1,084 matches
-
Cu plosca-nchina-re, Din gură-ntrebà-re... Semn distinctiv: Maica îi întîmpină pe cetași cu daruri, potrivit momentului și datinei, amănunt care nu apare în niciuna dintre variantele propriu-zis mioritice. Apoi: Cam pe drumul mare, Domnului nostru, Cam pe lîngă cale, Ciată de voinici Cu cai pogonici. 'Nainte le iasă Cea Sfîntă Mărie C-un colac de grîu, C-o ploscă de vin. Din colac tăià-re, Din ploscă-nchinà-re, Din gură-ntrebà-re... De observat și aici: colindătorii au luat locul unei cete de călăreți, probabil oșteni
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în cunoscuta retorică aprinsă; și de data aceasta, fără rezultatul dorit. Intră ceața în rol, la cea de a treia solicitare, ea fiind sora “mai mare” și mai atotștiutoare. În fapt, se strecoară aici un vag element funerar. Într-adevăr, voinicul zăcea de moarte, părăsit pe un cîmp unde se dăduseră lupte grele. Era străjuit doar de “cei brazi înalți”, ca în Toma Alimoș; sau ca în anumite variante pur mioritice. Din acest punct, “maica bătrînă” se metamorfozează în doftoroaie și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vrăjitoare de tip matriarhal, ea reușește, prin farmece ori prin rugă adresată puterilor divine, să se metamorfozeze pentru a străbate mai aprig tărîmurile. Cu înfățișare de corboaică, neagră maica bătrînă din folclorul carpatic se arată fiului pierdut în pustietate: Dar voinicul ce grăia ? - Uș! corboaică neagră, Nu mai cloncăni ! Mă-sa ce grăia ? - Măre, voinicele, Cu cușma de miele, Cu ochi de șoimele, Nu-s corboaică neagră, Și sunt maică-ta. Voinic ce grăia ? - De-ai fi maică-mea, Jos că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
renașterea, în toate manifestările vitaliste: De marne de sat, Un cerb s-arătat, C-acolo el știe Locul unde paște, Unde iarba crește, Crește, se-mpletește, În opt găitănește. Unde el s-adapă, Frumos apa-mi cură, Pietrele răsună. Dar voinicul Voinea Pe cerb l-auzea.... Cerbul îl provoacă pe flăcău să încerce proba vînatului voinicesc. În cealaltă calitate, de purtător de dar și acolit al fetei frumoase, Cerbul este acela care întîmpină obstacolele grele: Vine Jiul tulburat, Cu plăvii amestecat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vreo prăvălie de pâine, mergeam fuguța să prindem rând. Dar nu întotdeauna primeam vreo pâine, căci era puțină și proastă. Am mai stat un timp pe Manta Roșie, apoi ne-am mutat, tot în cartierul Socola, pe o stradă numită Voinicilor, la numărul 11, într-o ruină de casă, unde căzuse o bombă uriașă. Casa și terenul era a unuia, Nani, căruia tata plătea chirie. Tata, care ieșise la pensie - cu o pensie de mizeriea ridicat zidurile, a refăcut acoperișul și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ai să sari în aer și te faci îngeraș”, ne avertiză câte unul din noi. Văzând că nu-i nicăieri, eu m-am dus pușcă la părinții lui Sandu, care stăteau pe strada Arapului, o stradă care continua din strada Voinicilor. - Nene Ișoveanu, hai repede că nu-l găsim pe Sandu! Acesta mai luă cu el încă doi vecini, veni și tata, și cu lanternele în mâini, începură să-l caute pe băiat. L-au căutat toată noaptea, dar nu l-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca un prinț, nu alta. În schimb, aveam de îndeplinit altă corvoadă. Să car apă cu jugul de la cișmeaua cea mai apropiată, care se găsea cam la vreo cinci sute de pași, în fața casei lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele două brațe erau legate niște lanțuri terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de băț, se răsucește sfoara până simți că-i strânsă bine Moarte n-are, încercați! Eram răutăcioși, poate de pe atunci s-a format în noi ura pentru cei care au. Părinții mei se mutaseră tot în cartierul Socola, pe strada Voinicilor nr. 11. Casa aproape că nu exista, căzuse acolo o bombă de tonaj mare și făcuse o groapă cât toate zilele. Tata a ridicat pereții pe vechile temelii, cu o sală care avea pe ambele părți câte două camere înalte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înghețată, iar eu am intrat înăuntru. Era acolo o femeie tânără, brunetă, și așa, cum stătea la birou, mi-am dat seama că e scundă și rotundă. Avea părul și ochii negri și era foarte vorbăreață și amabilă. - De unde vii, voinicule, m-a întâmpinat ea după ce am dat binețe. - Din Moldova, de la Iași, stimată domniță. - Aaa, moldoveni de-ai mei, bine-ați venit, dar unde-s ceilalți? - Afară, domniță, n-au îndrăznit să intre și ei, eu ce sunt mai curajos
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vin bun de Cotnari. - Ei, nu trebuia, spuse cu jumătate de gură. De care-i? - De Cotnari, domniță, prima-ntâia, grasă.Ia să vedem, nu mă otrăvești? - Vai, se poate!?! Și scoase repede două păhărele și turnă vin. - Hai, noroc, voinicule. - Noroc, domniță, dar cum să te otrăvesc?! Ochii aceștia minunați, părul acesta atât de negru că bate în albastru, și pieptul acesta atât de... - Lasă, lasă, făcu ea modest, dar se vedea că-i crește inima cât un harbuz. Am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
CĂ DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC ERA MAI UȘOR SĂ LOVEȘTI ÎNTR-UN OM CARE STĂTEA ÎN PICIOARE DECÂT ÎN CINEVA CARE STĂTEA JOS. \ LĂSAȚI-L ÎN PACE! STRIGĂ O VOCE AUTORITARĂ DIN SPATELE CLĂDIRII. TREBUIE SĂ AȘTEPTĂM ORDINELE. OMUL CEL VOINIC SE RIDICĂ CU GREU DE PE JOS, MERSE ȘCHIOPĂTÂND SPRE UN PAT DE CAMPANIE ȘI SE ÎNTINSE PE EL. CELĂLALT ÎNCETĂ SĂ ÎȘI MAI MASEZE GLEZNA ȘI SE TÂRÎ SPRE UN SCAUN, ÎN CARE SE PRĂBUȘI, STĂPÂNIT DE O SUFERINȚĂ VIZIBILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CALMULUI LOR APARENT CĂZURĂ UNUL CÂTE UNUL, DÂND LA IVEALĂ O TERIBILĂ DRAMĂ INTERIOARĂ. Brusc, unul din ei urlă. Ceilalți îl scoaseră afară, deși se zbătea și dădea din picioare ca un copil cuprins de isterie; din cauză că era atât de voinic, fu nevoie de toată forța ofițerilor Controlului pentru a-l duce. Altul începu să plângă în tăcere. Carroll se apropie de el și îl dojeni: \ DAN, E RUȘINOS PENTRU REPUTAȚIA TA. NU MĂ POT ABȚINE, VENI RĂSPUNSUL PRINTRE SUSPINE. CEILALȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se lungise; holera a slujit de vorbă prin salonurile Eșului. La acest prilej, am auzit multă aducere aminte a amânduror holere din Moldova. Din două sute de oameni, boeri și feciori de boeri, nici unul nu s-a găsit să nu fie voinicul unui episod; însă eu, care am avut nenorocire de a rămâne singur, viu din patruzeci persoane ce locuiau într-o casă, să spui drept că nu crez episodelor nouă de la 1848. Dar frica trezită în voinicii noștri cetățeni mi-au
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pe Sia Strihan de marea șansă de-a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu mersul abrupt, voinicul în dreapta, încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
osama, tot degeaba. Alunecă. Te părăsește la greu, iar noaptea e ratată. Mai bine să vorbim despre scutul antirachetă, avem niște vârste, totuși... Gicu ridică din umeri. Ronțăie un fir de ceapă verde și murmură, Împreună cu Maria Lătărețu, melodia „Doi voinici din lumea mare”. Rahat cu apă rece. Cică e Calul Troian, așa am auzit. Traian, Gore, Traian, a fost cu intenție și direcție. Asta nu e tot o firmă de prezervative? Cine, mă președinția? Ai căpiat sau ai devenit obsedat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe luciul mărei senin, Cum galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cânt, Nu cântecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol în vânt, Ci lebăda cântecul morții, al morții cu chipul ei drag, iar lunca visează de doina voinicului celui pribeag: {EminescuOpIV 36} Astfel România, uitată-n Carpatul cel ars și bătrân, Visat-a de glasul tău dulce, de cîntu-ți de dorure plin. Cum lebăda știe că glasul ce iese din luciul adânc Sunt inimi de lebede stinse ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale Spune la cei ce nu văd în cântec bătrânesc Icoanele ce-n sufletu-i, ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina trist-a voinicului de munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blestem. Pe când Fanariotul, pe tronu-mi de mărire Rînjia cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lupta cu Marco. Prea multe lacrimi s-au scurs din ochii mamelor, prea mulți iubiți își jelesc iubitele ascunse în adâncurile pământului. -Îmi pare rău, Andrico. Ești singurul meu fiu, tu vei moșteni tronul. Nu te pot lăsa. Poate alt voinic din regatul Soarelui o să dorească să îl înfrunte pe balaur. Să mai așteptăm. Tare s-a mâhnit Andrico de spusele tatălui său și pentru că știa foarte bine că nimeni nu va îndrăzni să-l înfrunte, a pornit fără știrea tatălui
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
a luptat vitejește, a folosit chiar puțină apă rămasă de la frumoasa zână și, pe furiș, a înfulecat câteva fructe de zmeură din pădurea de argint pe care zâna i le pusese într-o bocceluță. Se lăsă apusul și cei doi voinici încă se luptau, dar deodată, văzând că se lasă întunericul, Andrico a prins noi puteri și l-a înfipt în pământ pe acest prinț al apelor turbate și l-a lăsat acolo, înfipt în pământ până la jumătate, poate mai stă
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
înțepe în inimă pe balaur dacă stăpânul său ar fi fost răpus la pământ de urgia nestăvilită a dușmanului. Întunecatul balaur Marco Balaurul se apropia pe neașteptate de Andrico și îl atinse aprig cu o flacără albastră pe umăr. Îndraznețul voinic nu se sperie ci scoase sabia și o înfipse adânc în piept. Întunecatul a sângerat, dar și-a revenit repede și l-a ridicat pe Andrico până la cer, după care i-a dat drumul între statuile din piatră care parcă
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
fi precum gândesc. * Dragostea când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte. {EminescuOpXV 1032} EXERCIȚII et MOLOZ (p. 645) Deși n-am corp, în sufletu-mi eu sânger De a ta frumsețe și privire, înger! , La mijlocul drumului, În calea voinicului, Voinicelul codrilor, Căpitanul hoților. CAIETUL ANONIM (p. 649-650) 2260, 175 r 212 r Daca ai venit în lume Numai ca să mă omori Mă omoară dar odată, Nu pe ceas de mii de ori. 5 Mie cerul, ca oricărui, O moarte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mele limitate, așa că voi examina În detaliu mâncarea pe care o Înghite Gazda, voi supune la teste celulele pielii de care sunt atât de atașat, voi Vechea poveasimila toate informațiile meseriașe din obiceiurile alimentaret Toal din cârca mea, dar ale voinicului și forma lui fizică. Pentru a face astarol ceremonial, și pentru a ajunge să trebuie să mănânc, să mănânc și să tot mănâncu o să se Întindă și pe fața mea Înainte de0000000000000să mănânc0000000000000000e pizdă o să se uite la mine, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tea, to, pl. te; determinanți adjectivali: drag, draga, drago; edin, edna, edno. Limbile albaneză și română au renunțat, ca și celelalte limbi romanice, la genul neutru: gardh, faqe - gard, față; aí, ajo „el, ea”, ata, ato „ei, ele”; madh, madhe - voinic, voinică; një „un, o” nu are forme de gen: një laps „un creion”, një vajzë „o fată”. Categoria numărului. Mijloacele de exprimare a acestei categorii opun lucrului singular pluralitatea acestuia. Aceste mijloace sunt la origine pronume demonstrative, mai ales cele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui. ...Lisandru era un flăcău arătos, chiar frumos, cioplit numai în oase și mușchi. Avea chipul întunecos, ochii încruntați, fața lată, puternică, bărbia despărțită în două felii și fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia lăsat la vatră, dădea fiori fetelor, chiar și nevestelor vădane, cele tinere mai ales. Când Lisandru le juca, aprindea jarul în ele... Le săltau sânii slobozi în bluzele de ațâcă, înflorate, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite-așa, a rămas iarna stăpână pe acele meleaguri, până când Sfarmă Piatră, Crăiasa și Craiul au luat-o și au închis o în peștera Uitării. Dar, totdeauna, s-au găsit prin acele locuri câțiva voinici, care au adus-o înapoi, bucurând copiii și înveselind casele gospodarilor dornici de petrecere. Nici Baba Iarnă n-a rămas datoare. Pentru jertfa moșului Dumitru, a hotărât să-și plimbe singură cojoacele, întorcându-se, în fiecare an, în Peștera Uitării
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]