10,579 matches
-
din partea vestică a dealului Docmana. Cred că în ochii măriți ai fiecăruia nu joacă decât imaginea micșorată a fiarei. Mergem fără să ne privim, ca și cum ne-am suspecta de frică, ori poate de pe acum invidioși pe acela care ar fi zărit primul mult-visatul vânat. Domnul avocat, altfel-zis: Unchiul, rămăsese câțiva pași în urmă. „De-acum e rândul vostru!” - parcă îl aud perorând. „Noi ne-am cântat cântecul! Am trăit, și în ce timpuri!... Am vânat, și ce superbe exemplare!...” Și iar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ca eu să pot folosi corect un cuvânt al cărui sens nu îl cunosc, dar să am convingerea că a fost folosit de mine în sensul corect. Dar să nu ne pierdem în amănunte și să ajungem să nu mai zărim pădurea de copaci. Așadar, stabiliserăm că oile nu sunt ale mele. Sunt pe o pășune oarecare și oile sunt ale unui cioban oarecare și pe cioban nu îl cunosc, nu l-am văzut niciodată și, ca urmare, n-am nici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
animat de cele mai curate sentimente, era, pe de altă parte, de un orgoliu nemăsurat. Aproape de finalul vieții, mulțumit de cele făcute și nemulțumit de cele nefăcute, curățat de cele ale tinereții, dedicat acelor lucruri pe care începi să le zărești când te apropii de ultimul și cel mai de seamă prag al existenței pământești, dăduse uitării doamna pasională cu ochii de culoarea argintului, atinsese deja acea zonă a liniștirii spirituale și cedase aparent în fața soției care nu înțelegea de ce ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în mișcări și cu glas molatic, Anna trona peste grădina contelui și, cel puțin așa i se părea lui Lev Nicolaevici, i se adresa cam de sus. Dar rămânea de văzut de ce anume venise. — Conte dragă, Nicolaevici Tolstoi, v-am zărit încă de sus, în timp ce coboram la vale către conac, cum ședeați dus pe gânduri. N-ați renunțat încă la ideile dumnea voastră cam fixe cu țăranii și cu școlile. Ce de cărți ați mai scris... Ce de cărți... Dar, până
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sau poate tocmai de aceea, nu reușea aproape niciodată să și dea seama care e ăla de rânjește, ciufulit beethovenian, hâtru, dar, hotărât lucru, încântător, călare pe vițelul de aur, sau al cui e fundul ăla sexi de-l poți zări așezat comod pe cel de-al doisprezecelea scaun, trezo rier înșelător al atâtor vise. În schimb, elegantul, deși cam buhăitul Balzac avea grijă de fiecare dată să o poftească la el la conac și, chiar sărac lipit pământului cum ajunsese
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o coală dintre două mape de pe poli cioara de deasupra capului. Înarmat cum se cuvine și cu toate cele trebuincioase, purcese să scrie. Dragă domnișoară, Mă numesc Gigi Pătrunjel. E mai mult decât probabil că nu mă cunoașteți. V-am zărit de câteva ori intrând pe poarta casei de atunci și inima mea... Citi. Mototoli hârtia și o zvârli într-un colț al camerei, surprins el însuși de gestul acesta clasic de scriitor cuprins de furia creației. Smulse altă foaie și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
însă vă cunosc. Simt că înnebunesc. Trebuie neapărat să vă cunosc. Ei draci. Nu e bine deloc. Gigi Pătrunjel își smulse câteva fire din cap și încă o filă dintre mape. Frumoasă domnișoară, Mi-ați robit simțurile. De când v-am zărit prima oară deschizând portița verde a căsuței dumneavoastră, domni șorică dragă, sunt nebun. Nu mai am somn, nu mă mai pot gândi la nimic altceva decât la frumusețea... Tăie frumusețea și scrise trăsăturile. Ei, na. Oi fi vreun pui de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și își concentră atenția, câtă mai era, asupra zăvorului ușii. Mătușa Pamela îi zâmbea candid dintre chiloții înșirați pe sârma din bucătărie. De fapt, nu era nici o mătușă în chiloții lui, dar lui Gigi Pătrunjel i se părea că o zărește atârnând de un cârlig urecheat, din lemn brut, încheind cu succes șiragul. Își frecă tâmplele, se repezi la chiuvetă și își umplu un pumn cu apă rece. Bău hulpav, pe nerăsuflate, dar senzația de sete nu-l părăsea, indiferent de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îi tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu-și mai amintea unde îl lăsase. Cureaua și cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un cer desuet și buclat trandafiriu, se așeză gol pușcă pe trotuarul din fața porții verzi. O zări ieșind. Candidă și fără gânduri. Gigi Pătrunjel se ridică fript în două picioare și, sprijinindu-se de gard, o ținti drept în ochi. Tânăra își ascunse fața de priveliștea sfruntată a trupului gol și ezită să treacă pe lângă el. Numai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din nou prin holul teatrului, lăsând încă un strat de praf fugărit din stradă. De după paravan nu se mai aude de mai bine de un sfert de ceas nici o mișcare. Pompierul pornește timid să verifice. Prin spațiul îngust, ușor întunecat, zărește un receptor atârnând de pe colțul mesei și scărfârlia redactorului-șef sprjinind podeaua într-o tâmplă. O respirație bolnavă, comatoasă ridică praful de pe podea. Pompierul încearcă să gândească. Se întoarce în holul mare al teatrului și-l anunță pe actor de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
VI Protocolul "Sacrum inter exteras gentes legatorum jus"(98) (Tacit (99), Istorii, cartea a III-a, LXXX) Nu există oameni mai ceremonioși decât sălbaticii. De pildă, atunci când doi tuaregi se întâlnesc în Sahara, chiar din momentul în care doar se zăresc, aflându-se încă departe unul de celălalt, ei se opresc, descalecă, se așează pe nisip, se salută și cu lancea și cu scutul din piele de gazelă fac anumite gesturi care par a reprezenta un ritual. Ei nu îndrăznesc să
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu-i pese de urmările faptelor sale atât timp cât nu făcea rău nimănui. Așa cum nici altora nu le păsa ce simțea ea. Fluturele se înălță grațios bătând aerul cu aripile sale albe și catifelate. Karina îi urmări zborul lin spre alte zări în timp ce se întreba dacă aceste ființe delicate au și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
n-am murit? Uite că sunt cât se poate de vie, dar ce folos? Mi-ai ucis sufletul când ai plecat. Ce vrei să demonstrezi acum? Că-ți pasă?” Karina continua să vorbească singură în urma mașinii care nu se mai zărea pe drum, cu lacrimile curgând fără voie. Îi era ciudă că-și dorea îmbrățișarea lui, protecția brațelor în care găsise afecțiunea de care avea atâta nevoie. Îmbrățișarea aceea îi oferise tot ce-i lipsise până atunci, iar el plecase. Pierduse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
putut găsi ceea ce-și dorea, se schimbă de pijamale și ieși din casă hotărâtă să facă schimbări începând, bineînțeles, cu garderoba. Ar fi trecut nepăsătoare prin fața cutiei poștale dacă nu i-ar fi atras atenția plicul alb care se zărea prin găurile cutiei metalice. În general nu primea decât reviste cu reclame si facturi, de aceea s-a oprit în momentul în care a văzut altceva acolo. O să-l ia la întoarcere. Curiozitatea fu însă mai puternică și o întoarse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Prin ușa de sticlă văzu mașina albă îndepărtându-se de magazin. Nu se putea ca acel bărbat să fie Străinul. Nu era posibil să fie atât de aproape de el și totuși să nu-l poată vedea, să nu-i poată zări chipul. Vânzătoarea se apropie de ea îngrijorată, văzându-i paloarea feței, întrebând-o dacă se simte bine. Karina o vedea ca prin ceață și nu înțelegea nimic din ce-i spunea aceasta. - Să vă aduc un pahar cu apă? o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
râs ușor forțat, care avea menirea de a alunga fantomele trecutului, care nu făceau altceva decât să deschidă răni cicatrizate deja. O încânta noua imagine pe care o vedea în oglindă. Ochii verzi, mari, căpătaseră o strălucire pe care o zărise doar rareori și asta doar datorită unei mici schimbări exterioare. Oare ar fi radiat dacă schimbarea ar fi fost una profundă? Știa ce trebuia schimbat, dar... „- Mereu găsești câte un „dar...” pentru a-ți justifica lașitatea. Singurul stimul la care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un minim de standard sub care să nu cobori (de exemplu nu poți să ceri bani pe o banală pungă când toată concurența o oferă gratis). Fii atent, clientul e un animal care întotdeauna compară și pleacă imediat spre alte zări dacă este încredințat că acolo va obține mai mult decât la tine. CLIENTUL Cine e acest animal care nu vrea să-mi asigure prosperitatea, nu vrea să mă vadă într-o vilă elegantă sau într-o mașină tare? Întreabă-te
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Luna este, dacă vreți - la nivel energetic subtil, nu la nivel fizic -, poarta prin care se intră În vibrația Pământului. Pământul are două luni: una mai mică, care circulă cu mult mai multă viteză În jurul său și nu poate fi zărită de oameni cu ochiul liber, și Luna, astrul, luminariul pe care Îl vedeți voi În fiecare noapte. Când ea se apropie de Pământ la perigeu, se produce la nivel subtil energetic un transfer de suflete. De exemplu, este momentul În
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
piață, parcă ești nebun. Să ți fi șters și tu pantofii ăia, sunt plini de noroi... Și ce dacă e noroi peste tot, mă faci de râs pe stradă. — Nu e noroi, i-a răspuns Vasile, e balega urba ni zării... — Mai du-te-n... l-a apostrofat cu dezgust taică-său. Ce vrei să fie, frișcă? Asta l-a amuzat pe Vasile și a rânjit. Alexandru a inter pretat Însă rictusul fiului ca pe o ofensă, la urma urmei putea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-o la fugă, de frică, poate, de frica Întunericului și a Îndrăznelii de a o fi sărutat, pe care Însă nu i-o dăruiseră cuvintele. Și nu știa, dar ea l-a privit Îndepărtându-se până ce nu l-a mai zărit deloc. 4 Vasile s-a bucurat În ziua aceea de Început de iunie, când a Întâlnit-o pe Violeta și a admirat-o cu toată sinceritatea de care era capabil: de unde avea ea blugii ăia Levi’s? — Matei se pregătește
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
se perpetuează specia nației române.“ „Trezește-te, Vasile“, striga În el rațiunea. „Ascunde-te, Vasile“, Îi șoptea inima. Și tot În aceeași zi de iunie a fost surprins de sensul tăcerii, discurs al spaimei universale. Întorcându-se acasă, l-a zărit În spatele blocului pe Căreală, plângând, acolo unde se umpleau ghenele de gunoiul menajer al inevita bilei căsnicii, al inevitabilei singurătăți. Se sprijinea cu o mână de ușa murdară, iar cu cealaltă Își ștergea lacrimile și mucii. S-a apropiat de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
alienat nevinovat, așa că l-am lăsat În pace și m am hotărât să mă car de la masa lui. Mi-am luat paharul și sticla și m-am ridicat să mă uit după un loc liber. Și În timp ce mă Îndepărtam Îl zăream făcându-mi semne cu mâna, rânjind În continuare, ceea ce Îmi sporea furia, așa Încât nici nu m-am uitat la masa cui m-am așezat Înjurând. Mă așezasem chiar la masa ei, Însă nu am aflat lucrul acesta până când, din Întâmplare
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Întinse, ca un orb care Își pipăie zidul negru al nopții, fără cărare. Nu mai era nevoie să Închidă ochii, vocea râului Îl călăuzea - dacă va fi curs vreun râu prin apropiere, fiindcă parcă prea șerpuia tăcut. Până la urmă a zărit lumina becurilor care semnalau podul de la Mărăcineni, și s-a bucurat În gând că nimeni nu le furase Încă. — Podurile epilepsiei lui Puiu Nistea , și-a zis. Pe dracu’ epilepsie, Vasile... Puiu Nistea nu știa, dar se pricopsise cu un
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lăsat rezemat de balustradă, năuc, Înghițind aer ca un Înfometat la masa nunții din Cana Galileii. Ar fi vrut el să spună ceva, să Întrebe, să se justifice, dar când a deschis ochii acel cineva se Îndepărtase deja. L-a zărit trecând pe sub becul chior din capătul podului și i-a remarcat trenciul, alura de om tânăr, care nu se sfiește să calce noaptea În picioare, mâna care Îl salvase și care flutura către el un salut viguros. Ar fi vrut
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a coborât Încet pe strada Cuza Vodă, cu mâinile În buzunare, oprindu-se din când În când În fața câte unei vitrine, care i se părea lui mai interesantă. A contemplat, de pildă, stofele și sulurile de ață colorată care se zăreau prin geamul prăfuit al merceriei numită „Borangicul“, apoi a urmărit Îndelung meșteșugul unui frizer cu mâini de halterofil, care tundea plictisit un bărbat, iar bărbatul l-a remarcat și s-a uitat urât la el, așa că Vasile și-a continuat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]