5,438 matches
-
stare să spună o vorbă. Simțea că-i plesnește țeasta și că-i vine să verse. Urechile Îi vuiau ca pe malul mării Înain tea furtunii, când vuietul valurilor acoperă orice alt zgomot și nu mai știi unde te afli. Zăcea Întins și picioarele Îi zvâcneau prin frunzișul arămiu căzut din migdalul marin. Cei care stăteau aplecați peste el păreau niște umbre clătinate de vânt. A Început să tremure. Sunt la fel ca oricare altul sunt la fel vă rog sunt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n așteaptă decât un chibrit ori un chiștoc nestins. În perioada de secetă erau Întotdeauna incendii În mahalale și În fiecare săptămână din ultimele trei luni văzuse rămășițele Înnegrite ale unor case, lemn ars și tablă ondulată care rămâneau să zacă acolo și deveneau o parte a peisajului citadin. Iar În câteva săptămâni aveau să fie ude și noroioase din cauza canalizării Înfundate și a băltoacelor de apă care se formau după ploi, așa Încât Margaret avea să uite de căldura din august
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a traversat, pierzându-se liniștită În mijlocul circu lației, prin Întinderea singuratică a pieței Merdeka, spre apus, Îndreptându-se spre șantierul viitorului Monument Național. Coloana gigantică se Înălța spre cer, sprijinită pe un soclu impresionant, Înconjurat de schelărie. De jur Împrejur zăceau monstruoase mașinării, tăcute și fără rost, asemenea unor rămășițe ale vreunei civilizații dispărute. În perioada marilor ploi purtate de muson, pământul pieței neasfaltate se transforma În noroi, Însă acum, după câteva luni fără strop de ploaie, era sfărâmicios, astfel Încât pașii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta s-au adus și vrafuri de frunze de cocos fumegânde și-au fost călcate În picioare, dar mulțimea n a Început să se risipească decât după vreme Îndelungată. Brațele iubitoare ale preoților și ale prietenilor legănau capetele celor care zăceau pe jos cu trupurile țepene, de parcă ar fi fost ale unor cadavre. Margaret și-a făcut loc prin mulțime ca să ajungă la Karl. El reușise să se ridice În picioare, dar nu se mișca din loc. Rămăsese cu ochii ațintiți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de cutii, Întrebându-se cum să prepare o masă hrănitoare și gustoasă pentru Adam. Se neliniștea la gândul că el nu avusese parte de o mâncare bună de mult timp. Rămășițele micului dejun cu bucăți tari și mucede de brânză zăceau Într-o farfurie din chiuvetă, iar crustele lor păreau resturi uscate de pâine. Margaret s-a rușinat. Trebuia să-și schimbe grabnic obiceiurile, altfel n-avea cum să-l ajute pe băiatul ăsta. A tăiat o pâine Întreagă În felii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pierdeau frunzișul Împrăștiind confeti roșcate pe terenul umbrit, printre foile de hârtie ale sutelor de prospecte care Îndemnau la sute de lucruri felurite. Studenții Împărțeau zilnic astfel de foi volante, Însă Margaret se Întreba dacă aveau să fie vreodată citite. Zăceau pe jos, călcate În picioare, scorojite și gălbejite de soare. Unele dintre aleile care se Întindeau pe lângă zidurile sălilor de curs erau pline de cioburi de sticlă și multe ferestre nu mai aveau geamuri. Nu de multă vreme, din biroul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o idee. Poți s-o stăpânești ca pe oricare alta. Acum Încetează să te smiorcăi. Pune apă la fiert și fă-ți un ceai. Eu trebuie să continui cu dansatorii mei cataleptici. Noaptea aceea a părut fără sfârșit. Margaret a zăcut În fundul patului fără să se miște, clipind În Întuneric, cu brațele pe lângă corp. A Încercat să-și alunge toate gândurile legate de Karl și să lase În loc un gol desăvârșit. Golul acela i-a adus mângâiere, dar nu și somnul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În Învălmășeală? Iar ăsta i doar numărul comunicat de poliție, adică al celor care aveau spatele ciuruit de gloanțe, așa că nu se putea spune că nu sunt morți. Cine știe câți alți copii or fi fost călcați În picioare și lăsați să zacă În stradă! Înțelegi? Ai fost cu adevărat norocos! De ce oare ai primit să te duci acolo? Adam n-a răspuns pe loc. și-a amintit promisiunile făcute de Din care Îl Împiedicaseră să aleagă liber. Ce poți să mai faci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gînduri și doar brațele care strîngeau spasmodic marginile fotoliului, tremurînd din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de cînd zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pîcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masive din ultima vreme. Când puse capacul stiloului nu știa încă ce să însemne hârtia aceea scrisă mărunt, mărunt ,pe ambele fețe. Avea și ea acum pe birou teancuri de cărți dar toate ședeau aliniate cotor lângă cotor. Alte teancuri zăceau la îndemână, la o aruncătură de braț, pe scaun, pe covor, pe măsuța de la telefon. Toate acele texte ce-o împresurau din toate părțile produceau "dezordinea creatoare" ce se alcătuise spontan, prin abandonări succesive de zi cu zi ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mare seriozitate, o amuțiră. Derutată le arătă drumul către cameră și, înainte ca ei să-și dea seama, încremeni în prag: peste tot, pe birou, pe brațul canapelei, pe măsuța de la telefon, pe covor, pe scaune, pe etajeră, peste tot zăceau, în dezordine cărți, articole din ziare, interviuri, recenzii, fotografii ale creatorului total, o devălmășie, așa cum rămăseseră încremenite după șocul primit cu câteva seri înainte. A, uite, Nik, izbucni plăcut surprinsă Nina, culegând de pe speteaza unui scaun o carte a creatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la noua ipostază a Elenei, se scutura adesea copleșită de trăiri puternice, aproape palpabile ale sentimentelor ei din tinerețe, primele zile de femeie măritată, niciodată nu le conștientizase astfel, niciodată nu le rememorase, considerase că trebuie să le lase să zacă acolo, departe, în urmă. Poate că tocmai fuga Elenei îi ascuțise în minte și în trup toate acele gânduri, desigur, iertând-o pe Elena se credea cumva părtașă, participa înfrigurată, o însoțea în minte pas cu pas, seara se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
manipulat pentru tatăl ei. Cât timp lucrase la cules de vie fusese apărată, își crease un zid de jur împrejur. Dintr-odată se gândi că ar putea să aibă o gripă, o gripă puternică, așa, să aiureze de febră, să zacă în pat câteva zile, să i se dea supă de pasăre iar ea, somnolentă, să perceapă din când în când prezența părinților, îngrijorarea lor, neputința și somnul s-o târască de-a lungul mai multor zile. Deja își simțea coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gânduri și doar brațele care strângeau spasmodic marginile fotoliului, tremurând din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de când zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pâcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi, credea că-i gata să leșine. Porni spre locul unde tocmai fusese invitată, se așeză picior peste picior pe scaun, cercetă în pripă biblioteca veche, prăfuită, plină de cărți ce păreau că zac acolo în nemișcare de ani și ani și tocmai acea stare statică, suprasaturată, crea o senzație de tensiune, de amenințare, poate tocmai în acele zile, între paginile cărților se produceau reacții de macerație lentă. Carmina avea impresia că, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picurase într-însul ceva din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi picurase ardoare, forță și echilibru. De ce nu-și dădea la iveală toate aceste calități, de ce se complăcea să zacă sub masca aia sictirită ce se așternea pe fața lui ca o grimasă? Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată existența lui Ovidiu se mărginea la atât, că va veni o zi când fata aia, Carmina, va înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simți "ca acasă". Aici toate erau la fel, ce reconfortant, cărțile vrăfuite pe biroul lui Alexe, cu nenumărate semne făcute cu ajutorul scobitorilor, cu acea avalanșă dezordonată de titluri și culori specifică unei biblioteci care se îmbogățește continuu, cărți care nu zac sub geamuri, ticluite, neatinse, ca în biblioteca Sidoniei, și-a regăsit vechiul loc la marginea canapelei, blana de urs așternută sub picioare, sau mânerele sertarelor aflate în partea de jos a bibliotecii, acele sertare burdușite cu plicuri, blestematele plicuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-o să ajungă la nici o înțelegere cu Alexe. Știa că după vorbele spuse n-o să mai poată să obțină de la el vreo explicație. Privi sertarele. Nu, Ovidiu nu avea ce căuta prin sertare, bine, o da, bine, că el nu zăcea acolo, îngălbenit în tipărituri, ucis fără drept de apel, ucis de el însuși, fără posibilitatea de a se reabilita, indiferent cât de scump și cu câte fapte mărețe ar fi contrabalansat păcatele vremurilor. Era atâta liniște în jur și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privea picturile, poate nici nu respira, măsura doar sec timpul și paginile erau ca nisipul ce trece prin strâmtoarea clepsidrei, îl privi pe Alexe, stătea impasibil, cu mâinile încrucișate pe piept, cu privirea lui albăstruie fixând o scrumieră în interiorul căreia zăceau de-a valma mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, bețe de chibrit, cine știe de când. Ei, da, se coalizau împotriva ei, devenise o fată ca oricare, acum când venea să-i întrebe de un om ca oricare, despre care spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici la părinți, umblu ca o frunză în vânt, purtată de colo-colo, de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am nici o cale a mea. Își aminti că afară e toamnă, că zăcea pe jos noian de frunze, duse de vânt din loc în loc, îngrămădite într-un colț sau fixate pe plasa de sârmă a unui gard, frunze pe capota unei mașini al cărei proprietar e bolnav, frunze pe stradă, pe pervazuri, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca dar de nuntă. Ea le răspunse că nu trebuie să fie stresați pentru că vor face o nuntă mică. Nu are importanță, au asigurat-o ei, ca părinți ei aveau obligația să... Privirea fetei căzu pe o carte despre Blaga. Zăcea așezată cu coperțile în sus pe suportul noptierei și își aminti că tatălui îi plăcea să citească date biografice, note de călătorie. Și-l imagină în pat, îmbrăcat în pijama, cu ochelarii pe nas, ținând cartea la numai o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au privit o clipă, au chicotit, femeia i-a mângâiat obrăjorul și a depus boabele adunate în pumn într-o farfurie. În cameră mirosea încă a pește. Se simțeau sătui, relaxați, o umbră de lene le muia trăsăturile. Întrebarea Carminei zăcea îndepărtată, undeva pe marginea conștientului. Apoi Dimitrie s-a ridicat hotărât de la masă. Trebuie să plec, am întârziat deja foarte mult și am o groază de treburi. Dar ne vedem mâine, fără doar și poate. A sărutat mâna Carminei, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a adresat el Carminei. Mai avem o mulțime de treburi. S-a ridicat, s-a apropiat de Fana și aplecându-se, i-a sărutat obrazul. Mulțumim pentru masă, iubita, a fost delicioasă. Habar nu aveai tu ce talente de gospodină zac în mine. Apropo: Îți mai amintești de cartea copilăriei noastre: Habarnam în orașul soarelui? Ce s-o fi întâmplat cu ea? S-au îmbrăcat, au străbătut holul spațios și au ieșit în cerdac Era o după amiază frumoasă. Soarele lucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
existe mereu, mereu pentru ea. În baie se priveau încă transfigurați, obosiți, se săpuneau alene, în tăcere, nu mai rosteau o vorbă, orice cuvânt ar fi fost de prisos și n-ar face decât să strice minunata stare ce le zăcea încă în trupuri și în creier, ar fi fost păcat să se trezească prea repede din această beție care-i costa cât viața, se cuibăresc apoi în pat sub cearceafuri, îmbrățișați. Ea îi simte în liniștea nopții inima și pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cunoscuse! Putea ea oare să creadă în legătura ei secretă cu Ovidiu așa de neașteptată, de spectaculoasă, care o împietrea? Nu bănuise nici măcar o secundă, în cei șase ani de căsnicie, sfârșiți lamentabil într-un tribunal oarecare, că în Ovidiu zac atâtea disponibilități, atâta pasiune și neliniște, nebunească neliniște, oare în ce tainiță fuseseră ascunse toate astea, care fusese semnalul ce declanșase portița de rezervă? Nu era sigură pe nimic de vreme ce în oamenii pe care-i cunoști, îi vezi zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]