3,553 matches
-
lui Marguerite, cât și soția lui Georges intră delicat în jocul de pase erotice al celor doi. Este ca și cum un pact s-ar fi semnat în prezența unei instanțe superioare (regizorul?), nimic brutal nu se va întâmpla, nimic meschin, nimic vulgar, până și fermoarul inoportun stricat al pantalonilor lui Palet aduce o undă de tandră ironie. Avem ca naratori pe Georges Palet și Marguerite Muir, necesar pentru a urmări cumva rapelul la propria interioritate, dar și o posibilă explicație a unor
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
în Europa, din perioada medievală până azi, care să fi fost făcut de băștinași, fiindcă este o lege universală ca atunci când se prăbușește un imperiu, cum este cazul imperiului roman, cei de acolo, care sunt oarecum, folosesc un cuvânt nițel vulgar, politicește scopiți, le-a dispărut aristocrația, stau cu capul la pământ, iar barbarul, cu spada în mână, vine și are ambiția să facă un stat nou. De aceea nu este de mirare că, după niște încercări timide la noi, cel
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
de frondă, aplicînd rețeta cutezanței exotice: vrînd să se afirme și neputînd s-o facă în manieră cultă, ar fi preferat expresia licențioasă și sămînța de discordie, sperînd într-o afirmare prin contrariere scandaloasă. Într-un cuvînt, ar fi devenit vulgar cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind notațiile din volum la care cititorul să nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
Cristina Alexandrescu Organului sexual masculin i se spune în mai multe feluri. Fiecare limbă are propriile denumiri, unele considerate vulgare. Știm cu toții cum i se spune în limba română, dar oare cum se spune în alte limbi. Dacă ajungeți în țările respective aveți grijă să nu pronunțai cuvântul cu voce tare.
Etimologia organului sexual masculin în țările europene by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62787_a_64112]
-
dramatism care va răzbate prin Beethoven până la Wagner. Deși recunoaște în Richard Wagner un reformator al muzicii, nu îi plăceau unele opere ale acestuia, nici marșul din Tannhäuser și nici marșul nupțial din Lohengrin, care îl înfuriau, părându-i-se vulgare, bune pentru Weinrestaurant.19 Pare-se că orgoliul artistic al romanticului german, acea unendliche Melodie, eroicul belicos, evocator al unui ev mediu idilic, și mitologia nordică din muzica lui Wagner contrariau pasiunea pentru armoniile dumnezeiești ale cantorului din Leipzig, tulburau
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
de precauția scriitorului însuși. Pentru a mă rezuma la un singur exemplu din nenumăratele reținute de Nicolae Mecu, într-un capitol din Cartea nunții, înșiși spectatorii unui meci de box își schimbă identitatea odată cu reeditarea: „«Mecanicii și șoferii» «cu uitături vulgare și bestiale» devin în ediția din 1965 «băieți de pră- vălie»; «buzele groase» «de lucrătoare» ale unei spectatoare de sex incert sunt acum «de vânzătoare»; alți lucrători primesc un statut social nou, de tejghetari, adică trec, ca și ceilalți, în
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
Mihai Zamfir Un personaj ciudat, aproape caricatural, intrat în memoria colectivă prin versuri de un erotism convulsiv și deseori vulgar, inaugurează literatura română modernă. N-avem ce face, Costache Conachi rămîne, cronologic, cel dintîi veritabil poet al nostru de epocă modernă. Astăzi, însăși fonetica numelui său pare comică și evocă o perioadă atît de cețoasă și de îndepărtată, încît am
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
de o cultură enciclopedică, cu un orizont de idei cu-adevărat european. Unele din lucrările editate aici, în special cele lingvistice, dovedesc și modernitatea gândirii științifice a cărturarului. Budai-Deleanu este primul lingvist român care afirmă proveniența limbilor romanice din latina vulgară, nu din cea cultă, ca și primul care afirmă explicit conștiința existenței, pe lângă variile graiuri ale limbii noastre, și a unei norme literare unitare, care rămânea încă de formalizat, de către lingviști și scriitori. Recuperarea acestor texte și redarea lor acurată
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
Nu gluma domină, ci melancolia ce se măsoară pe sine: „la 17 ani poezia te înspăimîntă / la 20 de ani o iubești ca un adolescent / la 25 ai vrea doar s-o posezi / la 30 îți face scîrbă - ce amantă vulgară” (la început). Parcă dintr-un plictis, dintr-o dezabuzare pe care și le asumă precum aspecte ale dramatismului ființei, poetul recuză complexitățile formale, le înlătură cu o mișcare a mîinii, măturînd de pe masa de scris fărîmiturile lor de prisos în favoarea
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
streașina/ asmute poemul prin simpla/ atingere a lunii." Sau această păgână cântare a cântărilor, dureroasă ca un țipăt ce vine din profunzimile disperării și pierderii: "nici șoapta nu-i străină de mormânt/ precum nici ochii nu-s străini de lumină/ vulgară privirea pețitorilor/ ademenește trupul miresei/ pentru bărbații viitori/ e tatuat pe zâmbetul ei/ magnificul trup al trădării." Rândurile de mai sus nu-și propun să fie parte a unei operații de promovare a scriitorilor citați. Pur și simplu sper că
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
de mare rafinament și sensibilitate. Revelația serii a fost baritonul gruzin George Gagnidze ce ne-a propus o interpretare total particulară a baronului Scarpia. Având un glas negru, cu acute puternice, el a fost cinic, alteori brutal, senzual până la obsesii, vulgar, uneori, în atitudini, sigur pe sine, într-un cuvânt a creat un Scarpia absolut special, greu de egalat, de o mare forță dramatică, pe care nu-l vom putea uita cu ușurință. Luc Bondy a avut de luptat cu tradiția
Eveniment în lumea operei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6698_a_8023]
-
din nou! Bărbatul nu știa ce să mai creadă. Făcu un pas înainte și se puse pe vine în fața ei. Cuibul cald al sexului fetei îi sugera acum o gură rânjită și amenințătoare. - Hai, îl îndemnă ea cu un gest vulgar. El o privi debusolat, parcă regretând ceva, dar nu putea, nu mai putea face nimic. Chiar vocea ei care îl invita îl transformase într-un eunuc nenorocit. Se ridică cu o mână, ținându-și pantalonii cu cealaltă și ieși îmbufnat
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
parașuta, japița, jigodia, ștoarfa, coarda, pațachina lumii" (S. Preda, 1985, p. 55). Simplul fapt că - spre deosebire de boarfă - cuvântul nu circulă și cu sensul propriu face ca ștoarfă să fie mai netransparent și de aceea să fie simțit ca mai puțin vulgar. Cel puțin așa s-ar deduce dintr-o pseudoexplicație găsită în internet: "ștoarfă este utilizat în cercurile înalte (!), fiind sinonim parțial cu boarfă" (hiprapper.wordpress.com). Să nu uităm, totuși, că insultele sunt supuse unor evaluări foarte subiective și foarte
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
împingeau" pe Creangă să scrie tot felul de "pătaranii", anecdote corozive "care nu vor putea fi publicate niciodată", când în realitate "Popa Smântână", cum îl poreclise aluziv Jacob Negruzzi, dorea să scrie "cărți bune" pentru copii. Cultivarea laturei pitorești, "cam vulgare"20), crede Iorga, i-a dăunat mult țicăuanului, a cărui reputație adevărată avea să fie pusă la locul ei, reabilitată, abia după 1890, odată cu formarea la Iași a "grupului moldovenesc poporanist, din rămășițele vechiului socialism al fraților Nădejde". Observația aceasta
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
românești. Or, Creangă rămâne argument viabil pentru cei ce caută specificul, "ceea ce este mai leit românesc". "O lume originală" Într-un alt loc, în capitolul rezervat lui Eminescu, își reafirmă rezervele față de humuleștean, vorbind de "proza foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivial-populară, a lui Creangă" 21), aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe ascuns, prin diverse medii, transcrise de mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido-avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste zece ani
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
engleza într-un fel de quebequeză jalnică; Penelope Cruz merge pe o partitură care amintește nu în cel mai fericit mod de Marlin Monroe din Unora le place jazzul (Some Like It Hot, 1959) al lui Billy Wilder, Saraghina este vulgară și atât, dar nu atât partitura ei este nepotrivită, Be italian adunând o serie de stereotipii plictisitoare despre ceea ce crede americanul că reprezintă italianul, cât alătuarea cu o retrospectivă aluziv felliniană a copilăriei. Ceea ce este magic în acel decupaj strică
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
ei cu un nivel de educație sau o inteligență remarcabile, dar cu destine marcate prea adesea tragic de predispoziția lor la tulburări psihice grave, alcoolism extrem, acte reprobabile, sinucidere. John Cheever și-a disprețuit ambii părinți pentru că erau săraci și „vulgari”. Cu fratele lui mai mare cu șapte ani, Fred, născut în 1905, a avut însă „relația cea mai semnificativă din viața” lui. Această statornica legătură, cel putin inițial incestuoasa, și-a găsit ecoul în puternicele sentimente de iubire-ura mergând până la
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
fără să fie urâtă și nici tocmai banală. Era îmbrăcată într-o haină de piele și blugi largi cu manșetele răsucite, care lăsau să se vadă niște bocanci cu tălpi groase și cu șireturi. - Scuze, găinușo, i-am spus eu vulgar, da' nu ești genul meu. - N-ai de unde să știi. Nerușinarea ei nu era surprinzătoare. Toate femeile sunt convinse că mă cunosc mai bine decât mă cunosc eu însumi. Am oftat, i-am îndesat sticla în mână și m-am
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
Andrei Moisoiu (Google) Autorul susține că o femeie care se îmbracă sumar este indecentă, fără a ține cont de faptul că o femeie se poate îmbrăca sumar și fără a fi vulgară sau indecentă. Mai mult, autorul consideră că femeile ar trebui să poarte doar fuste peste genunchi și bluze cu mâneci care să treacă de cot, dar nu oferă o soluție pentru zilele toride când temperaturile depășesc pragul critic de confort
Un ziar ortodox inventează un nou păcat: Epilarea. Vezi explicația halucinantă by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63769_a_65094]
-
l-ar viziona. Nu sunt, Doamne ferește, partizanul academismului rânced și-al conservatorismului lipsit de imaginație. Dar nici al amatorismului cras, al lipsei crunte de talent și de imaginație. Ador modernitatea inteligentă, plină de idei și savoare, dar îmi repugnă minimalismul vulgar, mecanicitatea greoaie, violența gratuită și ambițul în spatele cărui gâlgâie lăcomia. Dacă noul Mesia al artei românești și-ar vinde produsele la iarmaroc, n-ar fi nici o problemă: acolo s-au născut, acolo să-și trăiască gloria. Dar când niște stupidități
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
a lumii românești. Pentru una dintre ele, cea a lui Lev Troțki, caragialismul, așa cum este întrupat în O scrisoare pierdută, este eminamente satiric și definește în eternitate lumea politică românească și spiritul său iremediabil corupt. «Absența totală de principii, înșelătoriile vulgare, corupția voioasă a moravurilor și șantajele abile sînt elementele constitutive ale politicii și moralei guvernanților României așa cum sînt ele zugrăvite în Scrisoarea pierdută", susține Lev Troțki. Pentru cealaltă, interpretarea lui N. Steinhardt, caragialismul este de natură esențial religioasă și «Decodează
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
e dat în română, nota mea, MI), strălucitul scriitor satiric român Caragiale, mort anul trecut, a biciuit moravurile politice românești, la fel cum a făcut Gogol în Rusia, în Revizorul, cu cele ale birocrației rusești. Absența totală de principii, înșelătoriile vulgare, corupția voioasă a moravurilor și șantajele abile sînt elementele constitutive ale politicii și moralei guvernanților României așa cum sînt ele zugrăvite în Scrisoarea pierdută - scrie Troțki după ce reproduce începutul editorialului scris de Simeon P. In același stil economic și auster se
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
cât și cele laice (Lordul Primar al Londrei) o doreau interzisă prin lege! Este adevărat că piesele shakespeariene conțin și pasaje de-o rară frumusețe poetică, dar ele sunt, în esență, spectacole de divertisment din care nu lipsesc nici momentele vulgare sau obscene, fapt ce le-a și atras peste secole critica lui Voltaire, Samuel Johnson, Robert Bridges, Lev Tolstoi ș.a.m.d. Un element de noutate absolută al acestei serii de autor constă în extinderea canonului shakespearian în limba română
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
Anca Murgoci După înregistrările compromițătoare cu Lăură Georgescu, apărute în urmă cu câteva zile, scandalul continuă. Narcisa Iorga, cea care a publicat mai multe înregistrări în care Lăură Georgescu folosea un limbaj vulgar, a fost atacată de Șerban Nicolae. Acesta din urmă a spus, la o emisiune TV, ca și Narcisa Iorga ar trebui să dea niște explicații pentru mai multe lucruri făcute în trecut. "De-a lungul timpului, și alți membri CNA
Narcisa Iorga răspunde acuzațiilor aduse de Șerban Nicolae by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/64066_a_65391]
-
varietate de nuanțe din care nu lipsește o ironie umbroasă, melancolică: „Respir, se pare, un aer foarte cult" (Biblioteca lui Hadrianus). Declarîndu-se, elegant paseist, „rudă cu ruinele", poetul mărturisește că ar condescinde „din greaca și din latina clasică, / în dialectul vulgar al unei mierle" (ibidem). Ori se prezintă printr-o (pseudo)admirație de sine, prins în vîrtejul conceptual al practicii exegetice: „Mă recitesc, sunt, iată, - / atît de deștept și de inventiv, - / ce de ars combinatoria, / ce de subtilă hermeneutică, / ce de
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]