1,091 matches
-
am spus. ― Atunci nu te pot servi. ― Am fost martor la nașterea lui. Răspund eu pentru el, spuse Scheer. ― Îmi pare rău. N-are acte, nu primește alcool. ― Bine atunci, spuse Scheer. M-am răzgândit. O să iau un martini cu votcă, foarte sec, cu două măsline, și o să-l sting cu o bere. Printre buzele strânse, chelnerița spuse: ― Dacă o să-l lași pe prietenul tău să bea berea aia, nu pot să te servesc. ― Amândouă sunt pentru mine, o asigură Scheer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cărei tablouri Înfățișează copii cu ochi mari, negri și triști. Serial TVde divertisment, difuzat de canalul american CBS Începînd cu anul 1956. Tom Collins - cocteil din gin, suc de lămîie, zahăr pudră și apă minerală. Harvey Wallbanger - cocteil preparat din votcă, Galliano și suc de portocale. În original greens - dolari. Vibram™ - talpă dintr-un cauciuc special, concepută pentru a avea aderență maximă pe teren accidentat. În limba germană În original. Sunshine and Health - revistă care promovează nudismul. Băutură fermentată preparată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cred că atât literatura rusă, cât și cea germană acordă destul de mult spațiu funcționarului, acestui erou al lumii moderne. Aceasta poate și din cauză că modelul statului rus și al birocrației ruse este o preluare grosolană a modelului german, dar îmbunătățit cu votcă și lehamite rusească. Ei bine, există un roman, Vițelul de aur, în care cei doi autori își pun eroul la grele încercări în lupta cu morile de vânt ale birocrației. Ilf și Petrov sunt necruțători cu eroul lor, Ostap Bender
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
care reținuse Întregul planetariu pentru ea și un grup de prieteni pentru o petrecere nocturnă. Robert avea picioare lungi și subțiri și părul lung și negru, pe care Îl purta strâns În coadă. Pe când stăteau pe jos În planetariu, bând votcă, ascultând White Horse și privind stelele și galaxiile ce se mișcau haotic deasupra lor, el Îi mărturisise că, deși Îi plăceau științele exacte, porecla și obsesia sa era Albă ca Zăpada; era, În mod discutabil, cel mai celebru personificator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sită, incapabilă să țină ceva pentru ea, Desert Rose tocmai Îi povestea lui Charlie episodul cu Albă ca Zăpada. — Deci nebunul ăsta o invită pe Kitty Într-un planetariu, după orele de program, pentru un tur privat. Are iarbă și votcă la el și pornește mașinăria pentru simulare stelară. Kitty stă Întinsă pe jos, amețită, și se uită la stele În timp ce Albă ca Zăpada manevrează de la tastatură mașinăria. Apoi, desigur, el... — Hei, vorbăreațo, te rog să nu mai discuți despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe țărm gărzile, ca nu cumva să fugă cineva Înot În Turcia (de parcă ar fi fost În stare vreun om să Înoate o săptămână!), dar Întotdeauna reușea să se strecoare pe plajă cu prieteni ocazionali, cu care bea oceane de votcă (Încă de la 16 ani putea să bea o sticlă Întreagă ca pe apă, fără să se amețească măcar) și cu care fuma țigară de la țigară - delicioasele țigări comuniste Carpați fără filtru (al căror miros i-ar face atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să se gândească să iasă cu altcineva. După discuția ei cu Spencer, Kitty puse succesul poveștii de dragoste dintre Olga și Sașa pe seama faptului că erau amândoi europeni. — Cum sunt bărbații din Rusia? Întrebă Kitty curioasă, după primul cocteil cu votcă de zmeură și sifon. Olga scoase un album foto micuț din geantă și-i arătă lui Kitty prietenii ei din Rusia. Îți place vreunul din ei? o Întrebă. Te-ai culca cu vreunul din ei? Kitty se uită la fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-i și lui una, repetând Întrebarea. „De unde l-ai cumpărat...??” Tony Pavone o privi ironic. Mirosi la rândul lui bucata de pește și chiar se aplică deasupra Întregului platou, replicând. „Evident, miroase a pește...! A ce vrei să miroasă...a votcă?” Carla Însă, nu era ușor de convins. „Vorbesc serios, băiete. Tu desigur glumești, Însă eu Îmi mențin afirmația. Peștele are un miros straniu, greu de acceptat...!” „Prostii... Oare peștele de apă dulce, nu În mocirlă se simpte În largul său
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rusești au decis soarta războiului ci armamentul american. Armatele noastre au avut de luptat În ultimă instanță cu un adversar Îndoctrinat de ideile bolșevismului, cu spaima de moarte În caz de nesupunere. Înainte de orice atac, trupele rusești erau Îmbătate cu votcă ce se oferea fiecărui soldat să bea, după care erau aruncate În luptă...!! Se năpusteau asupra noastră În valuri atât de numeroase Încât omoram la ei pînă ce terminam muniția, În timp ce alte divizii cu sticla de votcă atârnată În jurul gâtului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau Îmbătate cu votcă ce se oferea fiecărui soldat să bea, după care erau aruncate În luptă...!! Se năpusteau asupra noastră În valuri atât de numeroase Încât omoram la ei pînă ce terminam muniția, În timp ce alte divizii cu sticla de votcă atârnată În jurul gâtului navăleau urlând Înfricoșetor...!! Poate Hitler, a apreciat greșit situația strategică acceptând bătălia dela Stalingrad și Moscova dar, cu toate aceste presupuse tactice greșeli, rușii erau Înfrânți!! Încă odată domnilor, cu riscul de-a repeta, precizez: nu armatele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în Focuri, am așteptat ca niciodată, vreun ceas și ceva, o ocazie. Lica era vânătă, Tamara nu s-a putut abține să nu ne ducă la o cârciumă din satul ăla destrămat... și am ras, în trei, o sticlă de votcă. Lica a mai vrut o gură și-am cumpărat eu, galant, înc-o sticlă. Eram deja ușor piliți. Tamara îmi tot băga mânuța subțire în buzunarul paltonului și-mi strângea „fatalusul“ ritmic, până ce-am oprit-o. Lica surâdea șiret, ca-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
aduna: făină, stafide, praf de lapte, cafea, mere, ciocolată, aspirine, valium, semințe de mac. Și bineînțeles toate cerealele: grâu, porumb, orz, ovăz, orez. Un loc aparte în clădirea numită și „templul“ o aveau sticlele de whisky, coniac, lichior, gin, vin, votcă, țuică și altele. Ideea lui Zaharel luase proporții fantastice. Porumbița, sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cum se simte? — Al dracului de rău, îi răspunse un flăcău voinic, care avea pictată pe spatele jachetei sale de piele expresia „Mai scutiți-ne!“ își varsă toate mațele. E ziua lui de naștere și-a dat pe gât patru votci și-un Babycham... Am ajuns la partea în care Piggy e în pădure, începu Wilt, abătându-i de la discuția legată de ce băuse Bill de ziua lui. Mai întâi se întinse după un burete și șterse de pe tablă un desen cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iar acesta îi toca niște banane. în salonaș, câteva perechi dansau foarte energic, spate în spate, pe un disc cu Simfonia a V-a a lui Beethoven pus pe turația 78. — Iisuse! exclamă Wilt, în timp ce Sonia apucă o sticlă de votcă dintr-un dulap de bucătărie. Urcară amândoi la etaj și coborâră printr-un pasaj într-un dormitor micuț, plin cu jucării. Pe podea erau puse un trenuleț electric, un sac de antrenament pentru box, un urs gigantic, un căluț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
puber. Wilt își roti privirea prin cămăruie, remarcă dezordinea din ea și clătină din cap. — Dă impresia că încearcă să-și recupereze copilăria pierdută, zise el. — O, Henry, ești atât de perspicace! remarcă Sally, după care deșurubă dopul sticlei de votcă. — Nu sunt deloc. Dar e ceva al dracului de evident. — Ba ești, zău că ești! Numai că ești îngrozitor de modest, asta-i tot. Modest și timid și bărbătos. Sally trase o dușcă zdravănă direct din sticlă și i-o întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
își mai luă un pahar de băutură și se uită în jur, căutându-l pe Henry. Bărbatul nu se zărea nicăieri. — Nu l-ai văzut pe Henry? întrebă ea când Sally intră în bucătărie ținând în mână o sticlă de votcă și arătând extrem de îmbujorată. — Ultima dată când am dat ochii cu el zăcea pe undeva cu o păpușă gonflabilă, îi răspunse Sally, luând o lingură din salata de fructe. O, Eva, iubita mea, tu ești în mod indubitabil draga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-s măritată. — îmi place! îmi place! — Da, dar... — Fără nici un dar, iubire... — O! La etaj, în camera cu jucării, Wilt, care tocmai încerca să-și revină încetul cu încetul după atacurile combinate asupra sistemului său, venite de la trosneala Pringsheim, de la votcă, de la gazda lui nimfomană și de la colțul dulapului peste care se prăvălise, avea sentimentul că ceva mergea îngrozitor de prost. Nu era doar simpla senzație că încăperea se balansa, că el avea un cucui la ceafă sau că era gol pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
începu să caute alte metode. Acum devenea agitat, căci era conștient de o nouă amenințare. Nu mai era vorba de faptul că era prizonierul presiunii atmosferice ridicate a lui Judy. Acum creștea și presiunea organelor sale interne. Trosneala Pringsheim și votca își făceau simțite prezența. Cuprins de disperare la gândul că dacă nu se desprindea cât mai repede de păpușă, va exploda el însuși, Wilt o apucă pe Judy de cap, i-l înclină într-o parte și-și înfipse dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Până când se întoarse și se așeză iarăși în scaun, se hotărâse deja asupra versiunii sale. — Habar n-am ce s-a mai întâmplat după aceea, spuse el când Braintree insistă să audă continuarea. Am leșinat. Trebuie să fi fost din cauza votcii. — Ai leșinat așa, pur și simplu, într-o cameră încuiată, cu o femeie goală alături?! se miră Braintree. Chiar așa s-a întâmplat? Din tonul vocii lui se deducea că nu credea nici o vorbă din toată povestea. — Exact așa, confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acoperișul cabinei, iar valurile se loveau de carena și de cabina ambarcațiunii, înclinând-o la tribord și înfundând-o și mai tare în noroi. înăuntrul cabinei aerul era îmbâcsit de fum și de sentimente apăsătoare. Gaskell deschisese o sticlă de votcă și se îmbăta. Ca să le mai treacă timpul, cei trei jucau scrabble. Imaginea mea despre iad, zise Gaskell, este să fii prins într-o relație cu un cuplu de limbiste. — Ce-i aia limbistă? întrebă Eva. Gaskell se uită lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gaskell. O limbistă e... — Las-o baltă, Ge! interveni Sally. Al cui e rândul să joace? — Al meu, zise Eva. I... M... P... pronunțat Imp. — O... T... E... N... T... pronunțat Gaskell, zise Sally. Gaskell mai bău din sticla de votcă. — Ce afurisit de joc jucăm noi acum? Scrabble sau un fel de joc de-a adevărul? — E rândul tău, îi zise Sally. Gaskell puse D... I... L... D... deasupra O-ului de mai înainte. — încearcă-l pe ăsta dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ai de gând să faci? Pentru început, să divorțez de tine, zise el. — O să obțin ca pensie alimentară toți banii pe care-i ai! — Slabe șanse! N-o să vezi nici două parale găurite! îi spuse Gaskell și mai bău niște votcă. — Mai întâi să te văd pe tine mort! exclamă Sally. Gaskell rânji. — Pe mine mort? Dacă e vorba să moară cineva pe-aici, atunci aia ești tu. Frumoasa țâțoasă e setoasă de sânge. — O să se calmeze ea. Chiar crezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și mă entuziasmase scena în care Monica Vitti se săruta cu Alain Delon printr-un geam de sticlă. Tot grupul nostru, care ieșise de-acum în bulevard, a intrat mai întîi într-o autoservire, de unde am luat două sticle de votcă. Fetele au reușit să-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate dinții și gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atât muzică clasică, în mari cutii elegante, cât și discuri rock jerpelite și lipite peste tot cu scotch gălbui. Mera a mai adus niște saleuri, apoi a pus la maximum o muzică insuportabil de violentă și ne-am apucat de votcă. Aproape că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Cu toate astea, prindeam din când în când câte ceva din ceea ce povestea Gina în celălalt colț al camerei. Se trăseseră deoparte, ea și Sandalina, și râzând, emoționată totuși, dar afectând mereu aerul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pupaseră tot timpul pe drum; dansaseră la nebunie, până căzuseră pe jos... încercam să aud mai mult, deși tot ce auzeam îmi făcea rău, simțeam că nu mai pot sta pe loc, că nu mai pot suporta, îmi turnam permanent votcă în pahar. De la un moment dat nu m-am mai putut controla și, în timp ce unii se ridicaseră să danseze, eu am început s-o fixez tot mai insistent pe Gina, care se prefăcea că mă ignoră. Cred că o priveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]