni la Gherla [13] pentru că era preot și, nu de oricare. El s-a luptat să arate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
maimuțe și maimuțe... Unele o are mai groasă chiar și decât un cal... (Schimbă strategia. Aplică jocul de-a mătușica cea bună, privindu-i cu un soi de zâmbet pe fiecare dintre ei și îndulcindu-și tonul) Ia spovediți-vă voi la tanti Olimpia... Dac-ați ciufulitără voi, vreodată... De-adevăratelea. Vreo bidinea de muiere?!... GEORGE (își extrage batista umezită din gură. Caută s-o insulte pe Olimpia și, în disperare de cauză, nedescoperind nimic îndeajuns de jignitor, imită, greșit, strigătul
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
Confirmarea a adus-o Gheorghe Ursu care a fost asasinat în închisoare pentru incredibilul motiv că a notat într-un jurnal păreri despre cărți, filme și oameni. Mai ales despre filme. Ursu era un cinefil. Două colege de birou care voiau să se afirme au observat unde își ținea caietele de însemnări și le-au predat Securității. De aici a început totul. E imposibil să înțelegem azi (dar oare ieri înțelegeam?) cum poate fi anchetat, arestat și ucis un om numai
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]