1,651 matches
-
bucuri, chiar să primești dulciuri, să aplauzi, să te minunezi când vezi frumoasele parade? Poți să nu îi faci semne de bucurie lui Santa Claus care încheie parada păstrându-și zâmbetul pe buze, cum îi stă bine unui Moș Craciun voios, stând alături de Crăciunița lui, căci familiști convinși cum sunt canadienii, nu s-au îndurat să îl lase pe Moș Crăciunul lor să umble chiar peste tot, așa... de unul singur. Toți copiii îi trimit scrisori lui Santa și minune mare
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]
-
pe dos, mereu, / haina timpului.” * “ toamna ruginie, / lumină rece, pe drum/ bătătorit” * “mângâierea ta, / crestele munților / în plecăciune” * “depărtările, / inimă călătoare, / clipă fugară.” * bântuit de furtuni, / suflet-poezie,/ fulger în dar.” * “ciocârlie-tril, / dimineață de vară, / muntele-cântec.” * “pârtie de brazi, / verdele suind voios / vârfuri amare.” Ultimul ciclu se intitulează “Poeme de credință” și cuprinde câteva poezii de slavă, mulțumire și recunoștință divinității, pentru darurile primite. Ioana Voicilă Dobre, prin volumul de față își dă măsura talentului și a perseverenței sale, a generozității și
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Și pe frunte, Cu buzunarele cusute, Goale, Să nu le ceară tot mereu parale. Aparte, Cu mari tablouri și pancarte, Din epoca de aur Și de piatră, În care numai câinii mai latră; Prin epoca de bronz, A fierului topit, Voioși nevoie-mare, Cu gust de ambră, De miere Și coclit. Povestea asta este lungă Să ajungă Pe cinci decenii Încă și ceva, Pe lungi papirusuri de mucava. Avem idei precise, epocale, Cu sete de recorduri mondiale! Păi ce, asta e viață
ACUM ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344849_a_346178]
-
printre crăpături, iar firul ierbii se culcase la orizontală, trist, abătut, uitat de lume. Ofilirea era iminentă și totuși, nimeni nu se sinchisea. Vineri însă, când natura darnică și bună, și-a întors fața către noi, apar vajnicii ADP-iști, voioși și cu un chef nebun de muncă și încep să ude trandafirii de pe domeniul public, sub privirea îngrozită a norilor și a noastră. Să vezi și să nu crezi!!! Nu mai conta că cerul plângea, nu mai conta că ploaia
NEBUNIE CURATĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345730_a_347059]
-
aia dă madam Calistru, dă la trei, care n-are minte nici cât găina mea dăn baie, o beleai. Hai, dă o țuică, că merităm! Doar că profesorul, beneficiind de caloriile celor două porții de terci primite în arest, urca voios pe scară și nici nu mai băgă în seamă ce a urmat la gura administratorului care își văzuse sacrificiul ignorat. În casă, deschise frigiderul, scoase cina de acum două zile, vestitul sandvici cu parizer pe care-l mâncase și în
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
României răsună cântecul ei duios. “Veniți, privighetoarea cântă” ... Ea a fost pentru Platon emblema lui Thamiras, bardul Traciei Antice iar pentru Shakespeare, pasărea care umple de farmec noptile de veghe, cu un cânt melancolic, opunându-se cântecului ciocârliei, “matinal și voios”. Oricâte simboluri i se aduc anotimpului în care ne aflăm, trebuie să recunoaștem că sunt mult mai multe argumentele care ne determină să pornim la drum. Pe mine, întotdeauna luna mai, de pildă, m-a fascinat cu lumina sa unică
VENIŢI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ ŞI LILIACUL E-NFLORIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347834_a_349163]
-
care este mai ascuțit decât o lamă de cuțit, își scoate razele triumfător și le împrăștie pe cer, pentru a-i porunci zăpezii să intre în pământ. Îmi place primăvara, pentru că o dată ce astrul nostru și-a arătat fața călduroasă și voioasă, pământul începe să se usuce ușor și din mantaua sa grea și neagră răsar firele verzi de iarbă. Ca prin farmec iasă la iveală ghioceii, cu căciulița lor finuță din petale. Îmi place primăvara, pentru că pomii și copacii cu tulpinile
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
Totuși, într-o zi veni cu un mare curaj acasă, întrucât cineva îl sfătuise să-și întemeieze câteva familii de albine. Rând pe rând, în grădina din fața casei începură să albească o mulțime de stupi, în jurul cărora zumzăiau neîncetat albinele voioase, care plecau și veneau harnice din toate pajiștile înflorite. Uneori albinele erau prea nervoase, mai făceau câte o răzbunare, înțepau pe câte unul dintre noi care li se părea mai deocheat. Motanul casei era cel mai urgisit, trebuia să se
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
Acasa > Cultural > Modele > NICULINA STOICAN. REALITĂȚI DIN MĂDUVA VIEȚII Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1212 din 26 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Mai frumoase decât mehedințencele sunt numai și numi mehedințencele! Mândre, voioase, harnice, glăsuitoare de vers și melodie populară, ele sunt pe reduta dragostei propriile eroine ale lor. Afară de acestea nici prinții n-ar căuta mai mult la o mireasă. O mehedințeancă mai frumoasă ca toate, purtând și splendidul costum popular e
NICULINA STOICAN. REALITĂŢI DIN MĂDUVA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347965_a_349294]
-
aude un cântec adevărat, se anină de mersul timpului bucuria unei sărbători. Cântecele Niculinei Stoican sunt și un dat și o condiție de viață deoarece-s un felinar cu lumină morală! De-ar fi fericită cântăreața, pe cât o vedem de voioasă, pentru că ar merita-o! Mulți artiști au o zisă bunădispoziție pentru că lacrimile lor le beau păsările nesomnului cu gânduri și le usucă undele dragostelor care vin și trec prin ei, fiecare cu o picătură de destin mai bun ori mai
NICULINA STOICAN. REALITĂŢI DIN MĂDUVA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347965_a_349294]
-
datorită celor două simboluri, nebunul și crucea. Personajul narațiunii, Andrei, poartă cu tenacitate o cruce în care s-au adunat păcatele comunității, dar contextul epic în care gravitează amintește mai curând de Diogenes din Sinope sau de nebunul din Stiința voioasă a lui Nietzsche. Toți trei au în comun căutarea: Diogenes căuta omul autentic, nebunul lui Nietzsche - Dumnezeul metafizicii occidentale, Andrei caută lumea. Un bogat simbolism prezintă nebunul. Acesta este „lama 0“ a Arkanului Major din jocul de Tarot. Nebunul se
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
nemișcată o sărută, Pleacă nestăpânit hai-hui. Scăpat din zăgazuri de lacuri, Îngrădit de mâini omenești, El drumu-l străbate sălbatec, Spunând a sale povești. Lacurile cuminți așezate, Vernilu-și expun prețios, Bănuții-și clatină pe ape, Lumini și umbre într-un joc voios. Natura-și expune tablouri, Inegalabile de verde-auriu, Marouri cu mii de nuanțe, Bordouri și cărămiziu. E-atâta liniște și pace, Că poți vorbi cu Dumnezeu, Ia-mă de mână iubite Și ține-mă la pieptul tău. Liniște și pace E
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
Oricât fug de mine mă ajung din urmă făcând de rușine a spaimelor turmă. Căci de-o vreme-ncoace sufletu-mi exultă de prea multă pace, de speranță multă, Când sângele fierbe viu în mine însumi și aprinse jerbe pun voios pe plânsu-mi, Când în lumea nouă care mă domìnă, chiar și dacă plouă, plouă cu lumină. Nu vă pare straniu că-n făptura-mi flască ciudatul meu craniu nu mai poartă mască? N-auziți bolnava inimă, pe moarte, clocotind de
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348950_a_350279]
-
ușor. Când teama mă purta în săbii iară, Inima mea era un canton părăsit, Și sub umbrela lacrimei fănușiană, Sufletul gol eu mi-am adăpostit. De câte ori viața îmi pare rece, strâmtă, M-ascund în mărgăritarul ochiului său, Până ce clopotul sună voios de nuntă Și-n care mire îmi va fi chiar Dumnezeu...
LACRIMA FĂNUŞIANĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346809_a_348138]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sol voios de primăvară An de an așteptăm nerăbdători ziua de 1 martie, când biruim frigul iernii și ieșim parcă din amorțeala anotimpului
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sol voios de primăvară An de an așteptăm nerăbdători ziua de 1 martie, când biruim frigul iernii și ieșim parcă din amorțeala anotimpului înghețat. Iar dacă ne îndreptăm privirea către clopoțelul gingaș al ghiocelului, speranța și curajul se intensifică în inimile noastre
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
să o împingem pe pârtia timpului hăăăt! departe... Să ne încărcăm brațele de flori și mărțișoare ale iubirii, respectului și admirației și să le dăruim tuturor femeilor din jur, pentru că, prin ele se scrie veșnicia. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Sol voios de primăvară / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 417, Anul II, 21 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului Ce observ la mine-n curte la fereastre dinspre vie? Căușe din lut făcute și-un potop de veselie. E petrecere la soare, joacă-n horă mai cu zor rândunelele voioase; se întrec în cântul lor. După-o muncă tumultoasă, după timp de dor, proscris, simt din nou că sunt acasă; parcă zboară-n paradis. Printre spectatori , iau seamă că-i și mândra primăvară, mulțumită de reclamă, promițând viață ușoară. Lâng
RÂNDUNICILE ŞI MOTANUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346390_a_347719]
-
în sticlă geamurilor închise peste ceva timp ajunse în sfârșit în locul unde era acel geam deschis și fâlfâi din aripioarele ei zburând spre libertate. Am observat că în momentul când a ieșit afară ciripitul ei nu mai era disperat ci voios plin de acel dor de libertate împlinit. Am privit cum a zburat fâlfâind din aripioarele ei până pe streașina unei clădiri din apropiere, apoi a întors capusorul ei privind câteva clipe spre locul unde până mai înainte fusese prizoniera, după un
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Spre lumină Vine cu târlia Moș Crăciun: Sacul plin cu alte indexări... Că El a rămas același bun Și ne mângâie la supărări. Iar pornesc voioși colindătorii Pe la case - datină străveche - Sunt cuprinși de spaimă râmătorii; Eu tot caut gândului pereche. Ținte de argint pe cerul iernii, Scârțâit vioi cu pași grăbiți, Noi însă rămânem tot eternii Visători, prin ani ce trec uimiți. Vine cu târlia
SPRE LUMINĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345076_a_346405]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Întoarcere în timp Discreta cârciumară șa Șosea, De bună voie, de inimă rea, Adună planul vesel și vioara La orele târzii sâmbătă seara. Să pleci voios, să cânți de dimineață, Când ies olteni cu cobilița-n piață. Aerian și săltăreț ți-e mersuș Și-n jurul tău se-nvârte Universul. Nu-l dăm uitării nici pe Cincinat - Caustic, totdeauna inspirat, Cu capu-i strălucindu-i...nepletos
ÎNTOARCEREA ÎN TIMP de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345086_a_346415]
-
și încă vreo două alunecări mai mici. Pe partea dealului unde era casa bunicilor, nu se vedea nicio alunecare de teren. Vremea dădea semne că ziua aceea va fi nespus de frumoasă. Roua se zvântase, albinele se porniră să zumzăie voioase în jurul stupilor. Bunica, plecând la fân, la vale, unde bunicul începuse să cosească mai multe brazde, îi zise lui Ionuț să nu plece de-acasă, să nu-i dea iarăși bătăi de cap, lăsând casa descuiată și singură. Dar poți
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
adăpostesc hoți.” Am părăsit oarecum întristat camera bătrânei, în urma a aceea ce ea îmi spusese. În momentul când Costel se întoarse de la lucru, eram întins pe patul meu gândindu-mă la ceea ce bătrâna îmi spusese. Costel intră în cameră destul de voios după ce mă salută el îmi spuse: ,,M-ai ai casetele acelea pe care le-ai împrumutat de la prietenul tău?” I-am confirmat că da, după care el îmi ceru o casetă, și se aplecă lângă patul lui și dintr-o
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
a dat peste Sorin, amplasat într-un spațiu mai departe de apă, dar din care era imposibil să nu vadă când apare fata. - Bună dimineața Dalia. Sărut mâna doamnă. Ați reușit să vă treziți după seara trecută? le întâmpină el voios nevoie mare când fetele au ajuns în dreptul său. - Dar de ce mă rog nu trebuia să reușim? răspunse înțepată Dalia. - Mă gândeam că după atâtea sute de kilometri parcurși de la Focșani până la mare și după noaptea petrecută în restaurant, întârziați lenevind
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
făceam ,, totuna'' cum ar fi zis bunicul,apoi mă frecam câte o oră sa se ia laptele de pe mâini.Florile mele erau sălbatice ,dar frumoase căci natura pură a fost de D-zeu lăsată să bucure omul.Îmi salutam florile voioasă dimineața: -Bună dimineața ,prințesele mele! Ele -mi zâmbeau ,iar eu le mângâiam creștetul fiecărei flori,iar de vedam câte una tristă o întrebam: -Ce-ai pățit de ești tristă? Duceam apă cu sufertașul și le udam aveam o mare dragoste pentru
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]