29,500 matches
-
năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de bivol îndesate cu brânză de oi, din care nu se poate găsi decât pe la noi. Din fruntea făinei de grâu poftesc paisprezece saci, pentru placinte rumene și pentru falnici cozonaci, zahăr, mirodenii, ulei, unt și sare, cât oi putea încărca în două care. Să nu uităm pentru mămăliga din cucuruz și din mei, făină ca aurul pusă în cinsprezece saci rotofei. Rachiu de perje zece butelci dolofane și vin lăudat douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prosop - canadiană cu glugă - table & zaruri de rezervă - băutură & sifoane - ceas & ochelari - tacâmuri: cuțite, fund, furculițe, farfurii - sare & oțet & mălai - hârtie igienică - periuță dinți & pieptăn & aparat bărbierit - borsalină & umbrelă - pătură & prelată - slip, papuci & pantaloni scurți - aparat foto & aparat radio - cafea & zahăr & pahare & linguriță - fierbător de plastic - trusă de șurubelnițe - carnețel & pix - brichetă & chibrit - saci plastic & saci rafie & cădiță - șuncă & ouă & untură - mănuși & fular & căciulă - sifoane - săpun de casă - umbrelă de soare - cântar de mână - lanternă - sare pentru pește - ardei usturat, usturoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Mesele sunt și ele numerotate. Eu, de exemplu, stau la masa numărul 20. Un specialist în numerologie ar avea ceva de comentat și aici. Ar găsi o explicație. O chichiță. Kinleycocacolafruttifresh. Așa citesc. Și sticlele din frigider: Spritefantapepsicola. Și pe zahărul pe care îl torn în cafea scrie ceva. Nu mănânc zahăr. Mănânc o marcă. Mănânc litere. Fac reclamă. Vedeți, toate cuvintele astea din reclamă au o tendință, impun o anumită lectură. Nu le poți citi pentru simpla plăcere a lecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
numărul 20. Un specialist în numerologie ar avea ceva de comentat și aici. Ar găsi o explicație. O chichiță. Kinleycocacolafruttifresh. Așa citesc. Și sticlele din frigider: Spritefantapepsicola. Și pe zahărul pe care îl torn în cafea scrie ceva. Nu mănânc zahăr. Mănânc o marcă. Mănânc litere. Fac reclamă. Vedeți, toate cuvintele astea din reclamă au o tendință, impun o anumită lectură. Nu le poți citi pentru simpla plăcere a lecturii. Te îndeamnă să faci ceva. Cocacola nu e ceva de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din casă. Am impresia că o să plouă. Te superi? De ce să mă supăr!? Atunci, trec eu pe la tine, am o veste trăsnet! ... Te aștept, dragă, cu toate onorurile, uite, și pun cafeaua pe foc! Pune-o draga mea, dar fără zahăr, că vestea ce ți-o aduc are atâta dulceață...! Ema și Gina erau colege de generație. Amândouă îmbrățișaseră ramura didactică. Una preda istoria, cealaltă geografia. Se înrudeau nu numai prin disciplinele pe care le predau, ci și prin apetitul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște grea, ca de mormânt. Și unul, și celălalt așteptau cu nerăbdare ca acele doctorii simple să-și facă cât de cât efectul. Pentru Șerban, acele secunde cântăriră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai căzut din picioare așa, ca din senin, pur și simplu. Nu-ți mai amintești? - Nu... - Dar momentele când ți-am dat să miroși oțet și să înghiți zahărul acela ți le mai aduci aminte? - Ce? Care momente? Nu... - Dar mai știi momentul când te-am suit în pat? Pe ăsta cu siguranță că ți-l amintești! - Șerban, oprește-te. Tu vrei să spui, de fapt, că eu am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îi închinase viața sa Lui. Încet, câte puțin, revenea la viață. Începuse să vină mai des pe la noi, mai stătea câte puțin cu mama mea care era bolnavă. Obișnuia să poarte mereu ceva dulciuri în buzunare: bomboane, biscuiți, cubușoare de zahăr, covrigei, cu care ne bucura pe toți copiii din drum. Îmi plăcea când mama mă trimetea după ceva la ea, nu ieșea nimeni niciodată de la ea fără ca bunica să nu-i fi dat ceva, chiar de se întâmpla să intri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe toți din somn și, așa cum stăteam așezați la locurile noastre, ne punea le piciorușe mai întâi un șervet, peste care apoi punea tot felul de dulciuri și bunătăți pe care le pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care-l făcea, ne dădea în mânuțe un fel de pâinică pe care o cocea ea pentru noi, pe care o numeam „hulubaș”, cu o lumânare aprinsă. Noi trebuia să sărutăm hulubașul și să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
liniștită, însoțită mereu de un zâmbet nevinovat și dragostea cu care îi trata pe cumpărători, o făceau să pară o zână. Tot satul o îndrăgise și oamenii i se adresau, la rândul lor, cu respect și cu drag: - Lizuță, ai zahăr? - Lizuță, dă-mi, te rog... - Lizuță, cât costă? Tatiana hotărâse definitiv că, atunci când va crește mare, se va face vânzătoare ca și Lizuța. Timpul trecuse repede și Tatiana se făcuse mare. Nu-și schimbase părerea despre viitoarea ei profesie, rămase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
căruia nu-i mergea. Seara, îi povesti lui Iurie întâmplarea cu doamna necunoscută și se gândi mult la cuvintele ei. Începând cu următoarea zi, făcu numai așa cum o sfătuise ea. Le măsura tuturor clienților săi cu prisos. Câteva fire de zahăr sau de orez în plus sau din orice altă marfă, iar produsele, ale căror termen de păstrare se apropia de expirare, le dăruia familiilor cu mulți copii și bătrânilor din sat. De când începu să facă așa, situația se schimba din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un organism de control asupra modului de utilizare a fondurilor de către conducere, organism ce apare cu numele de „comitet de supraveghere”; alteori, în locul acestuia semnează „bărbați de încredere”; - cam până prin 1912 societatea a organizat anual un „aldămaș” cu „vinars și zahăr”. Condiționări ale adoptării și difuziunii asociațiilortc "Condiționări ale adoptării și difuziunii asociațiilor" Principalele categorii de factori care, prin prezență și intensitate sau prin absență, duc la adoptarea și difuziunea acestei inovații colective sunt: - prezența unor aspirații de confort menajer pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
din: knedle îprune învelite în aluat ce conține și cartofi - din germanul Knödel = gălușcă) sau chiroște îtriunghiuri din aluat umplute cu afine; variantă regională a cuvântului piroșcă îcolțunaș) provenit din rusă îpiroșki) și din ucraineană pyrișky) tăvălite în pesmet, scorțișoară, zahăr și unt, ori deliciosul cremșnit, specialitatea casei. Tare mult mai ținea bona la plimbările regulate pe aleile parcului vecin din stațiune, în compania veverițelor blânde și jucăușe, a ciocănitorilor preocupate de igiena copacilor, a măiestrelor păsări cântătoare, a turiștilor veniți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și astăzi, la 82 de ani, nu stă locului și lucrează în atelier, spintecă și curmă lemn la ferăstrăul circular, cu toate că are implantat un stimulator cardiac, care, de altfel, nu-1 împiedică de la cinstirea câte unei țuici fierte cu secărică și zahăr ars, specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pitici, juniori și seniori, volei, lupte libere, box, cursa în saci, skanderbeg, trasul frânghiei, săritura în lungime, stâlpul cu premii), dar și de fumăraia grătarelor cu mici, fleici, cârnăciori și pastramă de oaie, de mirosul plăcut împrăștiat de vata de zahăr și înghețata de casă, de bătutul butoaielor cu bere și de destupatul zgomotos al sticlelor cu limonadă. Sătenii, în majoritatea lor agricultori, crescători de animale, se distrau rar duminica, în general mergeau la sfânta biserică, pe atunci sâmbăta se lucra
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
reușește să-i pescuiască numele. Știu doar că-i plăcea să flecărească mereu. Un băiat cu tenul măsliniu și mult succes la fete. Cafeaua mi se pare din cale-afară de amară. De fapt, nu i-am pus niciun gram de zahăr. Pe fată o știu mai bine. Se numea Noemi. Era evreică. Maică sa, o femeie voinică, era spălătoreasă la un sanatoriu. Noemi era urâtă, cu ochii ieșiți exagerat din orbite și cu fruntea teșită, ca la oamenii primitivi. Iar pentru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pentru că acesta nu ar fi în stare să facă asta, dar el nu mai era sigur. Închise ochii și cuprinse puloverul în mâini, sub el nu era decât viața lui care și ținea respirația. Simți bucata lipicioasă de vată de zahăr din mijloc și i se făcu poftă. Se ridică brusc. Îmbrăcă puloverul și ieși alergând pe scări. Mali vinde astăzi la intrarea în metrou. O luă într-acolo. În goană depăși rastelul cu biciclete și berăria, apoi stația de autobuz
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
luă într-acolo. În goană depăși rastelul cu biciclete și berăria, apoi stația de autobuz și chioșcul cu ziare. De pe frunte transpirația îi curgea spre tâmple; o șterse cu dosul mâinii și apoi o întinse peste urmele de vată de zahăr. Din depărtare Mali îl văzu și îi făcu cu mâna, el îi răspunse fluturând mâneca lălâie deasupra capului. Slavko se opri puțin să respire. Sângele îi bătea în cap și îi invadă obrajii. Toată iubirea din lume venea acum asupra
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îi răspunse fluturând mâneca lălâie deasupra capului. Slavko se opri puțin să respire. Sângele îi bătea în cap și îi invadă obrajii. Toată iubirea din lume venea acum asupra lui și știa că o să fie fericit. Va mânca vată de zahăr de la Mali și o să râdă ca în reclamele de la metrou, cu gura până la urechi peste care o să atârne inegal firele albe și dulci de vată. Apoi va lua metroul și va ajunge în sfârșit undeva unde să nu fie decât
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și să-l mângâie lin. Din locul în care se afla, îl vedea pe Mali cum se îndepărtează cu rulota lui minusculă, când spre stânga, când spre dreapta, în timp ce picioarele lui se înmuiau și se topeau ca și vata de zahăr. Scările de lângă el coborau spre peron, iar lui nu-i venea să pășească. În jurul brațelor sale, mânecile se strânseră tare, apoi și mai tare, în cea mai caldă îmbrățișare a puloverului său, înroșit de atâta sânge ce s-a scurs
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și facă bagajul și s-o șteargă din casa doamnei Aurelia. Dincolo de apartamentul de la etajul patru, viața prindea alte forme. Nimic nu era protejat de ecranul de sticlă și nici relatat de vocea de la radio, iar Mara prefera să amestece zahărul cu lingurița în cana de ceai și să scoată încet medicamentele din flacoane. Doamna Aurelia, un timp, nu spuse nimic, apoi o rugă insistent să plece măcar două zile. Însă nu rugămințile doamnei Aurelia, ci cearcănele maro din jurul ochilor o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
destinată nevoilor. Unicul lucru nerezolvat era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o tabletă de ciocolată. Cele cinci pliculețe cu zahăr pentru cafea din mapa secretarei au fost savurate ca o cină de Crăciun. Timpul și-l petreceau jucând tot felul de jocuri sau discutând politică, apoi aria de interese se extinse și spre educație, afaceri și dragoste. Treptat părerile fiecăruia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
le lase pe o măsuță aflată între două fotolii. Adăugă în timp ce se așeza pe unul dintre ele: "Stai, măi, fată, și tu jos, că parcă-mi șezi în cap, zău!". Adulmecă cu o schimă de nemulțumire în colțurile gurii: "Cât zahăr ai pus?", întrebă cu un aer sever. "N-am pus. Nu știam dacă azi vă permite cura..." "Ete, cura!...", dădu a Săvuleasca din mână a lehamite. Specifică: "Eu nu țin nicio cură, eu urmez un anumit regim, dragă. E o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]