931 matches
-
dacic. Dintre zonele în care romanitatea s-a impus pregnant în epoca sa de avânt Ardealul s a remarcat datorită poziției sale geografice și continuității centrului de putere al Uniei romanizate. Luând Ardealul ca centru și adăugând la acesta Panonia, voievodatele extracarpatice, banatele, vlăhiile și celelalte spații care păstrează doar resturi sau amintiri de romanitate, identificăm contururile a ceea ce a mai rămas, la ieșirea din evul mediu, din spațiul supus romanizării de la Marea Tracică la Marea Baltică. Cronicarul moldovean Grigore Ureche, militând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vlăhiile și celelalte spații care păstrează doar resturi sau amintiri de romanitate, identificăm contururile a ceea ce a mai rămas, la ieșirea din evul mediu, din spațiul supus romanizării de la Marea Tracică la Marea Baltică. Cronicarul moldovean Grigore Ureche, militând pentru independența voievodatelor extracarpatice, s-a aflat în imposibilitatea de a separa istoria Ardealului de istoria Uniei, drept care le consacră un capitol unic: Pentru Țara Ungurească de gios și Ardealul de sus vom să arătăm, fiindu-ne vecini de aproape, menționând totodată trecutul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramureș, de la un loc sânt cu moldovenii și toți de la Râm se trag“ (p. 132), dar forțează argumentele prin care crede că poate fi justificată independența statală a voievodatului Moldova. Ideea de bază este că Moldova s-a constituit ca stat la mijlocul secolului al XIV-lea pe un loc pustiu, fără legătură cu cuceririle romane în antichitate. Este adevărat, spune Ureche, că la est de Carpați „oștile romane au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care s-a produs romanizarea unitară. Trimițând la Bonfini și la alți istorici ai Ungariei și constatând dependența de Ungaria a spațiului românesc extracarpatic înainte de cel de al doilea descălecat (HVR, p. 446, 469), D. Cantemir a avut revelația desprinderii voievodatelor, banatelor și a altor feude din Crăia ungurească, aceasta structurată în hotarele vechii Unii, construite de traci și preluate apoi de romanitate. Inițial Cantemir îl ia ca martor pe Bonfini în sprijinul concepției sale despre romanizare afirmând că acest „om
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și au pus, la sfârșitul secolului al XII-lea, temelia statului româno-bulgar de peste Dunăre” (Ib., p. 59), ar fi fost nevoit să se retragă cu oastea lui în Ardeal, de unde urmașii lui, intitulați cu Ιω în cinstea înaintașului lor, descalecă voievodatele extracarpatice. În aceste condiții singura origine plauzibilă a acestui titlu rămâne pronumele personal de persoana întâia singular: eu. Gospodar este cuvânt compus, ca și Jupiter al latinilor: gospodar și Ju-piter. Părțile componente ale acestor nume sunt atestate în greaca veche
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cât și peste țara ce i se zice Severin, în care s-au înmulțit locuitorii”. Și confirmarea acestei stăpâniri suzerane o avem în actul dat de Bela al IV-lea, în anul 1247, Cavalerilor Ioaniți, în care se menționa existența voievodatului lui Litovoi, a cnezatelor lui Ioan și Farcaș pe lângă aceea a Țării Loviștei citată mai sus, în Oltenia, și voievodatul lui Seneslau pe Argeș, în Muntenia, toate vasale față de Coroana ungară. La răsărit de Carpați, în 12 februarie și 28
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o avem în actul dat de Bela al IV-lea, în anul 1247, Cavalerilor Ioaniți, în care se menționa existența voievodatului lui Litovoi, a cnezatelor lui Ioan și Farcaș pe lângă aceea a Țării Loviștei citată mai sus, în Oltenia, și voievodatul lui Seneslau pe Argeș, în Muntenia, toate vasale față de Coroana ungară. La răsărit de Carpați, în 12 februarie și 28 aprilie 1238, Bela al IV-lea se intitula rege al Galiției și Lodomeriei, pentru partea cea mai de nord, stăpânea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
poate fi citit și Bariz și Burza, și nu Beserem-ban, cum citise D’Ohsson), dar ei l-au învins”. Pasajul acesta a fost mult discutat de istoriografia românească. Unii cercetători au văzut în țara Ilavut, Țara Oltului din Făgăraș, sau voievodatul lui Litovoi din Oltenia, menționat într-un act emis de cancelaria Coroanei Ungare, în anul 1247, Cavalerilor Ioaniți, iar în Barz − citit greșit Beserem-bam pe banul de Severin, sau pe Basarab, bunicul viitorului domn, de peste o sută de ani, al
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să vrea cu acea coloană, care a străpuns munții la Oituz, Budjek, pentru a nu merge împreună pe același drum spre Făgăraș cu celelalte hoarde, s-a îndreptat cu corpul său pe la Bran, pe drumul Rucărului spre Câmpulung, la granițele voievodatului lui Seneslau, lăsând în stânga munții care, după Hașdeu, îi vor purta numele Bucegi, așa cum ne relatează Rașid-ed-Din. „De acolo peste pădurile și munții Babac-tuc, Budjek a trecut în granițele lui Mișelau (Mișleava) și l-a bătut pe dușmanul care s-
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în 2 iunie 1247, de către Bela al IV-lea, Cavalerilor Ioaniți, ca stăpân în stânga Oltului, în vechiul stat al Cumaniei, care, după N. Iorga, își „avea centrul politic pe la Câmpulung, veche Romanie, botezat apoi catolic. La fel au supraviețuit șefii voievodatelor românești din dreapta Oltului cnezii Ioan și Farcaș și voievodul Litovoi, pe care Bugec i-a supus în iureșul înaintării sale vertiginoase spre Porțile de Fier. O bătalie cu banul de Severin nu este semnalată, nici de cronica persană, nici de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
După cucerirea cetății Episcopiei Cumanilor, corpul de oaste a pornit în Țara Ulaghilor, pe care o străbate prin văile Buzăului și Teleajenului, și ajunge la Brașov. De aici, a traversat munții, înapoi în țara lui Seneslau, de unde, peste Olt, prin voievodatele lui Litovoi, Ioan și Farcaș, apoi, pe la Turnu Severin și Orșova, străpunge în câmpia Banatului spre Timișoara și Cianad. Corpul lui Calcan, de la Hotin merge la Prut, apoi pe dreapta acestui râu controlează regiunea până în jos la Iași și prin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
străjii ungare de aici, comandată de palatinul Dionisie de „Herder-var” și-și deschid cale liberă spre Buda. Joi, la 14 martie, Dionisie ajunse într-o goană nebună să anunțe pe rege de această nenorocire. În ziua următoare, oștile mongole pustiesc voievodatul românesc al Beregului, Unghvarul, Borsod și Heves, apoi Casau și Mișcolț, ucid întreaga populație, distrug Agria (Eger, Erlau), jefuiesc catedrala și ajung, parcurgând zilnic câte 73 de km, în duminica din 17 martie, în fața Pestei și până la Vaț. În acest
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sau balivi amintiți de Rogerius, și prin ducerea tributului de către solii voievodale tocmai la curtea hanului de la vărsarea Volgăi în Marea Caspică, fapte consemnate de către Ioan de Plano Carpini, în anul 1246-1247, și Wilhelm de Rubruck în anul 1253. Existența voievodatelor românești în anul 1247, la sud de Carpați, sub suzeranitatea ungară, și intervenția moldovenilor, în anul 1277, împotriva prusienilor, chemați în ajutorul său de către Przemyel Ottokar al Boemiei din Cronica lui Thomas Tuscus, constituind indicii că românii nu se aflau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în 2 iunie 1247, prin care dă Cavalerilor Ioaniți, Țara Severinului, cu cnezatele lui Ioan și Farcaș până în gura Oltului, să adune jumătate din venitul țării voievodului român, Litovoi, toată vama de la pescăriile din Gelei, din dreapta Oltului, jumătate din venitul voievodatului lui Seneslau și să cucerească, bineînțeles că de la tătari, Cumania dintre Olt și munții Transilvaniei, din care avea să ia toate veniturile timp de 25 de ani și, după aceea, numai jumătate, cealaltă revenind Coroanei Ungare, este de complezență, iar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
luptă. Dintre aceștia, 60 erau pentru oaste regală „împotriva tătarilor, dacă s-ar întâmpla ca aceștia să intre în regat”. Judecând obiectiv, actul ne redă realitățile politice de pe meleagurile românești aflate sub stăpânirea tătarilor: cnezatele lui Ioan și Farcaș, cu voievodatul lui Litovoi în dreapta Oltului, și voievodatul lui Seneslau cu o țară a Cumaniei, în stânga acestui râu, nedesființate în 1241 și existente în 1247. De la acestea, regele ungar nu mai putea ridica veniturile acum din cauza tătarilor, căci dacă le-ar fi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
oaste regală „împotriva tătarilor, dacă s-ar întâmpla ca aceștia să intre în regat”. Judecând obiectiv, actul ne redă realitățile politice de pe meleagurile românești aflate sub stăpânirea tătarilor: cnezatele lui Ioan și Farcaș, cu voievodatul lui Litovoi în dreapta Oltului, și voievodatul lui Seneslau cu o țară a Cumaniei, în stânga acestui râu, nedesființate în 1241 și existente în 1247. De la acestea, regele ungar nu mai putea ridica veniturile acum din cauza tătarilor, căci dacă le-ar fi putut încasa, nu le-ar fi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
unei armate alcătuită de moldoveni, menționată în Cronica lui Thomas Tuscus, în anul 1271, adică la sfârșitul recensământului, care, chemată în ajutorul Boemiei de către Ottokar, a intrat în conflict cu prusienii, demonstrează această situație de fapt și confirmă existența unui voievodat moldovean, sub ochii și dominația mongolă în acest an, cu toată contestarea lui de către Mihail Dan. Textul documentului citat este clar și nu are nevoie de nici un comentariu. „Burtenos et infideles sibi in adjutorium vocat, sed Deo disponente Brutenis ac
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
anului 1284, istoricul Engel a emis teoria că românii maramureșeni au venit de peste Dunăre și au fost colonizați în Maramureș abia în acest an, iar I. Fessler pe aceea a așezării românilor din Făgăraș, care au întemeiat îndată după 1290 voievodatul Țării Românești de la Argeș. După acești istorici, Gustav Wenzel și Roesler au încercat să fundamenteze teoria, pe un text luat din Georgius Pachymeres, relativ la vlahii din Tracia și pe un document emis de Coroana Ungară, în anul 1285. Dar, citit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aflau orașele Mesembria și Anhialos din Tracia, pentru a nu fi deportați de către Andronic al II-lea Paleologul în 1284, să fi trecut pentru a se așeza și la nordul Dunării, în Țara Românească, unde au întărit elementul românesc și voievodatul lui Seneslau de sub dominația lui Nogai, existent din 1247. Cât despre coborârea lui Dragoș în Moldova, e greu de admis că s-ar fi petrecut sub Ladislau Cumanul, între anii 1285-1290. Puterea lui Nogai era așa de mare în acele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tabăra celor de dincoace de Carpați, aflați sub suzeranitatea mongolă. Românii din Transilvania, aflați sub suzeranitatea Coroanei Ungare făceau front comun cu voievodul Ladislau Kan, deținător provizoriu al coroanei, aflat în lupte cu toți ceilalți pretendenți. Maramureșenii, organizați într-un voievodat, sub voievodul Mauriciu, în anul 1299, după o sută de ani de suzeranitate maghiară, erau ostracizați, în 28 ianuarie același an, ca eretici și schismatici, și puși sub supravegherea arhiepiscopului de Strigoniu. Românii din Țara Severinului, din cnezatele lui Ioan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
anul 1299, după o sută de ani de suzeranitate maghiară, erau ostracizați, în 28 ianuarie același an, ca eretici și schismatici, și puși sub supravegherea arhiepiscopului de Strigoniu. Românii din Țara Severinului, din cnezatele lui Ioan și Farcaș și din voievodatul lui Litovoi, uniți sub sceptrul lui Ioan Tugomir, marele voievod al Țării Românești de la Argeș, aflați sub dominația mongolă, nu se puteau încă măsura în putere cu suzeranii lor. La fel, nu se gândeau la așa ceva nici moldovenii cu marele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
voievodul Țării Românești, cum greșit afirmă L. Makkai. Intrarea trupelor moldo-tătare în Transilvania s-a făcut prin trecătorile din nordul Moldovei. Pustiirile cele mai grele le-a suferit Maramureșul. O diplomă regală de mai târziu se ocupă de repopularea acestui voievodat românesc, prin aducerea de oaspeți sași și unguri în localitățile Visk, Hust, Teceu și Câmpulung. În confruntarea, care ar fi avut loc undeva, în aceste părți răsăritene ale Transilvaniei, între românii și ungurii din oastea Coroanei Ungare, cu moldovenii și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au pustiit localitățile românești și săsești întâlnite în cale și au rămas în acea regiune timp de doi ani. Privită pe plan românesc, victoria de la Posada a demonstrat existența, deja în plină maturitate de organizare politică, administrativă și militară, a voievodatului Țării Românești. Pe plan politic internațional însă, anul 1330 marchează, după însăși spusa regelui învins, începutul campaniilor Ungariei, ca putere catolică împotriva tătarilor, sub a căror vasalitate se aflau voievozii Țării Românești și ai Moldovei. Carol Robert făcuse cunoscută Vaticanului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
urcarea sa pe tron. Luptele cu voievodul Transilvaniei de la începutul veacului al XIV-lea și experiența făcută la Posada, în anul 1330, de către Carol Robert i-au servit lui Ludovic, făcându-l conștient de forțele românilor și mai prevăzător. După voievodatele românești din Transilvania, Bereg, Uggocea (Ung) și Maramureș, care se aflau sub suzeranitatea ungară, Ludovic a urmărit, în primul rând, să atragă de partea sa pe puternicul și viteazul voievod al Țării Românești și, în al doilea rând, pe acela
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Supravegherea și comanda asupra oștirii, care avea să fie alcătuită din români, saxoni și secui „cu puținii unguri” a fost încredințată lui Andrei, fiul lui Cackgu, comite al secuilor, Brașovului, Bistriței și Maramureșului. Ceva neprevăzut, însă, s-a întâmplat în voievodatele românești din Maramureș și Bereg. Știind că este făcută în folosul regatului ungar, Bogdan din Cuhea, în afară de refuzul său de a executa ordinul comitelui regal, suprapus peste voievodatul său de Maramureș, a produs turburări, paralizând mobilizarea românilor, a zădărnicit campania
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]