1,123 matches
-
locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate din largul lui Rio de la Plata sau din largul coastelor peruviene. îmi venise rîndul să stau de veghe în vîrful arborelui-trinchet; cu umerii rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi; pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie, am simțit că sufletul mi se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene, întocmai cum un pendul se mișcă, multă vreme după ce forța
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
auzite, dar nu simțite nemijlocit. în această zonă mediană marea avea luciul acela mătăsos, pe care-l produce mîzga subtilă lăsată de balene la suprafața ei, în momentele lor mai liniștite. Da, ne aflam acum în miezul acela de liniște vrăjită, ascuns pare-se în inima oricărui uragan. Și totuși, în depărtare vedeam zbuciumul cercurilor concentrice, vedeam cum se succed grupuri de cîte opt sau zece balene, rotindu-se cu repeziciune, aidoma unor cai de circ în jurul unei arene și înotînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unde ne odihnim cugetul în meditativul „Dacă?“ Cînd am străbătut acest drum, o luăm de la început, redevenind mereu prunci, băieți, bărbați, pentru a pune veșnica întrebare: „Dacă?“. Unde e limanul, de la care nu mai ridicăm niciodată ancora? Prin ce eter vrăjit, de care nu se satură nici cei mai osteniți dintre fiii ei, plutește lumea? Unde se-ascunde tatăl copilului găsit? Sufletele noastre sînt ca acei orfani ale căror mame necununate mor, aducîndu-i pe lume; secretul paternității noastre rămîne îngropat în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
baionete într-un mănunchi. Peste tot străluceau parcă blazoanele unor regi și regine din Babilon. Marea era ca un creuzet cu aur topit, din care lumina și căldura țîșneau bolborosind. Ahab stătea deoparte, cufundat de multă vreme într-o tăcere vrăjită; de cîte ori corabia își vîra bompresul în valuri, el își îndrepta privirea spre razele strălucitoare ale soarelui, iar cînd Pequod se lăsa pe spate, își întorcea privirea spre pupa și vedea cum aceleași raze aurii se contopesc cu dîra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crescute pe marginea craterului ars al creierului lui. Străbătînd încet puntea, Ahab se aplecă peste bord și-și privi umbra ce se scufunda tot mai mult în apă, pe măsură ce el se străduia să scruteze adâncurile. Dar efluviile dulci ale aerului vrăjit părură să potolească, o clipă, focul ce-i mistuia sufletul. Aerul acela vesel și fericit, cerul acela îmbietor, sfîrșiră prin a-l mîngîia; lumea vitregă, atît de crudă și atît de nemiloasă, îi cuprindea acum gîtul țeapăn cu brațele-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decât cel pe care l-ar fi ales ei înșiși. Din această perspectivă, seducție înseamnă atracție, fascinație. Totul se petrece ca și cum în fața puterii de seducție a anumitor persoane muritorii de rând ar rămâne pasivi, ca și cum ar fi dezarmați, neputincioși, chiar „vrăjiți”. Seducătorul e viclean: ne mână încotro vrea el, fără să ne spună unde ne duce... Și totuși, chiar dacă seducția nu acționează deschis, ea nu este o tehnică de manipulare, pentru că persoana care o folosește nu este conștientă de puterea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Romica. Pornit în căutarea iubitei sale, Parpangel o găsește în pădurea nălucită, loc transformat de puterile diavolești în închisoare veselă pentru dezertorii din oastea muntenească. Intervenția sfântului Spiridon spulberă palatul din pădure, iar Parpangel, după ce bea apă dintr-un izvor vrăjit, dobândește virtuți de războinic neînfricat. El preia armura viteazului Arginteanul și se avântă eroic în lupta cu păgânii. În bătălia dintre munteni și turci intervin și forțe nevăzute, dracii luând partea turcilor, iar sfinții sprijinindu-i pe creștini, care, în
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
prăjituri, pesmeți și covrigi, stă lumea la cozi interminabile. Expozițiile magazinelor cu delicatese uimesc prin opulența lor. Se înalță acolo munți de cutii cu conserve, icre negre, somon, batog, pește afumat, portocale. Și veșnic în fața geamurilor acestor magazine stau ca vrăjiți trecătorii și se tot uită la ispititoarele delicatese, nevenindu-le să se urnească din loc... (M. Bulgakov, 2004, p. 17). Folosită în mod inteligent și fără ostentație, descrierea poate substitui un întreg discurs de comentariu, cu subtile nuanțe ironice, contestatare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acestui eseist: Eseu despre zaruri, de la egipteni până la Un coup de dés al lui Mallarmé, dosarul relației Freud - Jung, cu buna trimitere la studiile lui Anthony Stevens sau paginile despre mecanismele insularizării la Thomas Mann (Tristan, ca schițare a Muntelui vrăjit), despre traseele inițiatice în Lupul de stepă (Hermann Hesse), despre energiile plăsmuitoare din Elegiile duineze ale lui Rilke. Alături de Dualismul motivațional în psihoistorie, eseul despre Identitatea europeană (și acela despre Holocaustul în interpretare psihoistorică, „Apostrof”, 2000) reprezintă principala orientare de
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
Iacobs, Taina puțului, București, f.a.; Lev Tolstoi, Prizonierul din Caucaz și alte povestiri, București, 1929, L. Tolstoi povestind copiilor, București, 1930; O. Wilde, Casa cu rodii, București, f.a.; J. W. Goethe, Povestea vulpoiului șiret, București, 1931; Gérard de Nerval, Mâna vrăjită, București, f.a. Repere bibliografice: I. C. Negruzzi, „Povestea lăcrămioarei”, AAR, partea administrativă, t. XXXI, 1908-1909; S.S. [Scarlat Struțeanu], „O istorie din alte vremuri”, ALA, 1921, 4; V. Rugă [Vintilă Russu-Șirianu], „O istorie din alte vremuri”, FLR, 1922, 9; N. Iorga, Cei
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
apreciat de critici precum Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, C. Fântâneru, Perpessicius, O. Șuluțiu ș.a. Autorul își exprimase într-unul din eseuri admirația pentru opera lui Proust, „clădită ca o catedrală”, iar în romanul său citează cuvintele unui personaj din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, ceea ce denotă familiarizarea cu problematica modernă a genului. Într-o duminecă de august înregistrează fluxul conștiinței unui personaj-narator pe durata unei zile, cu inerentele recuperări ale unor porțiuni din trecut, datorate memoriei involuntare. „Dumineca de august
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
în colaborare cu Tatiana Caciulcov); Albert Maltz, Așa stau lucrurile, București, 1953, Vine circul!, pref. George Macovescu, București, 1954 (în colaborare cu Eugen B. Marian); Daniel Defoe, Întâmplările fericite și nefericite ale vestitei Moll Flanders, București, 1958; Romain Rolland, Inimă vrăjită, I-III, București, 1960 (în colaborare cu Silvian Iosifescu), Călătorie în țara muzicii, București, 1964 (în colaborare cu Silvian Iosifescu); Rose Wuhl, Tichia înțelepciunii, București, 1962; Sinclair Lewis, Elmer Gantry, I-II, București, 1960; André Maurois, Thanatos Palace Hôtel, București
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
Secretele castelului părăsit’’. Paul: - Un castel părăsit !... Pe cine mai interesează secretele unor ruine ?! Gigel: - Poate pentru că-i părăsit este un mister... Paul: - Tipul a uitat de calculator și l-au luat aventurile... Alina: - Și totuși misterul înseamnă ceva straniu, vrăjit...ceva blestemat ! Paul ( ia cartea din mâna Alinei și citește la întâmplare) : ,, Drumul prin pădurea deasă și întunecată până la castelul părăsit este luminat de licurici și arătat de către spiriduși ! Super ? Alina: Păi povestea spune că niciun om nu a
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
repede la o parte, dezvăluind un hublou care dă spre adâncul unei ape. Dintr-un difuzor din tavan se aude muzică și o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Vocea continuă, dar domnul Go deja nu mai e atent la ea. Se uită la piscină, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de aici tot ce mi-era necesar. Nu conta ce aș fi fost silit să fac pentru bani. Voiam doar să stau cu Zora, să Învăț de la ea și să fiu mai puțin singur pe lume. Deja pășeam prin ușile vrăjite ale acelor zile halucinante, sărbătorești, ale tinereții. Dar În acea primă după-amiază durerea din coaste Începuse deja să mă lase. Chiar și aerul părea să fie În flăcări, Învăpăiat subtil de energie, așa cum e când ești tânăr, când sinapsele ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cum așa? Zora Își Încrucișă sub ea picioarele lungi. Privind În ochii mei cu ochii ei de zână, migdalați, albaștri și glaciali, mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Acum Îmi băgam picioarele În apă. Le legănam Încoace și Încolo, pe măsura ce povestea continua. ― Salmacis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un lucru tipic pentru el. Înghiți În sec, Își Îndreptă umerii și, dând scurt din cap, se pregăti pentru orice-ar fi urmat. ― Bine, spuse. Te ascult. Iar interlocutorul Închise. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Puteam deja s-o recit și În somn. Și chiar eram adormit de la petrecerile noastre din culise, de la Averna care curgea Întruna, de la fumul tranchilizant. Halloweenul venise și trecuse. La fel și Ziua Recunoștinței. Și Crăciunul. De Anul Nou, Bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n față, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiți sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. {EminescuOpI 73} Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaștri Toate basmele s-adună. {EminescuOpI 74} LACUL Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști, Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. Dar prin codri ea pătrunde Lângă teiul vechiu și sfânt, Ce cu flori pîn-în pământ Un izvor vrăjit ascunde. Îngânat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare Tot mai tare și mai tare, Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul prins de vrajă, Răsărea, sunând din valuri - Sus în codri de pe dealuri Luna blândă ține strajă. Ca din farmec
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lovi ca să Îl elibereze. Citise povești despre astfel de lucruri; ținuse minte mai ales una În care un scafandru american În Indonezia Înota noaptea cu o cască cu lanternă, și pe care pescarii Îl ciomăgiseră crezând că este un lamantin vrăjit. Înainte ca Bennie să dea un răspuns propunerii făcute de Dwight, Marlena interveni: — Nu cred că e o idee prea bună să Împărțim grupul astfel. Dacă nu vă Întoarceți când ar trebui, vom trimite alți oameni să vă caute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin munți și prin păduri,/ Să cate pe Zlot-al meu/ Ce mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-n rime Cu trăirile sublime. Zbor între Pământ și Lună, O captivă-n poezie, Spune Lume sunt nebună, Tu mă știi dar el mă știe? AȘA EȘTI TU Ești soarele care răsare În azurul dimineții pure Și cerească liră ce vrăjită Cântă-n casa inimii iubită. Cu tot parfumul florilor de mai Al vieții sens tu mi-l redai, Mă-nalți și meriți ca răsplată Întreaga-mi dragoste curată! Ești îngerul ieșit în cale, Izvorul sărutat de vale, Un soare-aprins care
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
care pe Cer lucesc Și tril de păsărele ce vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii, Soarele și Luna pe cer când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc, Îl preamăresc ca mine, ca mine îl iubesc! Când soarele se-ascunde, la fel și buna lună, Iar vântul bate strașnic și urlă a furtună, Când nourii pe ceruri învolburați se-adună Și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
spune acasă la Tanacu. Departe de satul său natal, poeta îl apropie și-l redescoperă, adesea stilizat, oferind și oferindu-și mărgăritare în versuri, tremurul conștiinței și sclipiri sentimentale. „Biet pierdut te regăsești/ Printre rândurile scrise,” .... „Și cerească liră ce vrăjită/ Cântă-n casa inimii iubită” .... „Izvorul sărutat de vale,/ Un soare-aprins care răsare/ O spumă revărsată-n mare.” .... „Te-am găsit din întâmplare/ Roz petală-n dalbă floare” .... „În locuacesta und’ m-am dus/Înconjurată-s de icoane/ E trist
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]