828 matches
-
tu ai supraviețui încercărilor lui Helen de a te ucide - pe cinstea mea, cam sunt mulți de „dacă“ -, atunci poate că ar fi bine să lași să se întâmple ceea ce trebuie să se întâmple. —Of, mamă, am spus. M-ai zăpăcit de tot. — Îmi pare rău, draga mea, a zis ea. Poate că am încurcat borcanele. Poate că Adam nu te place. Sigur că n-o să vă surprindă absolut deloc să aflați că nu mi-a plăcut deloc când mama mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și o lua de la capăt. Cât dura transbordarea, mă odihneam. Zăceam în propriul meu corp întins ca într-un pat. Asta înseamnă odihnă (cuvântul ăsta înalt, fără început). Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt mă zăpăcea, vântul, lumina albă, mișcarea frunzelor îmi aduceau pur și simplu o senzație de sfârșeală. Danda își făcea de lucru în nisip, nu mai era alt copil prin preajmă. Și a venit un jandarm la mine să-mi spună că nu
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
portița perfectă pentru a intra în dialog cu ea; pentru că ar fi cu siguranță nepoliticos să nu mă prezint în aceste împrejurări. Singura problemă era cum și când să acționez. Eram hotărât să fiu subtil. Nu se făcea să mă zăpăcesc, să mă așez în fața ei și să spun o tâmpenie de genul „Văd că citiți una din cărțile mele“ - sau și mai rău - „Admir femeile care apreciază literatura bună“. Mult mai bine era să fac în așa fel încât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Semeni mult cu el, să știi. Exact cum mă așteptam. Aceiași ochi. Exact aceiași ochi. — Hai odată, spuse domnul Sloane, trăgându-l pe Michael de mânecă. Adăugă în șoaptă. E dusă, săraca. N-o băga în seamă. Să n-o zăpăcim și mai mult. Hilary rămase singură cu mătușa ei. Rămase un timp în picioare în fața focului, mușcându-și unghiile și străduindu-se să înțeleagă ultima sugestie derutantă a lui Michael. — Mătușică, spuse ea, după un minut sau două. Ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sugestie derutantă a lui Michael. — Mătușică, spuse ea, după un minut sau două. Ești foarte sigură că ai vorbit cu tata aici? — Foarte sigură, spuse Tabitha. Își închise cartea și o băgă în săculețul de tricotat. Să știi că mă zăpăciți când toată lumea spune ba că e mort acum, ba că e viu în clipa următoare. Dar poți dovedi asta dincolo de orice îndoială. — Adevărat? Cum aș putea face asta? Păi coborând în criptă și văzând dacă e cadavrul în sicriu. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajuns la ea, Julie stătea într-un șezlong în camera de zi. Este un salon elegant, zugrăvit în culoarea oului de rață, cu ferestre înalte, stucatură bogată și un nud scandalos semnat Guy Bourdin, atârnat deasupra șemineului doar ca să te zăpăcească și mai tare. Toată mobila lui Julie, pe care ea o adoră, e formată din piese la modă în anii ’30, la Hollywood, retapițate cu catifea deschisă la culoare, să se asorteze cu pereții. Totuși, n-am putut să admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
erau Închise. Era aer condiționat În toată casa. (Hennessy Încercă să mă conducă de-a lungul terasei, ca un custode la ora Închiderii, cînd Își Îndeamnă spre ieșirea din muzeu ultimul vizitator.) Toți sîntem Îngrijorați pentru soarta lui Frank și zăpăciți de-a binelea de toată tragedia asta. Dar Încearcă să-ți folosești puțin imaginația. Probabil mi-o folosesc prea mult... Înțeleg că au fost identificați cu toții, nu? — Cu oarecare dificultate. Cu fișele dentare, presupun, deși nu cred că soții Hollinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-a arătat dornic să-l examineze pe fratele dumneavoastră. Dar Frank a refuzat să se vadă cu el. A insistat că e pe de-a-ntregul sănătos la cap. Domnule Prentice, mă văd nevoit să fiu de acord cu el... Zăpăcit de toate astea, am ieșit să aștept În fața judecătoriei, cu speranța că-l voi vedea pe Frank cînd avea să fie urcat Într-o dubă a poliției care să-l transporte Înapoi la Malaga. Dar după zece minute am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de pervaz, am rămas admirînd-o, Încercînd În același timp să-mi lărgesc puțin gulerul ortopedic. Am privit În jos la televizor și am observat că din fanta aparatului video ieșea o casetă, probabil Împinsă În afară atunci cînd căldura intensă zăpăcise circuitele aparatului. Se vede că, Îngroziți de dezastrul din jur și de sarcina lugubră de a scoate cadavrele, polițiștii rataseră unul dintre puținele obiecte care supraviețuiseră și flăcărilor, și potopului de apă ce urmase. Am apucat caseta și am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că atacatorul abia sosise În Estrella de Mar și m-a confundat cu Frank. Poate avea contract să-l omoare pe Frank sau să-l rănească serios. Și-a dat seama cine eram și s-a oprit... — Charles, te rog... Zăpăcită de toate aceste speculații, Paula s-a ridicat și a ieșit În balcon. Am ieșit și eu după ea. Bobby Crawford continua să-și impulsioneze Înotătoarele, care se adunaseră În celălalt capăt al piscinei, nerăbdătoare să se-arunce iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mîna șoferului și trăgînd mașina către fîșia nisipoasă de lîngă dig. Am un mic comision de făcut, Charles. Nu durează mult. Ieși din mașină și inhală pulberea strălucitoare Împrăștiată de valurile care se spărgeau printre blocurile de beton. Încă zăpăcit de manevra care ne scăpase ca prin urechile acului, mi-am privit piciorul zdrobit. Vopseaua galbenă de pe bombeul pantofului meu rima cu crampoanele pantofilor de sport ai lui Crawford, același model pe care-l văzusem imprimat În țărîna Împrăștiată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nevoie de tine. N-ai fost nici măcar o dată la Închisoarea din Malaga. Nici o singură dată În aproape patru luni. — Paula, știu... (Încercam să-i evit privirea.) Ar fi trebuit să merg să-l văd. Mărturisirea aia a lui m-a zăpăcit de tot - simțeam că Încearcă să mă implice În afacerea care-l tulbura pe el. Voiam să-i dau de capăt cazului Hollinger, și pe urmă a apărut Bobby Crawford. Am simțit că mi s-a luat o greutate de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ele să ne determine să le dăruim ce-avem mai bun, ele să ne încurajeze și apoi, hop, nu le mai interesează nimic?" "Așa, zise Matilda, pentru că un bărbat nu are farmec, în timp ce femeia e plină, și farmecele ei îl zăpăcesc, pentru că ea poate să le și joace, iubește, să zicem, puțin, dar dă ochii peste cap ca și când ar muri de iubire, și atunci când ea nu mai vrea să joace comedia, gata, le monsiour' începe să disprețuiască femeile." "Așa deci, gândii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe nedrept. Un băiat cu carte, fost profesor universitar. M-a primit într-o joi. Un om tăcut, dar sincer, se uita la tine drept și îți spunea exact care era situația, fără pălăvrăgeli, cum făcea directorul adjunct, care te zăpăcea la cap și nu mai știai nici tu de ce ai venit. M-a ascultat cu mâna la tâmplă, pe gânduri. Nici eu nu m-am întins la vorbă, știam că are și alte treburi, îl mai așteptau și alții dincolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la prânz și tocmai discutam și cu Clara, vine sau nu vine? Nu mai știam sigur dacă ți-am spus să vii chiar azi, mi s-a părut că ți-am spus, dar fiindcă m-ai luat tare, m-am zăpăcit și"... Mă așezai și rămăsei tăcut. Fără s-o privesc direct, Clara mi se păru insignifiantă, iar mintea, gândurile ei, în care desigur se amestecau cuvinte din sanscrită, fără noimă. Doar zăpăceala fostului meu prieten, când ridicase privirea și mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-i aud răspunsul la întrebarea cu copilul și nu mi-ași fi dat seama de ceea ce înseamnă eroare. Cred că era cam țicnită și mă țicnisem și eu trăind cu ea. E curios lucru cum o femeie te poate zăpăci la cap!" mai spuse strelitul cu o uimire care sugera că nici acum nu era in afara acestei primejdii, adică de a se țicni din nou. Nu neapărat în vechea direcție, dar în alta, sânt destule idei care circulă libere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Care băiat, doamnă Petrini? Băiatul meu! zice, adică dumneavoastră! M-am mirat de vorbele astea, dar i-am spus bine, acum... Acum, o aud că zice, lasă-mă să mor liniștită! Ceva m-a speriat din glasul ei, m-am zăpăcit, nu știam ce să mai fac, pe urmă mi-am zis eu să alerg să vină rudele. Au venit imediat, am trimis un copil de pe stradă care a luat-o la goană... Eu m-am întors acasă și am aprins
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mă desbrac clănțănind, când gazda mea intră cu telefonul în mână. "Sînteți căutat, îmi spuse aluziv, cu o gelozie epurată. Primiți?" "Da", strigai. "Victor, ți-e bine? auzii glasul ei în receptor. Te rog să mă ierți, m-am zăpăcit, nu trebuia să te las să pleci, cred că ai prins o gripă, trebuia să te întorci să mai bei un ceai și să-ți dau o aspirină! Ai acolo o aspirină? Cere-i gazdei aceleia indiscrete și pune-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a bătut Maria pe umăr. Știa că nu suport să pună mâna pe-altcineva, nici măcar o atingere. „Varianta patru. Ultima. Asta chiar o să vă placă. Paul există, dar numai virtual.“ „Cum adică?“, am făcut pe prostul. De regulă, îmi reușea: zăpăceam pe toată lumea. „Simplu. Paul e-un avatar, o construcție neuronală care face legătura între două puncte ale vieții tale: studenție și catedră, Adina și Maria.“ „Nu pune sare pe rană!“, l-am avertizat. „Și, oricum, sunt patru puncte, nu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și întuneric. A intrat șeful închisorii, încet, cu garda după el, și l-a zgâlțâit ușor de umăr, el s-a ridicat puțin, s-a sprijinit într-un cot, vede lumina. „Ce-i asta?“ „La ora zece are loc execuția“. Zăpăcit de somn, n-a crezut, a început să-l contrazică pe șef, spunând că hârtia iese peste o săptămână, însă, după ce s-a dezmeticit, cum vorbea lumea, n-a mai insistat, a tăcut, apoi a spus: „Totuși, e greu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aici ea, se pare, hotărî să-i facă lui Ganea o concesie, așa că schiță un zâmbet spre Nastasia Filippovna. (În familia lor, toți țineau încă foarte mult unii la alții.) Cât de cât drese lucrurile Nina Alexandrovna, pe care Ganea, zăpăcit de tot, o prezentă după soră-sa și chiar o conduse pe ea spre musafiră. Dar, de îndată ce Nina Alexandrovna reuși să înceapă despre „plăcerea deosebită“, Nastasia Filippovna, fără s-o asculte până la capăt, se așeză (și încă neinvitată) pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să ne viziteze. — Cu mare plăcere. De altfel, o să mai vedem. Acum sunt foarte... foarte indispus. Ce? Am și ajuns? În casa asta... ce scară splendidă! Este și ușier. Ei, Kolea, nu știu ce-o să iasă din asta. Prințul era zăpăcit. — O să-mi povestiți mâine! Nu fiți prea timid. Să vă dea Dumnezeu noroc, pentru că în toate am aceleași opinii ca și dumneavoastră. Cu bine! Mă întorc de unde am plecat să-i povestesc lui Ippolit. Fără îndoială, veți fi primit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dat seama de dispariția bancnotei și au început să le ia la rost pe servitoare. Bănuiala a căzut asupra uneia din ele, Daria. Am manifestat un interes deosebit, m-am arătat binevoitor și mi-amintesc chiar că, atunci când Daria se zăpăcise de tot, m-am apucat s-o sfătuiesc să mărturisească, garantând cu capul meu pentru indulgența Mariei Ivanovna; și toate acestea le spuneam în gura mare, în văzul și în auzul tuturor. Toți mă priveau, iar eu simțeam o satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
soț de treabă încă de pe când eram acolo, iar aici l-a găsit pe Ganecika; și ca să vezi: în acești cinci ani n-am trăit cu el, dar banii i-am luat și am crezut că am dreptate! Căci mă zăpăcisem de tot! Tu zici acum să iau suta de mii și să-i alung dacă mi-e scârbă de ei... Aici e-aici, că mi-e scârbă. M-aș fi putut mărita de mult cu altul mai breaz decât Ganecika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
celelalte canalii rezolvăm noi, ca între amici! Asta-i, înseamnă că totu-i în ordine. Bucură-te! Pe mâine! Caleașca porni și dispăru repede. — E smintită! strigă, în sfârșit, Evgheni Pavlovici, făcându-se roșu la față de furie și uitându-se zăpăcit împrejur. Habar n-am ce-a vrut să spună! Care polițe? Cine-i? Lizaveta Prokofievna continuă să-l privească încă vreo două secunde; în cele din urmă, porni cu pași repezi și apăsați spre casa ei, urmată de toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]