1,106 matches
-
care lipsea era să meargă la madame Nanette și s-o găsească pe Sonia, trebuie să fie ea, cu toate că purta alt nume. Sonia era probabil numele pentru local. Îi strînse mîna lui Rosemary și ea se Întoarse să-l privească zîmbitoare: „Bobby, Îi spuse la ureche, sînt foarte bucuroasă că sînt iubita ta.“ „Și eu“, Îi spuse el, apropiindu-se și mai mult ca s-o sărute pe frunte. Da? Îi plăcea la fel de mult, ba chiar mai mult decît Peggy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
orchestra. O deschise, se aplecă și descoperi că nu era absolut nimeni pe ringul de dans și nici la mesele risipite prin Întregul patio, numai orchestra acolo jos, În colțul ei? acum nici măcar nu mai cîntau, muzicanții stăteau de vorbă zîmbitori, În timp ce se jucau cu instrumentele sau ascultau instrucțiunile maestrului Lobo. Julius Închise fereastra și se Întoarse la baie ca să se pieptene mai departe cu multă grijă, fiindcă Țanțoșa Îi spusese că trebuia să fie foarte elegant. Bobby, În schimb, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o să-mi spună: cînd o să Înveți să asortezi culorile, tinere? Am Învățat, Îți place, mămico? Susan, zîmbindu-i din poza de pe scrin, Îi spuse că da. Atunci Julius se Întoarse să se uite la fotografia Cinthiei de pe noptieră, În care apărea zîmbitoare și cu chef de vorbă, da... Dar deodată Cinthia hotărî să vorbească despre altceva și Julius Își feri iute privirea, fiindcă nu voia să se Întristeze gîndindu-se la lucrurile astea, nu pot, Cinthia... Pe neașteptate răsunară din nou notele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tîrziu razele soarelui erau gata-gata să-l trezească, fiindcă Țanțoșa, cu zarva de aseară, uitase să suie la etaj și să tragă perdelele ca de obicei. Julius simți o rază de lumină pe pleoapele Închise, dar În clipa aceea Cinthia, zîmbitoare, Îl chema de la o masă din celălalt capăt al curții. Dă-mi voie, mămico!, dă-rni voie! Susan nu reușea să-l oprească și Julius, gîfÎind, Își croia drum anevoie printre perechile care acum, deodată, ieșiră din dormitorul lui, lăsînd liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viața lui: copilăria“. Dylan Thomas, Twenty years a-growing „Să-ți ții promisiunea e o datorie de onoare“, spuse Juan Lucas, arătîndu-i lui Susan telegrama. Cum, nu-și mai amintea că le promisese să-l aducă de Crăciun? Susan citi telegrama zîmbitoare: „Sosesc pe 24. Trei după-amiaza ora Limei Zborul 204. New York-Lima, Vin cu Lester Lang“, Bobby se simți nespus de bucuros. Santiago sosea peste cîteva ore. Au mîncat ceva la repezeală; pe urmă au plecat cu toții cu camioneta. Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
the matter?2 Și asta Înțelesese Lang. — Ăsta se ține scai după noi peste tot! — CÎnd m-am ținut eu după tine? — Lasă-l În pace pe urechilă. Julius simți o mare ușurare văzînd că Santiago se Întorsese spre el zîmbitor, de parcă ar fi intervenit În favoarea lui, dar imediat Își dădu seama că nu-i lua apărarea, nici nu-l aproba. Din nou observă ceva ciudat În privirea lui, ceva care-l făcu să-și aducă aminte un moment de la aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i spună nu, ba chiar avu de gînd să-i povestească Întîmplarea cu Cano și bolovanii lui, dar Își dădu seama că s-ar fi ostenit degeaba, fiindcă pe Santiago nu-l mai interesa deloc răspunsul. — Urechilă! exclamă, pe neașteptate, zîmbitor, apropiindu-se ca să-l tragă prietenește de urechi, dar În clipa aceea parcă văzu Încă un Julius ceva mai Încolo. La culcare, spuse, cu privirea stinsă. În după-amiaza aceea, Țanțoșa era cam prost dispusă și, ca Întotdeauna, oalele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În piciorul unui sfeșnic din fața ei. „La dracu’!“ se gîndi să trîntească Lang al IV-lea, descoperind fața zîmbitoare a lui Susan, pe jumătate ascunsă Între sfeșnice; din fericire Își aminti că În avion Santiago Îi spusese: așteaptă să-ți spun eu cînd poți să folosești expresia asta. Se opri ia timp, dar pe fața lui se citea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin mai aspru din pricina tutunului. Răsună din nou, de data asta mai puternic, fiindcă era chiar În spatele lui. strigînd unde-ai fost?! N-o să-mi spui că ai Învățat tot timpul ăsta?! „Încă n-ai murit?“, Îl Întrebă Santiago, Întorcîndu-se zîmbitor să-l salute. I-l prezentă pe Lester. „Ăsta-i fratele tău?“, Întrebă Vlăjganul flegmatic, dîndu-i un ghiont zdravăn În umăr lui Bobby și cu cealaltă mină trăgînd-o mai aproape pe Puicuța Portal, care Încă nu apăruse pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o omoare, Își răsfiră părul acum, se despleti toată de durere, suferea Îngrozitor; judecind după fața ei, ai fi zis că moare, murea și chiar ar fi murit, dar bateristul știa multe și, după ce aruncă mai Întîi o privire zîmbitoare fetelor care-și așteptau rîndul goale pușcă și ascunse, după ce aruncă o privire spre Vlăjgan, care se apropiase de ringul de dans, magul loviturilor tabu strigă: unu! și Începu să-i salveze viața prizonierei sale cu o serie nesfîrșită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce el Înota, se răcorea, căutînd În răceala apei un sedativ pentru durerea de cap și pentru amorțeala din picioare. Se simți cuprins de mînie cînd se Întîlni nas În nas cu Lester și Santiago, care citeau liniștiți reviste ilustrate, zîmbitori sub uriașii lor ochelari de soare, Întinși În șezlonguri și nescoțînd la iveală nici un semn de proastă dispoziție. N-avea nici cea mai mică Îndoială: trecuseră prin orgie, prin chiolhanul acela, calculînd totul și evitînd excesele, astăzi se sculaseră puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui seară la Lima și n-o să se bată tocmai acum. Santiago Îl salută pe Vlăjgan cu un zîmbet, În timp ce cu coada ochiului Îl studia pe Lester: părea liniștit, comandase tocmai atunci cîteva pahare de whisky și stătea de vorbă zîmbitor cu prietenii care sosiseră Înaintea lor. Alți prieteni continuau să sosească și comenzile de whisky erau la ordinea zilei. Santiago bea puțin, ca de obicei; În schimb, Lester dădea pe gît pahar după pahar, ca niciodată; era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spune-i lui. Lui, care e un hoț! Un nerușinat! Cum se Îmbată, Îi vine chef să mă jignească. Puicuța izbucni În plîns, fiindcă Îl iubea la nebunie pe Vlăjgan. „E nebună de legat“, se gîndea Santiago, care urmărise scena zîmbitor, văzînd că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În brațul Vlăjganului, ba chiar se ridica din cînd În cînd pe vîrful picioarelor ca să-l umple de sărutări pe ochii Învinețiți, pe sprîncenele cu arcada spartă, pe buzele zdrelite, „scîrbosule!, scîrbosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grădina unde Delfina Îl primea zicîndu-i nu I Iove you, zicîndu-i doar Îmi placi, iar el, „imbecil stupid!“, el Îi spunea I Iove you, observînd că era ciudată, neliniștită și În clipa aceea Vlăjganul apăruse dintr-un colț al grădinii, zîmbitor, Încrezător, apoi ca un laș se dădea Înapoi explîcÎndu-i În engleză, ferindu-se, bătînd În retragere, mi-a căzut medalionul În iarbă, dar de fapt se aplecase ca să ia un ciomag și Lester se repezi asupra lui, reușind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-a uitat În dreapta și de data asta erau să calce o femeie Îngrozitoare pe care Lester, de la fereastra mașinii, o socoti o prelungire a cumplitei proaste dispoziții care-l Împiedica să adoarmă din nou. În schimb, ea Îl privi zîmbitoare și abia după aceea; cînd camioneta intrase, rămase descumpănită, gîndindu-se că tînărul ăsta blond nu putea fi unul din băieții stăpînilor. În urma camionetei intră Bobby cu Volvo, dar ea au reuși să-l vadă fiindcă Universo o descumpănise și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
batjocoritoare. Abia când Weber se urcă pe podium, într-un moment când Sydney insista că era ora 8.00 p.m., își dădu seama că toată chestia cu invitația ar fi putut fi o capcană. Privi spre marea pestriță a fețelor zâmbitoare, curioase, ale unei specii care vâna în haită. Nu suporta să-și citească discursurile. De obicei dezvolta niște notițe, dând reprezentații fluente, efervescente. Dar în seara aceea, când se abătu de la însemnări, îl apucă vertijul. Era cățărat pe o stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mașină și în tren, prin Franța, Spania și Portugalia. Am fost la Lourdes și la Fatima. Am văzut multe chestii caraghioase, dar și câteva chestii subtile, impresionante. În plus, eoliene elegante de pe autostradă, prieteni cântând în mașină, peisaje fabuloase, oameni zâmbitori, Angelo vorbind portugheză cu accent franțuzesc, tristețea mea arde ușor la soare. Era vară. În toate cărțile unde s-a scris despre mine, eu vara fac sex. Toamna mi-am găsit de lucru la Paris, într-un spital psihiatric. Făceam
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui om, căldura lui binevoitoare, prietenia lui zîmbitoare - căci Îl văzusem de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai bine, sub un cer străin, În inima unui oraș imens și indiferent, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe nas spirale de fum și vorbind cu asprimea brutală, tăioasa, exagerată, despre care tocmai am vorbit. Cred că-i În cabina șapte, se... După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat În uniforma Flotei Navale a Statelor Unite - și-l Întrebă cu un umor vioi, dar cam provocator: — Ei, ce spui, flăcăule? Te-ai plictisit? Ei, hai, că nu mai avem mult... Ăștia termină imediat și pe urmă-i rîndul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe dedesubt... Nu! Nu! Nu! Heinrich! Taci! strigă femeia. — Alea... groase... cu inițialele... brodate... de mătușa Bertha. Aici toată mulțimea vuiește, femeile hohotesc de rîs, țipă În semn de protest și strigă: — Taci! Șst! — Ja... o să-i spun! strigă călătorul zîmbitor, după ce ceilalți s-au mai liniștit puțin. Poate că... nu... le... mai... are - și se sufocă și se Îneacă de rîs. — Otto! Taci! țipă femeia. Poate că... vreo Fräulein... le-o fi... luat... de la... și se Înăbușă de rîs. — Otto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa a făcut. Toată lumea ne-a ovaționat cînd am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie și catifelată și-mi amintesc că am privit În urmă și le-am văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mile, Iosif s-a întors și a văzut-o tristă; își zise în sine: «Probabil cel care este în ea o obosește». Întorcându-se din nou, vede că ea râde. Atunci o întrebă: «Ce ai Marie, văd chipul tău când zâmbitor, când întristat?». Maria răspunse lui Iosif: «Asta pentru că văd, cu ochii mei, două popoare: unul plânge și este îndoliat, celălalt este plin de bucurie și exultă». Când au ajuns la jumătatea drumului, Maria îi spuse: «Dă-mă jos de pe măgar
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu ilustrații în culori dulci, pastelate, în format mic, dintr-acelea care se dau cadou la cumpărarea unor anumite sortimente de tutun. Cineva Schneiderhahn însuși? trebuie să fi fumat îngrozitor de mult ca să completeze colecția. Fotografiile erau mai ales ale sportivilor zîmbitori după ce-și obținuseră victoriile, părul abia pieptănat, ochii retușați de un albastru radiant. Uneori, camera îi imortalizase pe parcursul prestației lor cal și călăreț plutind peste un obstacol, un înotător cu brațul ridicat deasupra spumei. Înotătorii noștri se descurcaseră bine
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Eu acu mult nu mai povestesc, las viața să-și urmeze ale ei: mă aflu la un café-bar, dinaintea unei beri Ciuc, cu unchiul pe nume Ucunuțu, fumăm ceva L&M lights și la televizor apare, în cadrul tribunei partidelor parlamentare, zâmbitor și castrator, același Vadim Tudor herțogul cuvânt care de la hersek vine, care vrea să spună comandant de oaste. Spune ce spune herțogul Vadim despre nelegiuiții ghiauri, despre moș țărăniștii, fie-le mormântu' luminat, despre rătăciți și despre îndreptarea lor prin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nuanțe de cafeniu și făceau ca pielea clienților să pară cenușie, moartă. Intrarea se afla într-un colț al încăperii, iar colțul opus era ocupat de o tejghea curbată din crom și plastic, unde stătea un bărbat chel, gras și zîmbitor în spatele mînerelor strălucitoare ale aparatului de cafea. Era îmbrăcat în pantaloni negri, cămașă albă și papion negru și fie era mut, fie era neobișnuit de reticent. Nu vorbea deloc; clienții i se adresau doar pentru a comanda cafea sau țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]