1,530 matches
-
Înțelegere. Tăceam toți patru și poate că n-am mai fi avut mult până să adormim acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace dinainte. Fusese ceva care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat și pe urmă am auzit două bubuituri distincte, și numaidecât s-au pornit Împușcături răzlețe alternând cu rafale de mitralieră. Altminteri, zvonul războiului de afară abia de ne-a făcut să tresărim. Știam bine că războiul e-n toi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe fii-sa și soră-sa și tot neamul ei de bestii, și că Între timp nu s-a schimbat nimic, chiar dacă de acum Încolo nu va mai fi cum a fost. Auzeam apa dușului curgând și pierzându-se-n vuietul viscolului de afară și-n zăngănitul tramvaielor și ceva Îmi spunea că de-acum toate se vor schimba În bine. Ea a apărut ștergându-se cu un crâmpei de prosop albastru și aproape că nu i-am observat goliciunea. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ales o dată și Încă o dată. Poporul Îi iubește și nu se va lepăda de ei În veci. Ei sunt pentru popor, iar poporul pentru ei și peste tot miroase și pute. N-ai să scapi În veci de duhoarea asta. Vuietul brizei răscolea nisipul stârnind vârtejuri de-a lungul plajei, dar marea era liniștită În larg. N-ai unde să scapi și Încotro să fugi. Va fi desigur o zi superbă de plajă. O aștept lungit pe nisip În pielea goală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
astâmpărat setae și m-am spălat la dușurile de la camping, mi-a fost din ce În ce mai bine. Forfota plajei tăiate de-a lungul de umbra falezei se muta treptat spre chioșcurile și buticurile Înșirate pe marginea șoselei. Briza Îmi umplea auzul cu vuietul morbid al mării străbătut de țipetele pescărușilor purtându-mi pașii peste tot ce puteam cuprinde cu ochii. Ani În șir, vară de vară mă Învârtisem prin Împrejurimi, mânat de treburi de zi cu zi care nu-mi lăsau răgazul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În miezul unei existențe paradisiace. Fiecare zi petrecută aici dă seama de această necesară proiecție și reîntemeiere. Dimineața Începe bineînțeles cu căutarea În balconul de după casă a razelor soarelui pe zidurile mănăstirii și pe dealurile din depărtare, bând cafeaua În vuietul atelajelor cu lemne furate ce se scurg lin dinspre pădurea din zare. Pe urmă vine scurta inspecție a florilor („Doamne, iar s-a culcat cățelul vecinii pe vâzdoagele mele!”), a merilor, vișinilor, zarzărilor și prunilor („Vântul a mai rupt o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tuse de tipul uscat, luați produsul patentat Pi Ba Ye Gao și urmați instrucțiunile. Țiuitul în urechi (tinitus) CE ESTE ȘI CARE ÎI SUNT CAUZELE? Este vorba despre sunetele continue sau intermitente din urechi - țârâit, clinchetit, zumzăit, sâsâit, bâzâit, șuierat, vuiet sau pocnete într-o ureche sau în amândouă. Afecțiunea poate fi provocată de probleme ale urechii interne sau de o maladie. CÂND TREBUIE SĂ MERGEȚI LA DOCTOR? Multe maladii grave pot provoca țiuit în urechi. Atunci când apare această afecțiune trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
clănțăniți din dinți tot de 50 de ori. Frecați-vă urechile cu palmele până se încălzesc. Frământați cu arătătoarele scobitura din spatele lobilor urechilor, de 36 de ori. Substanțe din farmacopeea chineză Dacă zgomotul din urechi apare rapid și seamănă cu vuietul mării sau cu un trăsnet, gâtul vă este uscat și gura amară și sunteți nervos, luați produsul patentat Dan Zhi Xiao Yao Wan și urmați instrucțiunile. Dacă zgomotele din urechi apar și dispar pe o perioadă îndelungată și se agravează
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
înger o stea pe cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul lui de lut." (Povestea magului...) Într-un fragment din caietele sale poetul revine la această legătură, stea corpul de lut: "Zenitul meu o stea, cine știe ce lume care poartă vuietul destinelor sale deasupra capului meu; oare dacă mor eu, moare și ea, această lume din zenit (...) Sufletele oamenilor sunt ființe de îngeri înamorate de forme de lut..."3 Dar "geniul de aur" insuflat corpului de lut se va pierde în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de proiecție pentru stările sufletești ale personajelor, sclipește vesel ori se posomorăște, după cum oamenii trec prin momente fericite ori apăsătoare, își schimbă luminile și culorile, cu o tulburătoare empatie, vorbește mai ales printr-o muzică secretă - foșniri, murmure, clipoceli, gâlgâituri, vuiete îndepărtate; vântul - remarcă Tudor Vianu - este un adevărat personaj al povestirilor lui S. Tablourile de natură nu sunt doar états d’âme ca în literatura romantică, ci posedă și facultățile „corespondențelor” baudelairiene, fiindcă pădurea, stepa sau balta intervin în acțiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Coșbuc se potriveau exact perfect înserărilor din Giurgioana și Răcușana: Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plină (George Coșbuc, Noapte de vară) Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chemau A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde, la jgheab întins pășeau. (Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul) Autorul acestor rânduri
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
în stoluri rândunele a Ducând gândurile mele a Și norocul meu cu ele." ( M. Eminescu) - variată sau amestecată în care versurile rimează fără nicio regulă. "Și-ntr-un valvârtej de fum Taie-n lung pădurea toată A trecut... Dinspre câmpie Vuiet greu de fierărie Se destramă în tăcere Scade-n depărtare Piere..." ( G.Topârceanu) Ritmul reprezintă cadența sau armonia poetică obișnuită prin succesiunea silabelor accentuate și neaccentuate.O unitate de ritm alcătuită din 2-4 silabe accentuate și neaccentuate se numește picior
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cu nuanțele sale, silueta arborilor și linia arboretelor, jocul luminilor și al umbrelor, conturul orizontului în reverberația depărtărilor, luciul apelor sau succesiunea spațiilor sunt elemente ale limbajului pictural. O pictură, un tablou care se înregistrează odată cu percepția auditivă a freamătului, vuietului și ecoului se întregesc cu plăcerea olfactivă a aromelor, mereu altele dimineața sau seara. Spațiile verzi depășesc însă valoare artistică psihoemoțională. Prin condiționarea microclimatului, spațiile verzi au un potențial sanogenetic determinând influențe estetico-igienice și esteticocurative, ceea ce, în timpurile noastre, reprezintă
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
seri și-a propus să treacă prin parc... Deodată i s-a părut că amețește, că are halucinații, că i se vălurește pământul sub picioare și e scuturată zdravăn, a căzut în genunchi... a privit speriată în jur, auzea un vuiet ciudat ca de sirenă, un fel de uruit care creștea, ca un muget înfundat, pe sub picioarele ei parcă urma să apară o vietate neștiută și oribilă..., stâlpii cu firele electrice se legănau...”, la fel și zidurile... „A văzut pe cer
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Printre ramuri, cu beteala / Spumei împletită-n cețuri / Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cum se reface un discurs de tip romantic, făclie întru perfectăși nestăvilită armonie. Ce sugerează incipitul baladesc din Nunta neagră? „Pe poteci, se-nalță vuiet / Izvodit de frunze moi / Când cu ochii plini de patimi / Mă îndrept spre ea, strigoi...” Iată prefigurarea unei fantastice povești de iubire cu impulsuri stranii, pline de suspens. Intuiție crescândă. „Când scrii despre iubire, sentimentul te invadează, toate iubirile tale
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin încătușare, ca-ntr-un absurd joc pendulatoriu de destin. Aceasta pare a fi esența acestui naratologic. Dacă eroul lui gasunari Kawabata, din Vuietul muntelui, se va descătușa din mrejele unui sfârșit sumbru, găsindu-și alinarea prin iubire, din epilogul țesut de Petre Rău, nu întrezărim vreo rază de soare în ființa măcinată de zbucium și ură a personajului Magda. Ce lecție de moralitate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
opresor prăbușindu-se în marasma agonică a dorinței de nimicire a celuilalt, de triumf obținut prin aruncarea suferinței asupra aproapelui. Dar în iureșul trepidant spre mirajul victoriilor sinistre el uită deplin de liniștea luminoasă a sinelui și nu sesizează, în vuietul de culori autoportertului idolatru, primejdia ontică ce-și cască disoluția sub aroganța mersului său prin lume. Există însă, și opțiunea asumării unei atitudini pozitive, stare și modalitate de a fi care se poziționează într-o extremitate opusă negativității agresorului distructiv
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
firește/ Insesizabile". Diafanul e chiar imaginea trecerii printre, într-un dincolo din ce în ce mai îndepărtat 14; nu apariția în vedere, ci orientul care poartă vederea înspre originea (oriens / origo) ființei de lumină 15, transparența primitoare a luminii "ploii lactee" ori cea "asemeni vuietului dintr-o marină scoică". Ce se vede, spuneam, nu se are în vedere, dar se primește în vedere, creează imaginea pură, suspendată între auto-revelarea sensului originar nemanifestat și corpul poetic al sensibilului care o dă înțelegerii. Fluctuantă, irizată de reflexele
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în mers, în mișcarea care pune pe drum "sub cerul larg deschis". Dar intrarea pe acest drum al ieșirii, care se deschide în lăuntrul ființei, pune natura în dispoziția de a primi ceea ce în ea însăși începe să crească: "aceste vuiete cumplite/ De ape rupte din înalt și peste focuri/ Mari lăsate". O primire în neștire, căci imaginile care urcă la înțelegere arată necuprinsul, infinitul care ne întâlnește în taină, ne cutremură și ne înalță; ce arată ele în imposibilitatea vederii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rupte din înalt și peste focuri/ Mari lăsate". O primire în neștire, căci imaginile care urcă la înțelegere arată necuprinsul, infinitul care ne întâlnește în taină, ne cutremură și ne înalță; ce arată ele în imposibilitatea vederii mai mult decât vuietul apelor prăvălite din înalt, focurile inundate de această rupere a cerului? Căci de o ruptură este vorba, în miezul naturii mișcate, pusă în situația primirii unui dar sfâșietor, a experierii unei întâlniri nemaiîntâlnite. Natură spartă, răvășită de ceea ce îi e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
coboară adânc/ trece de margini/ intră în lemnul scaunului/ fața mea trece de scaun și se împlântă în podea/ dau din obraji ca din picioare de cal nebun/ acum nu mai am nicio îndoială/ niciun cuvânt nu-mi mai întrerupe vuietul capului/ apa din lighean se face neagră și tare/ fața îmi intră cu putere în pământ". Ceea ce se vrea un exercițiu compensatoriu de liniștire sau un simplu joc care să dejoace deriva limbajului se dovedește o aventură existențială organică ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totul s-a adunat și este adăpostit și păstrat în alt chip, pentru o altă înălțare" (ibidem, p. 325). 3 Vol. Poeme de nord (1937), în Iulian Vesper, Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 52. 4 Vol. Visuri în vuietul vremii (1939), în Alexandru Philippide, Poezii. Proză, Editura Minerva, București, 1984, pp. 65-66. 5 "Alcătuind o lume găsită nicăieri", "Pe-un drum mereu același și altu-ntotdeauna" (Miraj, în op. cit., p. 68). Drum al Vieții supraveghetoare, în răspărul drumurilor lumii: Viața
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cât și de cel uman, el le refuză la rându-i pe amândouă. Fericirea lui Prometeu pare a fi această nesfârșită rătăcire între lumi și nesecata dorință de a se dărui prin faptă. Volumele Stânci fulgerate (1930) și Visuri în vuietul vremii (1939) fac mai evident caracterul romantic al poeziei lui P., ca și felul în care mijloacele modernității devin mai pregnante. Retorismul este substanțial diminuat, discursul liric este definitiv mutat din albia confesiunii în aceea a formulării dense, lucid alcătuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
îndepărtat de contingent la o distanță măsurabilă în absolut. Trecut prin ontologia banalității sufocante a simboliștilor, încercat de fiorul metafizic expresionist, poetul recuperează romantismul printr-un proces de o specială clasicizare a atitudinii. Simptomatice sunt unele texte din Visuri în vuietul vremii, unde se abandonează declarat elementul circumstanțial, ocazional, în favoarea unei viziuni supratemporale. Poezia cantonată în cadre conjuncturale, aleatorii este repudiată: „Silită poezie-a vremii noastre,/ Într-adevăr, prea mult a vremii noastre/ Și prea puțin a vremurilor toate.” Impulsul poetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
exprimarea aluzivă eliptică; versul capătă o concentrare gnomică. Retorismul, dacă nu poate fi gâtuit, cunoaște o frânare prin care vin să-l răcească frecvent accente sarcastice. OV. S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Aur sterp, Iași, 1922; Stânci fulgerate, București, 1930; Visuri în vuietul vremii, București, 1939; Floarea din prăpastie, București, 1942; Poezii, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1962; Studii și portrete literare, București, 1963; Cele mai frumoase poezii, pref. Al. Piru, București, 1965; Studii de literatură universală, pref. Zoe Dumitrescu Bușulenga, București, 1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
București, 1962; Studii și portrete literare, București, 1963; Cele mai frumoase poezii, pref. Al. Piru, București, 1965; Studii de literatură universală, pref. Zoe Dumitrescu Bușulenga, București, 1966; Monolog în Babilon, București, 1967; Scriitorul și arta lui, București, 1968; Visuri în vuietul vremii, Bucureșți, 1969; Considerații confortabile, I-II, București, 1970-1972; Poezii, îngr. și pref. George Gibescu, București, 1973; Puncte cardinale europene, București, 1973; Scrieri, I-IV, București, 1976-1978; Vis și căutare, București, 1979; Poezii. îngr. și pref. Antoaneta Tănăsescu, București, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]