1,117 matches
-
de pir, verde și gros, îi provoca greață și, din câte știa, putea să facă rost de oxigen oricând simțea nevoia. Au primit câte trei pahare cu șampanie fiecare, spre invidia celorlalți, care sorbeau din sucul verde, încercând să nu vomite. Doar Dan „Încerc orice măcar o dată“ Heigel, de la Sunday Independent, gustase din oxigen și devenise atât de amețit încât a trebuit să se întindă puțin în hol, unde turiștii erau nevoiți să pășească peste el, zâmbind indulgent și gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu le poți găsi decât în Jamaica. —Dylan și Clodagh au fost în Jamaica în luna de miere, spuse Ashling. Unii sunt norocoși, spuse el, sugerând regretul. ...Colecția completă de Billy Holiday și Verve, spuse Ted, de parcă îi venea să vomite. De unde a scos-o pe asta? O caut de ani de zile! ...Tool, adăugă el. Aha! se bucură el de ceva. Își dă cu stângu’-n dreptu’! Ce face domnul Superșmecher cu un album Simply Red? Uite cum își strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prieteni speciali. Ashling privea spectacolul îngrijorată. Și câinii de pe stradă știau că Ted o place pe Clodagh. Dar Clodagh? Ea insistase să vină fără Dylan. Ted vorbea cu admirație, până când și-a dat seama dintr-odată că îi vine să vomite. Emoția lui obișnuită era exacerbată de prezența lui Clodagh. Alb la față, s-a scuzat și s-a îndreptat către baie. Ashling privea. Clodagh nu l-a urmărit cu privirea în timp ce el se îndepărta. Bine. A reușit să treacă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
femeie ascuțită și ușor periculoasă, care era foarte inteligentă și arăta impecabil. Peste noapte, a devenit mai bolnavă ca un câine abandonat. Într-o zi a vomat chiar în coșul de gunoi. Când nu era la baie, fie plângând, fie vomitând, zăcea peste birou, ronțăind ghimbir, prea epuizată pentru a munci. Și mâncarea! În ciuda grețurilor pe care le avea în permanență, mânca încontinuu. Singurul lucru care îmi potolește stomacul este mâncarea, spunea ea, mai băgând un pateu pe gât. În scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Eu, spuse Lisa în același timp. Trix începu să o condamne zgomotos pe Lisa, deoarece o obliga să cumpere și să transporte pește crud prin tot orașul și despre cum numai gândul la așa ceva o făcea să îi vină să vomite. Poate să meargă altcineva să ia mâncare, dacă preferi, spuse Jack blând. Nu, e în regulă, spuse Trix supărată, dar promptă. Apoi, spre surprinderea tuturor, Jack spuse: —Hei, ia-mi și mie una. Cu gura deschisă, Lisa îl privea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
posibilă de corpul ei. Astăzi ce ți s-a mai întâmplat? întrebă Jack. Ai fost luată ostatică de niște jefuitori de bănci? Ai fost răpită de extratereștri? Nu, se plânse Trix. A trebuit să mă opresc la O’Neill ca să vomit. Poftim. Aproape că i-a aruncat punga Lisei, apoi s-a îndepărtat cât a putut de ea. —Bleacs, spuse ea, tremurând elaborat. Lisa spera ca Jack să sugereze să mănânce sushi în biroul lui, în spatele ușilor închise. Avea fantezii ambițioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui mari și sigure bețișoare, șervețele și cutii de carton din adâncurile pungii de hârtie. Punând o cutie în fața Lisei, a rupt capacul de plastic, prezentând rândurile de rulouri de pește cu un frumos: —Prânzul doamnei. Ai grijă să nu vomiți. Nu își dădea seama exact ce simțea în momentul ăla, pentru că orice emoție fugea, atunci când încerca să o identifice. Dar era de bine: se simțea în siguranță, specială, undeva unde își găsea locul. Priviți de restul biroului, Lisa și Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Da, spuse el și râse ușor. Deci asta însemna că Clodagh și Marcus erau încă împreună. Nu se terminase totul și nu se redusese la o nebunie de scurtă durată. Simți o dorință foarte reală și foarte palpabilă de a vomita. Ce s-a mai întâmplat? Nu mare lucru, doar că am hotărât ca eu să-i vizitez pe copii în fiecare weekend și să rămân acolo în serile de sâmbătă. I-am spus lui Clodagh că o voi aștepta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fi îndrăznit să avanseze despre natura umană o precizare atât de înfricoșătoare, atât de revelatoare. Ti-ai dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita. "N-ați avut dreptate să contați pe mine." Cine s-ar putea exprima astfel? Dumnezeu și ratatul. E limpede că Dumnezeu era o soluție și că nu se va găsi niciodată una la fel de mulțumitoare. Cu cât se îndepărtează de Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fiului său, Malin Alexandru Tăcu. Pe 12 decembrie 1986, Alexandru Malin Tăcu, elev În clasa a XI-a la Liceul „Mihai Eminescu”, a fost bătut de câțiva băieți de la clasa de sport. Câteva zile mai târziu, băiatul a Început să vomite și să tușească. Apoi a intrat În comă. Părinții adolescentului susțin că băiatul a fost internat la Spitalul de Urgențe fără a fi Înregistrat În evidențele spitalului. Pe 21 decembrie, la ora 0,30 Alexandru și Ana Tăcu spun că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de la subiect. Cu trăsăturile crispate, Seianus rostește: — Am aflat că Publius Seius Aper, prefectul cohortelor pre to riene din Italia, n-o mai duce mult. Fața i se schimonosește ușor: — O boală grea îi roade măruntaiele. Cică a ajuns să vomite sânge. Nehotărât, Tiberius răsucește sulul în mână. Nu are nici o simpatie pentru Publius Aper, nici pentru funcția de prefect al pretoriului. Sunt de fapt doi prefecți. Tatăl lui Seianus, Seius Strabo, se află în fruntea cohortelor pretoriene din Roma. Celălalt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
podoaba aia de invadator extraterestru, ca să nu-și irite ochii? Oh, how delicate, doctor Lavoisier. Dacă voiai să studiezi teoria cinetică a gazelor, de ce să reconstruiești atât de meticulos mica eolipilă, un cioculeț pe o sferă care, Încălzită, se Învârte vomitând aburi, când prima eolipilă fusese construită de Heron, pe timpul Gnozei, ca mecanism pe care se bazau statuile vorbitoare și alte minunății ale preoților egipteni? Și ce era oare aparatul acela pentru studierea fermentației putrede, 1789, frumoasă aluzie la bastarzii rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gît pînă În scalp. Și, ce era mai rău, privi Înapoi la masa lui, și-i văzu fața lui Fraser, iar expresia lui era atît de neplăcută - un amestec de jenă, furie și dezgust -, că aproape că-i veni să vomite. Curăță mîncarea rămasă În farfurie, apoi stropi cu apă multă farfuria, cuțitul și furculița, În albia cu apă rece, fără detergent, care li se dăduse pentru a-și spăla tacîmurile și farfuriile. Traversă sala, ajunse la scări și urcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou greață. Puse mîna, sprijinindu-se de una dintre chiuvete, Închise ochii... Înghițind, Înghițind, simțind cum i se adună ceva În stomac și se lupta să-l Împiedice să se ridice... Dar țîșni brusc. Se repezi În toaletă și vomită În gol. În spațiul acela Îngust, orice sunet părea oribil. Trase de lanț pentru a Încerca să le ascundă. CÎnd se Întoarse la chiuvetă, Caroline părea neliniștită. — Cred c-ar trebui să-mi dai voie să te duc la asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deodată. Crezi că am putea să ne ținem capetele unul celuilalt? GÎndul de-aș băga fața În apa aia murdară, În care se tăvăliseră picioarele, părțile intime și curul lui taică-său Îl făcu pe Duncan să-i vină să vomite. Nu vreau, zise el. — Ei bine, nici eu nu prea țin, răspunse Alec. Uite ce, nu ne putem permite să fim năzuroși. S-o facem cu gaz, și să riscăm. — Vrei? — Da. — Bine. Sau... Hopa, am găsit! Alec pocni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Marcus, cînd i-am prins din urmă și a auzit ultima parte din afirmația nevesti-sii. Fran rîse. — Serios vorbind, adăugase ea, ești norocoasă la culme. Eu arătam dezgustător cînd eram Însărcinată cu fetele. Aveam părul gras, eram plină de acnee, vomitam mai tot timpul și mă simțeam ca dracu’. După cum arăți, probabil că o să ai un băiat. Nu se zice În general că femeile care urmează să nască băieți arată fantastic, În vreme ce fetele te storc de energie? Mi-am mîngîiat pîntecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine la anestezic și, de Îndată ce l-au scos pe Tom, mi-am folosit puțina energie ce-mi mai rămăsese ca să mă lupt cu senzația tot mai puternică de greață. CÎnd mi-au dat bebelușul, mi-a fost groază să nu vomit pe el. Așa că l-a luat Dan, iar eu am Închis ochii după ce, În sfîrșit, mi-au dat valium și am putut să mă opresc din tremurat, căzînd Într-un somn adînc. CÎnd mi-am revenit, eram În salon, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe care-l schimb, Îmbrăcîndu-l la loc rapid. Acum e treaz de-a binelea și sporovăiește. Îl așez În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt. PÎnă la ora două dimineața, a vomitat deja de trei ori, iar acum Îl legăn ca să adoarmă. SÎnt extenuată. Nu mă pot hotărî dacă să chem doctorul sau nu. Tom nu are febră și nici un alt simptom În afară de faptul că vomită, așa că nu Îmi vine să deranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
PÎnă la ora două dimineața, a vomitat deja de trei ori, iar acum Îl legăn ca să adoarmă. SÎnt extenuată. Nu mă pot hotărî dacă să chem doctorul sau nu. Tom nu are febră și nici un alt simptom În afară de faptul că vomită, așa că nu Îmi vine să deranjez medicul În miez de noapte, pentru ceva ce probabil că nu e grav. Astfel, eu și Tom ne legănăm Împreună În balasoar, el adormind, În cele din urmă, În brațele mele. SÎntem amîndoi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Tom ne legănăm Împreună În balasoar, el adormind, În cele din urmă, În brațele mele. SÎntem amîndoi prea obosiți ca să ne mișcăm. Îl duc la mine În dormitor și-l Întind În pat, lîngă mine. Mi-e groază că va vomita din nou În somn, așa că deschid televizorul la un volum scăzut și stau trează pînă În zori, cînd mă biruie somnul. Adorm, sprijinită de perne, dar mai apuc să mă gîndesc că e foarte dificil, chiar al dracului de dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o ști că e Însurat). Apoi, dă să se ridice, iar eu știu că se va Îndrepta spre mine, dar nu sînt În stare să-i fac față. Nu acum. Nu aici. Nu În condițiile În care e posibil să vomit În orice clipă. Revin rapid lîngă Marcus și Fran. — Trebuie să plec, le spun, abia oprindu-mă ca să rostesc cuvintele. Ne Întîlnim afară. — Ellie? E totul În regulă? Fran se ridică În timp ce eu ies din restaurant, dar nu spun nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în public până trec de Gibraltar, iar restul voiajului trebuie să se uite mereu în spate când se aventurează dincolo de puntea principală a pasagerilor. O furtună în golful Biscaia mai detensionează situația penibilă, transformându-i pe pasageri în epave care vomită continuu, prea preocupați de situația lor mizerabilă, ca să mai observe rănile de pe fața lui Bridgeman sau brusca revenire la vechile sale haine ponosite. Spiritele se mai ridică la bordul vasului Loch Lomond, doar când se ivesc stâncile albe ale Doverului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rău. Nu sunt vrăjitor. Dacă scoateți spiritul, nu mai rămâne nimic. Bătrânul îl bate pe umăr îmbărbătându-l, și-i întinde vasul său cu o băutură groasă, amară. Imediat ce ia o gură din ea, stomacul i se contractă și o vomită. Bătrânul îl face să bea din nou. Din nou vomită. Procesul se repetă până când observă că mâinile sale lucioase de salivă par foarte îndepărtate. Distanța se mărește rapid de parcă ar fi întins în sus, spre tavan. După aceea, se instaurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nimic. Bătrânul îl bate pe umăr îmbărbătându-l, și-i întinde vasul său cu o băutură groasă, amară. Imediat ce ia o gură din ea, stomacul i se contractă și o vomită. Bătrânul îl face să bea din nou. Din nou vomită. Procesul se repetă până când observă că mâinile sale lucioase de salivă par foarte îndepărtate. Distanța se mărește rapid de parcă ar fi întins în sus, spre tavan. După aceea, se instaurează o stare de confuzie. Deși rămâne tot în peșteră, întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]