4,446 matches
-
lichideze pe maghiarizatul Matei Corvin? A lipsit clerul destoinic din ceea ce se cheamă generic “lupta de emancipare națională? Ioan Moța, preotul care și-a învățat copilul să nu fie slugoi! Fiul său a murit bărbătește la Majadahonda. "Lupul Daco-României și vulturul bizantin și-au cam tocit colții și ghearele ce altădată sfâșiau beregata ticăloșilor." “Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu
JOACA CU PACIFISMUL ORTODOCS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384834_a_386163]
-
se încredea în om. Of, ploaia aceea mi-a arătat cât de mult am greșit. Eram în acest cămin. M-au abandonat aici cei ce mi-au dat viață și aici am rămas ani și ani. M-au lăsat pradă vulturilor. Eram asemenea lui Păunaș ascuns de mama lui, Agripina, în căpița de fân. Probabil scriitorul Gala Galaction a văzut dincolo de căpița aceea de fân și plânsul copilului. A văzut pericolul ce l-a pândit din văzduh. A văzut vulturii aceia
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
pradă vulturilor. Eram asemenea lui Păunaș ascuns de mama lui, Agripina, în căpița de fân. Probabil scriitorul Gala Galaction a văzut dincolo de căpița aceea de fân și plânsul copilului. A văzut pericolul ce l-a pândit din văzduh. A văzut vulturii aceia ce i-au zărit lacrimile și l-au răpit pentru a-l sfâșia. Departe de căldura mamei, în căpița de fân nesigură am căutat prieteni, dar fiecare prieten și-a urmărit interesul. A așteptat asemenea vulturelui, un scâncet ca
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
care să se regenereze și ei să poată iarăși sfâșia rodul. Se ridică de pe bancă și face câțiva pași.) Cântecul apei era așa de viu. Mi-am văzut în el întreaga-mi viață, iar viața mi-a fost sfâșiată de vulturi. Trebuie să o iau de la capăt, dar nu mai am putere. Cântecul ploii părea prohodul a tot ceea ce am fost și mai sunt. (Se plimbă.) Da. Mirosul! Mirosul acela de după ploaie. Cântecul a încetat și aerul era atât de curat
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
e capabil de asemenea nebunie. 57. Libertatea omului este partea divină din el. 58. Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. Este foarte greu de mânuit. Prin ea poți deveni vultur sau cântăreț de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu știu dacă este posibil acest marș istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor... Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Și asta
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
iar sare, Pleopa tremurândă caută și-acum Colțul de lumină și Omul cel bun. Aripa se frânge când furtuni lovesc Cad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața mea Știu că într-o zi sigur vor cădea... Vulturi o să vină să mă înalțe-n zbor Sufletul e tânăr chiar nemuritor, ... Citește mai mult Să nu spui adio, coarda încă doarePe rana deschisă mi-au turnat iar sare,Pleopa tremurândă caută și-acumColțul de lumină și Omul cel bun
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
mi-au turnat iar sare,Pleopa tremurândă caută și-acumColțul de lumină și Omul cel bun.Aripa se frânge când furtuni lovescCad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața meaștiu că într-o zi sigur vor cădea...Vulturi o să vină să mă înalțe-n zborSufletul e tânăr chiar nemuritor,... XII. IARNA GRĂBITĂ, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Iarna prea grăbită s-a pornit să dea Un ocol prin țară cu suita
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Opera: Noi și soarele, 1963; Orgă și iarbă, 1966; Iarba verde, acasă, București, 1968; Umbra femeii, 1968; Centaur îndrăgostit, 1969; Grădina informă de vis, 1970; Cântând dintr-un arbore, 1971; Oracol deschis, 1971; Banchetul, 1973; Cântarea cântărilor, 1973; Horă de vulturi, 1974; Heraldica iubirii, 1975; Nobila stirpe, 1976; Psalmii lui Zamolxe, 1976; Temerile lui Orfeu, 1978; Hora anotimpurilor, 1979; Un spațiu de dor, 1980; Ca muntele-n amiază, 1981; Timpul judecător, 1982; Sonete, 1983; Pasărea de cenușă, 1986; Clipa eternă, 1988
AMINTIRI DIN PARADIS DE RADU CÂRNECI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385161_a_386490]
-
Bărbatul tânăr stătea neclintit în față celor patru. Avea părul argintiu și ochii negri, pătrunzători. Emana forță și impunea respect prin prezență, atitudine și statura înaltă. Avea în dreapta sa un tigru alb, în stânga un ghepard negru iar pe umăr un vultur. - Sursa, murmurară uimiți. Se intampla ceva grav. Sursa își făcea apariția doar în cazuri extreme. Cei patru și-au dus mâna la inima și au plecat capetele. - Situația pe Terra a ajuns într-un punct mort. Există un dezechilibru total
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
Am cusut pe ie macii toți în floare Spicele de grâu scăldate în soare, Hora bătrânească ce o știau moșii Dimineața pură când cântau cocoșii! Piscul unui munte albit de speranță, Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță, Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț, Steagul arborat de un vis semeț! Am cusut pe ie, zâmbet de copil, Doina din străbuni ce încă o știu, Un altar de brazi, cu vârful spre cer Și un ceas de taină, când încă mai sper
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
E timpul mariajului !" Doreau un ginere ales, dintre cei mai luminați, Din arbore genealogic, de Regi, sau de Împărați ! Într-o zi, având fereastra, deschisă spre Răsărit Un porumbel, o rămurică de măslin i-dăruit ! După doar câteva clipe, un vultur a poposit Și-n fugă, o coroniță pe masă i-a conferit ! Apoi un corb, un șarpe mic, pe masă i l-a așezat Ce rotindu-se în aer, spre pădure a zburat ! Uimită foarte, Penelopa, l-a rugat din
SF.MC.IRINA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384524_a_385853]
-
Apelian, ca să îi explice tâlcul... "Porumbelu-i firea ta și-nțelepciunea feciorească Și bunătatea ce-o împrăștii cu roadă Duhovnicească ! Iar ramura de măslin, ce pe astă masă vez' E Darul lui DUMNEZEU, prin Taina Sfântului Botez ! Peste patimi și ispite, vulturul e Biruința Iar Cununa-i răsplătirea, la lucrul bun, ce-l dă Credința ! Corbul și cu șarpele : necazuri și suferință, vei avea de pătimit, pentru CHRIST și-A Sa Credință ! Ascultând despre MESIA, Lucrarea Sa în omenire, S-a luminat
SF.MC.IRINA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384524_a_385853]
-
leii se comportau într-adevăr regește, nepărăsind deloc ascunzătorile lor din peșteri, așa că am putut admira doar atitudinea lor, nu și prezența lor. Dacă erai norocos, puteai vedea măcar coada vreunui leu, sau hreava de păr de pe spinare. Erau și vulturi închiși în colivii foarte înalte, acoperind un pâlc de copaci. Vulturii stăteau moțăind pe ramuri, măreți și imperturbabili, ca niște prinți de sânge nobil căzuți în robie! După ce am mai privit nepăsarea hâdă a unor șerpi uriași din niște hrube
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
peșteri, așa că am putut admira doar atitudinea lor, nu și prezența lor. Dacă erai norocos, puteai vedea măcar coada vreunui leu, sau hreava de păr de pe spinare. Erau și vulturi închiși în colivii foarte înalte, acoperind un pâlc de copaci. Vulturii stăteau moțăind pe ramuri, măreți și imperturbabili, ca niște prinți de sânge nobil căzuți în robie! După ce am mai privit nepăsarea hâdă a unor șerpi uriași din niște hrube întunecate, după ce am mai salutat un maimuțoi flegmatic, care sfida lumea
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
mărunți", apoi din ce în ce mai accelerat, până ce ne-am trezit aruncați în sus, ca pe o pernă de aer, iar toate detaliile de pe pământ începură să fugă în urmă, în mare viteză. Avionul, din autobuz cum părea la început, deveni acum un vultur al cerului, vultur în aripile căruia ne-am încredințat soarta pe durata acestei călătorii. De la înălțimi de sute de metri, începură să defileze luminile cartierelor bucureștene. Dar spectacolul acesta se termină repede. Avionul intră într-un strat de nori, încât
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
accelerat, până ce ne-am trezit aruncați în sus, ca pe o pernă de aer, iar toate detaliile de pe pământ începură să fugă în urmă, în mare viteză. Avionul, din autobuz cum părea la început, deveni acum un vultur al cerului, vultur în aripile căruia ne-am încredințat soarta pe durata acestei călătorii. De la înălțimi de sute de metri, începură să defileze luminile cartierelor bucureștene. Dar spectacolul acesta se termină repede. Avionul intră într-un strat de nori, încât spre pământ nu
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
ziua, un soare imens, de aur curat, răsări la orizont și se înălță repede pe cer, risipind energie în toate ungherele acelor zări toropite de noapte. Fără să vrem, ne gândeam la giganticele stele albastre. Noi eram mândri de acest vultur semeț, avionul nostru, ba negru, ba albastru, care se avânta cu un optimism fără seamăn spre înălțimile cerului. În jurul nostru se vedeau întinderi nesfârșite ale uriașei delte a Hindusului, cu multe milioane de căsuțe și gospodării în jurul lor. Întreaga întindere
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
trebuie să și vrem! • Horoscop valabil pentru toate zodiile: vom avea probleme financiare (Canada). • Când s-a inventat arbaleta, oamenii au crezut că nu vor mai fi războaie. Să vorbești puțin e una și să spui nimic e alta! • Când vulturii tac, papagalii încep să vorbească (Winston Churchill). • Numai proștii cred că dețin adevărul absolut. Cred că e absolut adevărat. • O mână spală pe alta, dar de multe ori o murdărește. • "Neptun e înfățișat cu un strident". • Luna de miere ține
LUNA DE MIERE & NIMIC NU SE SCHIMBĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382392_a_383721]
-
mult prea ușor... Și mult prea des sunt surd și orb! În loc cuvintele să-Ți sorb, Las timpul să se scurgă-ncet Și transformat într-un proclet, Purtat de valul înspumat, Mă-nalț pe culmi, înfumurat, Mai ceva ca un vultur, eu.... Mă iartă Doamne, Dumnezeu, Că mi-am pus aripi, vrând să zbor Mai sus de tot ce-i muritor, Uitând că doar prin Tine sunt O nestemată pe pământ, Că fără Tine sunt nimic.... Te chem în rugăciuni, Te
MĂ IARTĂ DOAMNE, DUMNEZEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382382_a_383711]
-
reflexiile frunzelor-iluzii, spulberate uneori de un vânt turbat! Reflexiile s-au întins prin noi, unindu-ne într-un legământ secular: mi-am reflectat chipul și inima în ochii tăi, atât de clar, că n-a mai încăput în tine reflexia vulturului hoinar ce încerca să-mi spulbere reflexiile aripilor de înger, atât de barbar! Am simțit când speranțele mele au devenit reflexiile viselor tale: vorbele ți s-au reflectat în dulceața răsăriturilor abisale, mângâierile ți-au împrumutat blândețea culorilor florale iar
REFLEXII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382424_a_383753]
-
Spre marile imaginare Și de sub ochișori Cum pleacă trenuri spre vrăjite gări Lacrima în cascadeă Spre pântec să nască izvor În loc de vânt Mă desenez pe mine în părul tău Cântând Mi-am lepădat aripile Umblu cu piciorul desculț Zbor cu vulturi scriu pe nori Călcâiul îmi sângerează de dor Mi-am uitat pantoful în inima ta Și eu te voi visa Noapte bună, Domnită În zori voi bea apă vie Trezește-mă nu acum Nu acum, nu acum Atunci cand cerul îți
NOAPTE BUNĂ, DOMNIŢĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383922_a_385251]
-
uriașă căldare. Undeva, sub povârniș, observă o stâncă cu o pată neagră. - Vai de mine! - exclamă surprins. Asta-i zona neclară care îmi apărea în vis și de aici începea coșmarul cu umbre negre care se ridicau deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo? Să dezleg misterul dacă tot am ajuns până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își lasă murgul lângă abrupt și se cațără cu grijă până
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
descânte vraciul sihastru,/ Să te-ajungă din urmă doar dorul,/ Călare pe un cal măiastru.” ( Descântec de Iris) De asemenea, și alte simboluri apar în construirea unui decor distinct în care iubirea renaște din focul existenței. Salcâmii, cireșul, luceferii și vulturii sunt elemente care aduc o notă de mister, farmec, dar și putere interioară. Toate acestea fuzionează perfect pentru a renaște din văpaia care aprinde iubirea. Miresme de salcâm, flori de cireș, rugăciuni și un dor intens de luceferi rescriu tainele
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
rescriu tainele iubirii autorului.“ Miresme plutesc din salcâmii nebuni/ Și flori de cireș pendulează candid,/ Cucernici sihaștri rostesc rugăciuni,/ Zdrobind cu genunchii nisipul arid.../ Un dor necuprins de ploi și luceferi,/ O sete intensă ce mistuie firea,/ Zburdalnice aripi de vulturi neteferi/ Văpaia arșiței aprinde iubirea.” ( Renaștere ) Timpul cioplește regrete și amintiri pe scena existenței noastre. Dumitru Marian Tomoiagă surprinde în versurile sale trecerea timpului, a cărei durată nu poate fi măsurată decât cu sufletul. Zile, ore sau secunde stau sub
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]