2,768 matches
-
repede de aici, căci legăturile cu această lume sunt prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea lor îți Istorisiri nesănătoase fericirii 145 poți găsi pe deplin desfătarea! Iar astfel de momente spălate-n fericire ai dori să dureze veșnic, sau să revină la nesfârșit în viața ta, căci întotdeauna vrei să se repete lucrul care te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să aștern aceste rânduri. Dar punk-ul românesc este doar o imitație tardivă și palidă a fenomenului care atinsese, acum vreo douăzeci și cinci de ani, cote aproape globale. Tot mai mulți adolescenți delicați, însă lipsiți de un eșafodaj cultural solid plonjează cu voluptate în lumea bocancilor murdari, a acelor de siguranță și a crestelor vopsite în culori stridente, sperând că sfârșitul tuturor mecanismelor statului le va aduce pacea, fără a realiza că, în fond, moartea societății implică automat moartea lor ca indivizi sau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nebunește, între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și implacabil: singurul supraviețuitor, un bărbat de culoare (Romero are o adevărată apetență pentru tema negrului puternic), este împușcat de autorități, care îl confundă cu unul dintre cadavrele ambulante vânate cu voluptate. Teroarea este informată de elemente opuse în Orient față de Occident. După cum subliniază, într-un interviu publicat în revista Kateigaho International, regizorul fimului Ringu, Hideo Nakata, diferența specifică rezidă în substratul religios al celor două culturi. Astfel, dacă, în cazul euro-american
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe un copil, care avea nevoie de ocrotire și de încurajare. Da, Bart, da, da, da... Atunci Bart se porni să o acopere din nou cu sărutări din ce în ce mai fierbinți, mai toride, continuând să geamă și să se frământe, spre infinita voluptate a femeii. Începu cu creștetul și cu fruntea, apoi continuă cu sprâncenele, cu ochii și cu obrajii ei, iar când îi simți buzele umede și amărui i le acoperi pătimaș cu sărutări repetate, lungi, încete, amețitoare. O, Doamne, rosti el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
concentrat. Răspunsul așteptat de el însă nu veni. În schimb, femeia îl cuprinse cu amândouă brațele pe după gât, oftând abia auzit, și îi înăbuși nedumerirea cu un sărut lung și apăsat pe gură. Bart se lăsă fără împotrivire în voia voluptății pe care ea era gata, din nou, să i-o ofere. Prin fereastra dinspre stradă, lumina după-amiezii se topea încet dar inexorabil, ca o flacără de lumânare care își domolește strălucirea atunci când se apropie de sfârșit. Țăndări de vis Arm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
spirit hedonist", pururi "încîntat de miracolul vieții" semnifică de-a dreptul un tonifiant pentru mult mai tînărul intelectual frisonat de simțămîntul tranzitoriului: "Mihai Șora este cea mai tonică persoană pe care am cunoscut-o vreodată. În prezența lui trăiești organic voluptatea prezentului, ai sentimentul clar că există momente privilegiate în care clipa cea fragilă și repede trecătoare are puterea să anuleze timpul infinit. De cîte ori îl întîlnesc, am sentimentul confortabil că timpul a înțepenit, că nimic rău nu se poate
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
apropierea Lacului Victoria. În apele acestui celebru lac se va și prăbuși avionul încărcat cu pește congelat moldovenesc pilotat de numitul Matache, dovadă că imaginarul punitiv al romancierului-poet și-a spus cuvântul. Cu atât mai mult prețuim apetența și chiar voluptatea lui Nicolae Popa pentru lumea concretă, majoritar anonimă, a celor ce nu contează și nu se văd în ziare sau pe micile ecrane, cum este chiar Mihai Loghin; deși are studii superioare, este obscur paznic al unui lac sau al
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
care implică la el atitudinea de acceptare a realității, pentru că oricum nu i se poate împotrivi. Îi place spectacolul lumii și e bucuros să participe la tot ce îi oferă acesta. Râde de tragismul lumii. Nu are timpul și nici voluptatea de a regândi trecutul, cum o fac cei doi, și cu atât mai puțin de a trăi hrănindu-se din vechile amintiri, fie ele dureroase sau fericite. Gore Pirgu are grijă să se schimbe odată cu vremurile, cu moda, e activ
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
soarelui nu-i insuflă îngrijorarea nestatornicului ocean. în depărtare, pe linia netedă a orizontului se profilează, ca moșoroaie de cîrtițe uriașe, movilele, a căror urzeală e taina trecutului și podoaba pustietății." Ceea ce evoci în cadențe iscusite e o înlănțuire de voluptăți leneșe, o vînătoare contemplativă; "căci mie unuia - cum mărturisești singur -, dacă cumva mi-a plăcut vreo vînătoare, apoi a fost tocmai aceea în care picioarele și mînile au mai puțin de lucrat". Te potriveai de minune întru aceasta cu Vasile
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
a dominării absolute. Critica înțeleasă nu atît ca un criteriu formativ, cît unul afirmativ, ofensiv, e reflexul unei conștiințe reci, fixate într-o ambiție inebranlabilă. Nici măcar umbra vreunei îndoieli nu-l atinge pe romancierul axat exclusiv pe certitudini, cu o voluptate a rostirii apodictice: Nu ajungi la idei mari decît dacă scrii tot timpul, dacă citești tot timpul, dacă te confrunți tot timpul. Scris tot timpul, citit tot timpul, confruntat tot timpul. Cu spirite egale! În tinerețea mea, am avut noroc
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
aspirații mîntuitoare. Iar cînd comunismul însuși a obosit de moarte, cînd mesianismul său măsurat în cincinale a fost lovit de amnezie și și-a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona insemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
ca niște farfurii zburătoare care își amînă mereu decolarea, cum să nu umbli, cu buzele întredeschise și cu dinții încleștați sau, poate, cu gingiile știrbe, ca la începutul lumii, după sfîrcurile intempestive care te-au conectat, iremediabil, la viață, la voluptate și la moarte? Rolul femeii este acela de hublou, de intrare, de poartă. Dincolo de ea este neantul sau Paradisul. Și, atunci, cum să nu cauți Paradisul, că neantul vine el oricum. Oare ce rol a avut (îl are) femeia în
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
secretarul său Ion, în orașul-lumină ne lămurește asupra stilului de viață din capitala Franței propriu pașoptiștilor de nivel înalt: "Pariși, ianuarie 1841. De patru luni, dilecte, ne întoarsem la Pariși și ne așezarăm ca acasă, ducînd o viață plină de voluptate". "Să-ți dau, amice, idee despre viața ce duc în Pariși, iacă-ți descriu cele den urmă 36 de ore cît mai fidele. Ședem în cel mai frumos pătrar parizian, Chausée d^Antin. Avem apartament în planul întîi, custător den
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
domnului de Lamartine, de curînd ieșite la lumină, drept specific somnifer, așteptam pe Morfeu..." (Scr. XX, februarie 1841). Luîndu-l pe Lamartine peste picior, pașoptistul ardelean se situa la o distanță astronomică de colegii săi din Principate. Și se afunda cu voluptate în existența de stil balzacian. Plecat de cinci ani de la "talpa țării", fără a avea patrimoniu personal și nici nume sonor, Ion din Drăguș o ducea la Paris la fel ca Alecsandri sau Ghica - pe banii altora și cu o
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
care rezultă (poezie, proză, eseistică), lipsite până și de umor involuntar, nu vor fi descifrate niciodată de nimeni, dar nici nu vor trezi dorința de a fi descifrate: "inexistența bruscă a realului nici o culoare nici un tu de conivență trăirea nonsensul voluptatea luxului la antipod ci miezul ni se contractă o să explodeze anonim nici unei vânzări implozie simetrică licitației arătarea plitei scrise..." (George Anca); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Juliette Binoche), prietena fiului său Martyn Fleming (Rupert Graves). Este ceea ce francezii numesc o coup de foudre, care nu lasă loc preparativelor clasice, aluziilor și ceremonialurilor burgheze cu uzanțe și false piedici. Amanții au de la început sentimentul implacabilului ceea ce sporește voluptatea care așa cum o spune Baudelaire care i-a descifrat sensul modern, vine din certitudinea de a face răul. Stephen se află în căutarea normalizării situației cu tot scandalul care ar putea decurge, și anume divorțul de Ingrid, dezvăluirea care i-
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
între soți și amanați sunt distanțe incomensurabile din punct de vedere psihologic. Anna îl pune în fața unui tablou de gen, un tablou burghez ratificat de contractul marital, un tablou mortificant pentru amanți, abandonarea condiției lor damnate, normalizarea situației însemnând pierderea voluptății și banalizarea pasiunii într-un cadru domestic: un bărbat citind un ziar, o femeie citind o carte în aceeași cameră zi de zi, fără aportul pe care-l aduce o dureroasă culpabilitate, un indescifrabil regret. Pasiunea decurge din sentimentul acut
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
biciuiește. Ca un scripete narativ care, învîrtindu-se în gol, continuă să se rotească chiar și după ce frînghia cu greutăți s-a rupt, Nietzsche pare un copil care, dacă tot a apucat să spună două obrăznicii, își dă drumul lăsîndu-se în voluptatea celui care simte că nu se mai poate opri din invectivă decît după ce s-a făcut de rîs. Și astfel, alunecînd pe toboganul exagerărilor, Nietzsche, hotărît să-l eclipseze pe Wagner în urma comparației cu un alt geniu al muzicii, ajunge
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
nominalizat de mai toate juriile importante) aș mai spune două vorbe. El lasă să se înțeleagă exact atât cât trebuie din opțiunile stilistice și din comandamentele tactice ale autorului său. Mitchievici e un calofil care scrie cu ușurință, citește cu voluptate și publică cu precauție. Faptul că a ieșit la rampă cu un eseu documentat (și nu cu un set de proze scurte, pe care cu siguranță îl avea gata mai demult) e semnificativ. Fiindcă marchează granița dintre înzestrare, cu care
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
Marina Constantinescu PLĂCEREA de joc și joacă are la bază, în multe situații, o poftă intelectuală stîmită de o voluptate a curiozității. Plăcerea aceasta este baza ideii de a face teatru în sensul nobil al cuvîntului. Această disponibilitate trebuie exersată, stimulată, îngrijită dacă teatrul te interesează la nivelul profund, adevărat, și nu ca pe o simulare, ca pe o demonstrație
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
de la 7 poeme, volumul de versuri apărut în 1968 la Editura pentru Literatură. Cele șapte poeme sînt: Poemul odăilor, În munți, Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese, TurnulBabel, Vedeniile regelui Pepin, Mistrețul și pacea eternă, ABC. Primul e, fără voluptățile lui Baudelaire, deși umbra lui de mirosuri otrăvite adie, ici-colo, în atmosfera poeziilor, o invitație la călătorie: „Rămîi alături, să privim din toc". Și sub ochii acestor privitori alăturați se deschid odăi în odăi, culori în culori. Poate fi panorama
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
-și trata astenia și anemia, Cioran umblă cu bicicleta și apoi pe jos, străbătînd, ca un drumeț din secolul al XVIII-lea, cîte 30 de km pe zi. Sau, mai grozav, filosoful - care se visa pădurar sau grădinar - lucrează cu voluptate grădinile prietenilor: grădina lui Tacou, de la Varengeville ori cea din Nantes, a unui anume Nemo. Grădinăritul îl însănătoșește în mod miraculos, îi "face bine în chip absolut", astfel încît la sfîrșitul unei dimineți de grădinar uită de orice boală și
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
această vîrstă. La noi, însă, li se pune mintea pe bigudiuri ca să li se poată spala mai lesne creierul. Sînt îndepărtați, cu fiecare pagină pe care o dau într-un manual de limba și literatura română, de sensul cuvîntului, de voluptatea cititului, de noțiunea de a învăță de plăcere. Ca o joacă. Păi, dacă să înveți, să citești, să descoperi noțiunile de limbă este egal cu ce propun manualele Peneș... nu mai avem nici o șansă! Nici una! Vor ieși, în continuare, oameni
Cui i-e frică de manuale? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7903_a_9228]