928 matches
-
1994 a avut o populație de 989 000 locuitori (majoritatea a locuit în Szczecin) și 9 981 km². Regiunea a avut frontiere cu Germania (vest), Marea Baltică (nord) și voievodatele: voievodatul Gorzów Wielkopolski (sud) și voievodatul Koszalin (est). Astăzi toate teritoriile voievodatului fac parte din voievodatul Pomerania Occidentală.
Voievodatul Szczecin (1975-1998) () [Corola-website/Science/306151_a_307480]
-
populație de 989 000 locuitori (majoritatea a locuit în Szczecin) și 9 981 km². Regiunea a avut frontiere cu Germania (vest), Marea Baltică (nord) și voievodatele: voievodatul Gorzów Wielkopolski (sud) și voievodatul Koszalin (est). Astăzi toate teritoriile voievodatului fac parte din voievodatul Pomerania Occidentală.
Voievodatul Szczecin (1975-1998) () [Corola-website/Science/306151_a_307480]
-
pătrunderea în Europa de pe teritoriile celor două provincii istorice românești prin cucerirea Transilvaniei ar fi fost dificil de efectuat din cauza granițelor naturale ale Carpaților Orientali și Meridionali, lungimii traseului și, mai ales, din cauza organizării sociale, economice, administrative și militare a Voievodatului Transilvaniei, care ar fi fost o entitate statală mult prea greu de învins. Ca atare, calea firească de urmat a fost prin teritoriul Serbiei de azi, a cărei mare parte fusese deja cucerită și se afla sub stăpânire otomană. Singura
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
Vasile Stati. Astfel dreptul Republicii Moldova și al statelor foste sovietice, socotind moldovenii drept o etnie, ajunge la o definiție juridică situată atât înafara datelor istorice și lingvistice (potrivit cărora Moldovenii sunt cei dintre Români, care locuiesc pe întreg teritoriul fostului voievodat al Moldovei), cât și înafara dreptului internațional (potrivit căruia Moldovenii sunt toți cetățenii republicii Moldova, inclusiv Transnistria, indiferent de limbile și originile lor, adică toate persoanele de cetățenie moldoveană). De notat că Moldovenii din dreapta Prutului pot fi simultan moldoveni și
Moldoveni () [Corola-website/Science/304785_a_306114]
-
rezerviștilor timp să se concentreze la unitățile lor, ceea ce ar fi permis declanșarea unei contraofensive generale în momentul în care aliații franco-britanici ar fi declanșat atacul promis. Cel mai pesimist plan polonez de retragerare prevedea replierea în spatele râului San, în voievodatele sud-estice și apărarea pe termen lung acolo, conform așa numitului Planului "Capului de pod românesc". Franco-britanicii apreciau că polonezii erau capabili să apere regiunea pentru două-trei luni, în vreme ce militarii polonezi considerau că pot rezista aici cel puțin șase luni. Acest
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
repede capăt, de îndată ce a ajuns în zonă. Invazia sovietică a fost unul dintre factorii decisivi care au convins guvernul polonez că războiul a fost pierdut. Mai înainte de declanșarea atacului sovietic, planul militarilor polonezi presupunea o rezistență pe termen lung în voievodatele din sud-estul Poloniei, în care timp ar fi trebuit să se materializeze ajutorul promis de aliații apuseni, care ar fi trebuit să atace Germania dinspre vest. Totuși, guvernul polonez a refuzat să capituleze sau să negocieze condițiile de pace cu
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
rol decisiv în obținerea victoriei de la lacul Hod, împotriva cumanilor răsculați. În pofida acestor succese, politica de concesii a regelui Ladislau față de aristocrație l-a obligat pe Roland Borșa să renunțe la funcția voievodală în favoarea lui Apor Pec. Revenit în fruntea voievodatului în 1284, Roland Borșa a înfruntat invazia tătară din iarna anului 1285, căreia transilvănenii i-au făcut față în mod onorabil. Pentru a putea guverna provincia intracarpatică, Roland Borșa a numit un vicevoievod din ramura transilvăneană a familiei sale, Ladislau
Roland Borșa () [Corola-website/Science/305526_a_306855]
-
azi Cenad). Conform acestei versiuni, tezaurul a fost îngropat de familia lui Ahtum la puțin timp după moartea acestuia în bătălia cu Chanadinus. Alte teorii au atribuit aceste vase fie unor meșteri din Crimeea, fie unor feudali locali, aflați în legătură cu voievodatul bănățean medieval.
Tezaurul de la Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/305603_a_306932]
-
recucerit de habsburgi în 1718, teritoriul comitatului a fost inclus în Banatul Timișoarei, o provincie habsburgica separată. După desființarea provinciei în 1778, teritoriul comitatului a fost încorporat în Regatul Ungariei. În perioada 1848/1849, suprafața comitatului a făcut parte din voievodatul Voivodina sârbească, iar între 1849 și 1860 din voievodatul Voivodina sârbească și Banatul timișan. Abia în anii 1860, a fost reînființat Comitatul Torontal, iar teritoriul său a intrat din nou sub stăpânirea Regatului Ungariei. În 1918, Comitatul Torontal a fost
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
inclus în Banatul Timișoarei, o provincie habsburgica separată. După desființarea provinciei în 1778, teritoriul comitatului a fost încorporat în Regatul Ungariei. În perioada 1848/1849, suprafața comitatului a făcut parte din voievodatul Voivodina sârbească, iar între 1849 și 1860 din voievodatul Voivodina sârbească și Banatul timișan. Abia în anii 1860, a fost reînființat Comitatul Torontal, iar teritoriul său a intrat din nou sub stăpânirea Regatului Ungariei. În 1918, Comitatul Torontal a fost mai întâi încorporat în autoproclamata Republică bănățeana, după care
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
înecată. Unii etnografi susțin că dansul popular "Călușul" sau "Caloianul" și-ar avea originile în această perioadă. Cneazul Ioan 1247. Bogdan Petriceicu-Hașdeu fixează originile numelui orașului în epoca cneazului Ioan care apare pe Diploma cavalerilor Ioaniți , cnezat înghițit apoi de voievodatul lui Litovoi. Există și o altă legendă locală potrivit căreia, în dealul Sfântul Dumitru, un oarecare Iovan a descoperit în timp ce săpa o fântână, un mare tezaur și a devenit rege peste craioveni. S-a păstrat până în zilele noastre, în satele
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ce se vor strânge pe seama regelui de la olatii ce locuiesc în țara Lytua, în afară de țara Hațegului cu cele ce țin de ea, să le culeagă sus zisa casă.” Se constată astfel că, la acea vreme, Țara Hațegului făcea parte din voievodatul lui Litovoi (Țara Lytua) cu nucleul în nordul Olteniei. Este de presupus, dată fiind sintagma „cu cele ce țin de ea” că acest ținut beneficia de un statut privilegiat în cadrul voievodatului lui Litovoi. Unii autori consideră că legenda „descălecatului” din
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
că, la acea vreme, Țara Hațegului făcea parte din voievodatul lui Litovoi (Țara Lytua) cu nucleul în nordul Olteniei. Este de presupus, dată fiind sintagma „cu cele ce țin de ea” că acest ținut beneficia de un statut privilegiat în cadrul voievodatului lui Litovoi. Unii autori consideră că legenda „descălecatului” din Transilvania a Țării Românești ar avea la bază o mutare peste Carpați a unor familii conducătoare din Țara Hațegului. Un argument în acest sens este faptul că numele Basarab, posibil de
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
Țara Hațegului. Un argument în acest sens este faptul că numele Basarab, posibil de origine cumană, al fondatorului primei dinastii muntene, se întâlnește frecvent în Țara Hațegului în secolul al XIII-lea. Momentul 1247 marchează începutul desprinderii Țării Hațegului de voievodatul lui Litovoi și al integrării sale în Regatul Ungar . Procesul nu decurge pașnic în totalitate. Astfel, în anul 1277, un voievod pe nume Litovoi (identic cu cel de la 1247 sau un urmaș al său), opune rezistență armată regelui ungar în
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
conturat formarea poporului și culturii geto-dace sunt bine reprezentate la Călan , Strei , Sebeșel , Pianu de Jos ș.a. În aceste locuri (conform descoperirilor arheologice) a existat nucleul stăpânirii dace și, ulterior, al celei romane; mai târziu, până aici s-a extins "voievodatul lui Litovoi" Urmele de locuire dacică sunt numeroase și apar sub formă de așezări militare sau civile, locuințe izolate și stâne. "Epoca de conviețuire daco-romană" apare sub forma de „ vilae rusticae ” , precum și prin castrele de la Târsa, Aușel-Vârful lui Pătru, Vf.
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
cnezi locali, urmași ai "giuzilor" (jude de sat) aleși de obști din rîndurile țăranilor. Funcția de voievod al Maramureșului era de asemnea electivă, dar alegerea se făcea dintre cei mai vrednici și mai puternici cnezi de vale. Despre începuturile acestui voievodat se știe prea puțin, însă transformarea lui în comitat a fost un proces îndelungat și complex, realizat prin acordarea de titluri nobiliare cnezilor maramureșeni și integrarea lor în nobilimea regatului, și prin atribuirea demnității de comite chiar voievodului Maramureșului. Este
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
în comitat a fost un proces îndelungat și complex, realizat prin acordarea de titluri nobiliare cnezilor maramureșeni și integrarea lor în nobilimea regatului, și prin atribuirea demnității de comite chiar voievodului Maramureșului. Este greu de precizat timpul în care apare Voievodatul Maramureșului, probabil undeva la pragul dintre milenii, în urma coagulării unor structuri de organizare la baza cărora stătea obștea sătească, condusă de un jude ales, și unde hotărîrile importante erau luate de sfatul bătrînilor. Prima mențiune documentară a sa datează din
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
veacurile X - XIII populația Maramureșului era estimată la 8.000 - 10.000 de locuitori, grupată în 100 de așezări identificate și localizate cert ceea ce înseamnă mai puțin de 1 locuitor/ km2. Cu toate acestea, Maramureșul a dat pe toată perioada voievodatului, dar și dupa aceea, oșteni de seamă Regatului Ungar, Poloniei si Haliciului, iar oastea voievodului a participat alături de armatele regale in cele mai importante bătălii care s-au dat în estul regatului cu tătarii, cu lituanii, cu turcii sau cu
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
urmași, încît locuitorii satelor, deși liberi prin lege vor fi in mare parte săraci, fiind obligați să trăiască din puținele produse ale gospodăriei sau sa lucreze la cele cîteva familii mai înstărite din sat. Perioada de dezvoltare și afirmare a voievodatului a corespuns cu importante schimbări sociale și politice. Organizarea în obști sătești și teritoriale, care a dominat vremurile preistorice dar și perioada migrațiilor a început sa se schimbe. Din interiorul ei s-au ridicat juzii aleși, care în timp vor
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
documentele cancelariei ungare din veacul al XIV-lea, poporul român de pe aceste văi a ieșit la iveală cu o organizare care presupune o temeinică evoluție în timp. Dar aceste atestări arată în același timp tocmai apropierea stapînirii ungare de hotarele voievodatului. In vremea apariției cnezilor maramureșeni în documente, instituția cnezială lua contact cu feudalismul și intra intr-o fază de descompunere. Regii Ungariei vor oferi titluri nobiliare cnezilor de vale, și mai apoi celor de sat, și îi vor întări prin
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
oaspeți regali (coloniști germani) pe valea Tisei, în partea de vest a Maramureșului unde întemeiază 5 tîrguri: Visc, Hust, Teceu, Câmpulung și Sighet. Acestă ofensivă a feudalismului ungar nu putea să nu afecteze situația locuitorilor Maramureșului, la toate nivelurile. Declinul voievodatului maramureșan se datorează destrămării relațiilor sociale care au stat de sute de ani la baza lui, prin avansul feudalismului ungar înspre acest teritoriu. Viața obștilor libere a fost afectată de transformarea cnezilor, reprezentanți ai obștii, în nobili, reprezentanți ai regalității
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
sine stătătoare. Balc trece munții în Ardeal și cere sprijinul regelui ungar Ludovic I, dar armata regală este înfrântă de oștile lui Bogdan. Balc va primi însă, ca recompensă pentru credința lui, domeniile lui Bogdan, iar în 1365 și conducerea voievodatului Maramureșului, aflat în acest răstimp în stăpînirea nepoților lui Bogdan, Ștefan și apoi Ioan. Balc va conduce Maramureșul timp de 30 de ani în dubla calitate de voievod și comite, perioadă în care populația și cnezii se vor obișnui cu
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
peste Maramureș, Ugocea, zona Oașului și Medieșului din Sătmar, Sălaj, Ciceu și Almașul Bihorului. Este cea dintâi mențiune sigură a unei structuri bisericesti episcopale românești la nord de Dunare. Aici se vor traduce și primele texte bisericești în limba română. Voievodatul Maramureșului a contribuit semnificativ la consolidarea și înființarea statului medieval românesc de la est de Carpați, a constituit un centru al ortodoxismului românesc, a lăsat în urmă o nobilime mică puternică, precum și câteva familii nobiliare maghiarizate, importante pentru istoria Ungariei și
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
est de Carpați, a constituit un centru al ortodoxismului românesc, a lăsat în urmă o nobilime mică puternică, precum și câteva familii nobiliare maghiarizate, importante pentru istoria Ungariei și a Transilvaniei, un exemplu în acest sens fiind familia Drag, Dragfi. Moștenirea voievodatului a fost importantă și pentru mișcarea de renaștere națională a românilor din Regatul Ungariei, din Partium și din Principatul Transilvaniei. Perioada voievodatului a lăsat în urmă și o serie de vestigii arheologice, precum ruinele reședinței voievodale de la Cuhea. Comitatul Maramureșului
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
maghiarizate, importante pentru istoria Ungariei și a Transilvaniei, un exemplu în acest sens fiind familia Drag, Dragfi. Moștenirea voievodatului a fost importantă și pentru mișcarea de renaștere națională a românilor din Regatul Ungariei, din Partium și din Principatul Transilvaniei. Perioada voievodatului a lăsat în urmă și o serie de vestigii arheologice, precum ruinele reședinței voievodale de la Cuhea. Comitatul Maramureșului, continuatorul voievodatului, a păstrat un oarecare grad de autonomie și în secolele care au urmat, mai ales că în fruntea lui s-
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]