1,680 matches
-
cu banii și plecarea ta. Ce crezi că ei nu au... detectivii lor? - Mă sperii, Sergiule, mă sperii! Vino la mine imediat! -Nu vin, fată, că eu deja sunt speriat (cum dracu să nu fii, când știi că atâta bănet zace la picioarele unei necunoscute?) - Vin eu la tine, atunci. Chem un taxi și vin în 10 minute. - Stai! Băi frate, îmi zic, cât pe ce să pierd cloșca cu puii de aur... Stai blând, fetițo, să mă gândesc cum putem
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
și care le sunt meritele: 1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc șosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiștea, Munții Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privați care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci; 2. Elemente din tezaurul țării sunt trimise „la expoziție" în afara țării și uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele
SCRISOARE DESCHISĂ POPORULUI ROMÂN – MESAJUL TĂBLIŢELOR DE LA TĂRTĂRIA de MARIN NEACŞU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341956_a_343285]
-
Vom trăi cândva mai bine ! CEL DE SUS, ne ocrotește de avari și de dușmani, Robul, cel care muncește, nu vrea mult, nu cere bani, Vrea doar sufletu-i în pace, tihna serii lui i-o lasă, Sănătate vrea când zace, lui de bogații nu-i pasă , Vrea putere să reziste, cum a rezistat mereu, Jefuit și fără milă, decât de la DUMNEZEU !. Bate vîntul peste ape, Timpul trece foarte greu, În curând vom fi aproape, Să vă simt la pieptul meu
BATE VÂNTUL PESTE APE. . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341965_a_343294]
-
pleca fără să-i anunțe pe ceilalți măcar printr-un bilet lăsat pe masă, că nu poate sau că n-are chef să se mai ocupe și-l lăsa singur... Și uite, până și acum, mă uit la el cum zace pierdut în imensitatea patului ce pare să-l înghită, că a rămas doar o așchie de om cu priviri de șoricel speriat și totuși chiar și din așchia asta, aceeași voce încăpățânată încearcă să-și mai impună vrerea, spre deruta
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
veci.” Mă simt din ce în ce mai tulburată. Simt cum străbat din nou spațiile, apoi mă trezesc în fotoliul meu. Deschid ochii. În mână, țin un volum din “Cireșarii”, deschis la epitaful de pe monumentul închinat lui Ovidiu, din actuala Constanța: “Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent, O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată, Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.” Privirea mi se îndreaptă spre soba de teracotă, la bărbatul care mă
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
mai sunt și oameni de omenie O soră, căreia i-am spus: “Cumva, n-ai un halat în plus ?” Mi-a zis “Ba da !” și tacticos S-a descheiat și l-a dat jos. Epitaful unui ginecolog - medic primar Aicea zace, sub o placă grea, Ginecologul ce-l ura profund Pe-un văr -primar- fiindcă reușea Să bage mâna-ntreagă, pân-la fund. Cererea chirurgului către director Pe X la morgă l-am văzut, Îl vreau pentru autopsie, Căci, nu știu cum, mi-au
N-AŞ STA ÎN SPITAL O ORĂ, DACĂ N-AŞ AVEA O SORĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342398_a_343727]
-
din care, prinși fiind, presimt că nu mai au nicio scăpare. Și cu toată loialitatea lor față de om, adeseori, sunt tratați cu o cruzime nejustificată de unii semeni ai noștri, lipsiți de caracter, cuvânt care, foarte sugestiv, în vocabularele noastre zace și sub denumirea de „omenie”. Există și oameni care iubesc câinii, dar trebuie să recunoaștem că-i iubesc cu o oarecare rezervă, adică așa, mai exact spus, pentru că sunt câinii lor. Altfel, dacă ar vedea un câine străin prin curte
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
ce m-a refăcut, din spin, O roză albă, cu petale vii, din cel copac de prețuire. Și albul rozei e sinele-nflorit- În ochii mei, împurpurat se face, Acum putea-voi sa renunț ușor la energia, Care în adâncurile mele zace?.. Sunt Eu, aceeași, cu vii culori de suflet regăsit, Și frunzăresc cu ochii o liniște răpusa azi în mine- Ce alb e pomul, ce atunci m-a prăbușit! Ce roșu este sângele, ce s-a născut din Sine... Copac de
SÂNGELE CE S-A NĂSCUT DIN SINE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342457_a_343786]
-
chiar și o bucată masivă de gheață din cel mai mare ghețar din Noua Zeelandă, situat la 120 mile est fața de Christchurch. Turla impunătoare din piatră a unei catedrale catolice s-a prăbușit în centrul orașului, iar în vecinatatea ei zace o clădire cu patru nivele, dărâmată în întregime în câteva secunde, ca un castel de cărți. O clădire cu mai multe etaje, Pyne Gould Guinness, în care lucrau mai mult de 200 de muncitori, s-a prăbușit și un număr
UN CUTREMUR DEVASTATOR A DISTRUS MARŢI, 22 FEBRUARIE, ORAŞUL CHRISTCHURCH DIN NOUA ZEELANDĂ de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342460_a_343789]
-
vadă foaia de titlu. Era un volum al scriitorului Duiliu Zamfirescu „Viața la țară / Tănase Scatiu“, publicat la Editura Minerva în 1983. M-am oprit o clipă și am privit cartea. Nu-mi venea să cred că o valoare culturală zace aruncată pe trotuar ca o frunză obosită și alungată de toamnă. Nu îmi permiteam să ridic cartea, pentru că nu era a mea. Probabil a fost pierdută de cineva și acel cineva când îi va observa absența va porni în căutarea
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
să se împărtășească nici o dată la patruzeci de zile, și nici măcar o dată pe an, cum spune Sfântul Ioan Hrisostom: "Așa cum cel ce nu are nici un lucru rău pe conștiința lui trebuie să se apropie în fiecare zi, așa cel ce zace în păcate și nu se pocăiește, nu este lucru sigur să se apropie nici de sărbători; căci nu apropierea o dată pe an ne elibereaza de învinuiri, dacă ne apropiem cu nevrednicie, ci însuși acest lucru ne condamnă încă și mai
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
cuvintele ce se dospesc în arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a
CEL MAI FRUMOS TANGO DIN LUME... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340601_a_341930]
-
iar Moromeții nu s-ar fi constituit atît de repede în cartea unică și indivizibilă pe care o cunoaștem astăzi. Ce simplu se petrec unele momente importante din viața unui om - termini de citit un manuscris și spui: «Marine, aici zace o capodoperă. Va fi cartea vieții tale», în timp ce el nu spune nimic; te privește doar obosit și ușor năuc, parcă întrezărind cît de important va fi acel moment în destinul său literar... Așa era Marin - întîi scriitor, și pe urmă
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 () [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
-nainte am mai avut o sarcină pe care am pierdut-o când aveam opt luni. Ce-am mai pătimit... Credeam că n-o să mai am urmași. Costică tocmai plecase în răzbel, săracu’... și n-avu norocul să-și vadă feciorul; zace în pământ străin fără cruce la cap, că nimeni nu știe pe unde-i putrezesc oasele. Doamne-Doamne, câte necazuri mai îndurai în viața asta... A, cum îți spuneam, poate că aveam și eu poftă să gust din înghețată... dar i-
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
și-i punea mâna pe umăr sau pe genunchi, așa cum văzuse, probabil, în filme. Plângea pentru că o vedea pe maică-sa plângând, dar tot ce își spunea în gând era dă, Doamne, să divorțeze. Avea siguranța că taică-su nu zace într-o canalizare și voia doar să se termine. Se ruga ca ai ei să divorțeze. - Dar îl iubesc, mamă, nu înțelegi? Îl iubesc, ce să fac... Bunica încerca s-o convingă pe mamă să nu-l mai primească acasă
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]
-
teologic de la Socola, în care a învățat și Creangă și care e ruinată, aproape dărâmată. Am văzut, la Pașcani, Palatul Cantacuzino-Pașcanu, o clădire splendidă cantacuzină, ale cărei origini sunt în secolul 17, dar clădirea e din secolul 19, care acum zace într-o stare de delabrare extrem de regretabilă. Am văzut în Iași fosta baie turcească, o clădire admirabilă de secol 19, complet dezafectată, închisă, pentru care am vrea să dezvoltăm un plan de intervenție. Pentru ultimele două dintre ele am vrea
Vlad Alexandrescu denunță corupția care distruge patrimoniul național. „Există rețele care funcționează” () [Corola-blog/BlogPost/337814_a_339143]
-
ar trebui să ne protejeze. Suntem, de fapt, un corp social năpădit de un cancer galopant cu metastaze pe care le tratăm topic, mințindu-ne că, luând aspirină, avem toate șansele să scăpăm. Suntem, din păcate, un corp decapitat, care zace cu coloana retezată și care nu mai e în stare decât de reflexe mecanice ale nervilor periferici. Capul ni l-am tăiat, voioși, singuri cu mult înainte să fim năpădiți de tumoarea care acum își face harnică treaba în carnea
Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/337897_a_339226]
-
avem nici azi și nici mâine și n-avem nici ieri... Mi-e-o silă imensă de cei ce-au promis bunăstare Sătui de minciună ai mei sunt mereu oropsiți Blesteme-nfocate rostesc și se uită spre soare De-a pururi să zaceți în temniți, spurcați ipocriți! Stăm zilnic smeriți așteptând la cozi de dreptate Cu suflete triste și-atât de scârbiți de minciună Poate știm să zâmbim... de scăpăm de potăi însetate De averi și de glorii, înghiți-i-ar țărâna străbună
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
inimii, ochii. orbită de nimic, ridic tălpile spre palme. mișcare inversată . recunosc. am umor. gâdil centrul lor. aud firul de praf... între cadranul ceasului și rotița principală rămâne mereu un fir de praf. îl ascult cum zgârie diminețile. la prânz, zace rostogolit de la o secundă la alta. nu mănâncă, nu doarme. lasă mereu subconștientul să prindă zgomotele dincolo de limita cuvintelor. sensurile doboară înțelepciunea. o zidesc apoi între etichetele vieții, într-o statică sumbră a bucuriei de a fi. firul de praf
CEAS VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343856_a_345185]
-
Articolele Autorului Poți, Doamne, într o clipă Dintr un om să faci nimic, Dar îl lași să se întoarcă Și i dai harul câte un pic. Poți, Doamne, s aduci pace Împăcare între noi. Să l învii pe cel ce zace Ne poți scoate din nevoi! Tu poți bogății și ranguri Să dai omului de vrei, Dar poți într o clipită De la dânsul tot să iei. Ne ai scos din iadul roșu Dumnezeule preasfânt, În cer dă ne mântuire Și mpăcare
TU POȚI, DOAMNE! de DORINA STOICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342800_a_344129]
-
SEVERINULUI"- SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNSINGURARE -sonet- Însingurată mă strecor în zare, Cât mai departe să-mi conduc tristețe, Cu dorul iubirii din tinerețe Ce zace-n muribundă așteptare. În tihnă să îmi duc pe culmi semețe, Înarapări de gânduri roditoare, Cu elegie eliberatoare, Pe lacrimi în condei curge noblețe. Cu dragoste rămasă-n piept la mine Să pot lega iubirea de speranță, Torc fuiorul depărtării
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
cele două ființe, Numai puiului-i sortit să mai afle suferințe. Îl ridica-ncetisor,slab,din piept răzbate geamăt, Vânători și crăișor vin calări tot într-un freamăt. Flăcău falnic se intoarce oprind val de călăreți Ținând strîns,în brate-i zace pradă acestor hrăpăreți. Prinț firav oprește roibul,ce se agită nechezând, De pe cap i-si zvârle coiful,par de aur rău curgând. Cu această preschimbare îl uimește pe-ndraznet, Chip frumos la-nfatisare cu cosite far' de preț. Voinicel,umil
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
Acasa > Impact > Traducere > PLOAIE / AȘTEAPTĂ PÂINEA Autor: Sorin Cristian Moisescu Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă toată noaptea; pe drumuri rămâne apa, pân' la gât. În sat, Doamne, pe cine trimit ? Nevasta zace pe pat, n-are putere. Nu plânge, micuțul meu băiat, nu pot să-ți dau pâine, nu-i nimic - Mai... să se oprească ploaia, mai... când maică-ta se va-ntrema, din sat o să aducă pâine: poate vei mânca, cât
AȘTEAPTĂ PÂINEA de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343266_a_344595]
-
mișcătoare, prinosul de recunoștință al ucenicilor venerabilului dascăl care a fost Episcopul Roman, spunând între altele următoarele: S-a împlinit un an de când ochii întemeietorului acestei eparhii, ochii aceia senini ca albastrul cerului s-au închis, iar trupul lui trudit zace sub lespedea acestei catedrale. Noi, fiii lui duhovnicești și ucenicii lui, am încercat atunci o mare durere. A trebuit să treacă un timp până să ne împăcăm și să acceptăm cu resemnare pierderea. Am dat vremii un tribut de un
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
este de muritor, dorințele te depășesc. Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte. Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții. Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință. În fiecare om zace un mort - trecutul. Când mori te întorci la locul nașterii. Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția. Datorită morții a intrat morala în viața noastră. Viața este un împrumut al morții. Pot trăi la nesfârșit cei ce nu
ÎNȚELEPCIUNEA MORȚII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343378_a_344707]