7,506 matches
-
că băiatul lor se va mai întoarce, s-au trezit cu el în pragul casei...Acum, însă, nu mai era nenea Jănel cel plecat de acasă. Arăta ca un lunatic...Nu se uita la nimeni. Umbla numai cu ochii în zare. Privea undeva în depărtare, fără țintă. Parcă ar fi căutat sau ar fi așteptat pe cineva tot timpul. Nu vorbea mai cu nimeni. Dacă intra în bodega satului, lua un țoi de rachiu și se aciua la o masă lăturalnică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-am văzut pe nenea Jănel stând pe prispa casei, cu privirea pirdută în zare. Când m-o văzut, sau mai degrabă când m-o simțit, s-o luminat la față și m-o întrebat: „Ce faci, mânzule?” Si atât. In clipa următoare eu nu mai existam pentru el. S-o scufundat din nou în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cum faci treaba. Ești încă tânăr. Unde ai învățat să pui fiecare lucru la locul lui? l-a întrebat moș Dumitru. La oaste, moș Dumitre. Am fost sărjănt comandant de grupă. Acolo am învățat - a răspuns Vasile Hliboceanu, privind spre zare, a aducere aminte parcă. Dacă îi așa, când vom ajunge în deal, să treci după carul meu, să fii aproape de mine, că ești om de nădejde - a grăit moș Dumitru. Ce va zice moș Pâcu? a întrebat Hliboceanu, cu un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pufăind din lulea... „Am să trec pe la Dumitru, să văd cam pe când chitește el să pornim din nou la treabă.” A luat-o în lungul uliței, pășind arar, ca un cocostârc. Se oprea din când în când, privind uitat spre zare. Trăgea apoi cu sete din lulea, aruncând vălătuci de fum alburiu. Părea că poartă un dialog neauzit cu un interlocutor nevăzut...De fapt el vorbea cu sine, pentru că era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja departe de târg. Sleaul se întindea spre zare șerpuind ca o curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior. Deși nu-și exterioriza bucuria adusă de hotărârea lui Aizic, oricine își putea da seama de noua lui stare. Privirea îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior. Deși nu-și exterioriza bucuria adusă de hotărârea lui Aizic, oricine își putea da seama de noua lui stare. Privirea îi zbura mereu spre zarea largă, iar pe buze i se zbătea un zâmbet gata să se schimbe în vorbe... „Aha! Te-am băgat în cofă, Iordache! Acum să te mai văd dacă îți mai arde de...Să vezi și tu ce înseamnă să muncești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
această imagine ți se datorează, mintea ta a creat-o, este solidă. respectă-ți creația, nu te avânta mai departe Țde exemplu nu scrie acum o nouă carte). creativul nouă în al doilea loc: când pe cerul tău apar în zare dragonii roșii, cheamă-ți armatele de sunete, de culori, de silabe și învață strategie de la cineva mai înțelept decât tine. dacă dragostea ta e mare, vei trece mai departe ca printr-o cascadă. nouă în al treilea loc: nu da
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se va întâmpla să fim doi oameni, care se diferențiază conform genelor lor, stimulate la întâmplare, animalelor devoratoare din jur, deșeurilor de speranță și dorințelor de supraviețuire - așteptam să fim două plăci tectonice alipite și mușcându-se, ieșite din fire. zarea de lapte s-a întors de pe o parte pe alta, cu soarele ca un ou-ochi sulițele toate au zburat către ce avem noi mai drag, miezul nostru de dulce, ființa comună de ronțăit părți de aer, viori și nisip împreună
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în fiecare zi cu o dragoste mai bine șlefuită, care să semene din ce în ce mai bine cu măiastra lui brâncuși, care acum zboară pe la etajul 5 în moma, 9 west 53 st, nyc. pentru totdeauna la primul semn al dimineții, departe în zare, tu îmi pui degetul pe buze, luo na la primul semn al dragostei tale eu am capitulat deja, cu scuturi și săbii de ploaie obiceiuri vechi, moștenite, respectate). nu știu de ce, dar tu întotdeauna te trezești devreme iarna vine mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu știu nimic în care nu scriu nimic de tine nimic de jad, de coral apă, nisip de nimic fundamental încă o dată - te iubesc te iubesc - încă o dată. nu știu nimic despre poemul meu nu știu nimic despre tine. doar zările urcă pe un mic zid chinezesc doar zările se cumpără unele pe altele și de când ne-am cunoscut zările din miazăzi credincioase-ți sunt, ca ruth. familie tu ești singurul tot despre care știu că e femeie tu ești un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de tine nimic de jad, de coral apă, nisip de nimic fundamental încă o dată - te iubesc te iubesc - încă o dată. nu știu nimic despre poemul meu nu știu nimic despre tine. doar zările urcă pe un mic zid chinezesc doar zările se cumpără unele pe altele și de când ne-am cunoscut zările din miazăzi credincioase-ți sunt, ca ruth. familie tu ești singurul tot despre care știu că e femeie tu ești un tot amalgamat de frumusețe și suferință care se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fundamental încă o dată - te iubesc te iubesc - încă o dată. nu știu nimic despre poemul meu nu știu nimic despre tine. doar zările urcă pe un mic zid chinezesc doar zările se cumpără unele pe altele și de când ne-am cunoscut zările din miazăzi credincioase-ți sunt, ca ruth. familie tu ești singurul tot despre care știu că e femeie tu ești un tot amalgamat de frumusețe și suferință care se cunoaște tu ești un tot ca noemina cu credința sa tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fenomenale, aurite, cu amazoane decorând prorele de aur, labirint în care numai tu te descurci, în care gândurile oștirilor dușmane se vor rătăci și spionii oștirilor dușmane nu vor descoperi niciodată strategiile tale abile. șase în al doilea loc: în zare se văd mici, dar în creștere pe cât te apropii, armatele împăratului fuxi, armatele de ornitorinci veșnici-multituberculați, care tropăie în ritm alert pe lângă balta mare, tu mergi în pasul tău, cum poți, împăratul fuxi nu are vreo înțelegere cu dușmanii tăi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îți povestească la ureche întâmplări din călătoriile lor prin aceste ținuturi, de fapt sunt vicleni, vor numai să se odih nească, tu îți simți umerii din ce în ce mai grei, rărești pasul, fetele morgana se îndepărtează din ce în ce, până dispar în zarea de praf a drumului tău plin de primejdii, micii hoți și micii cerșetori s-au pus deja pe urmele tale. gândurile lui huggin și amintirile lui munnin își iau zborul de pe trupul tău obosit. nouă în al patrulea loc: e
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tigrul, îndrepți apa vărsată, cu mătura de papură albă, către dedesubtul grădinii suspendate a dragostei tale, cârtițele-oribil-dansatoare se bucură și beau apă în care simt gust de furnici albe chitinoase. nouă în al patrulea loc: deasupra pădurilor de pini-adormitori din zare se zărește foc, este un semn că ai putere și succes de la început în toate acțiunile tale, întreprinderea ta de purificare a dragostei funcțio nează la cote maxime, te bucuri, te uiți în calculator la poze cu iubitul tău cutezător
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cea mai bună calitate, care necesită multă hărnicie și pricepere. fără tine s-au prăbușit moleculele din mine în ADN-ul tău s-au amplificat mișcările mele de leu de senzație în alergare, în oprire, în mâncare de secunde, ploi, zări protejez acum puii de fulgi de zăpadă, de cenușă, puii de făcut focul de flori - orhidee, crizanteme, caprifoi la un pahar de vin pe care ți-l ofer pentru că fără tine nu poate fi nici un ceas nu poate fi nici o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de fum, abia de se ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oprise și toți ochii, larg deschiși, căutau spre cerdacul școlii. Bătrânul dascăl, cu povara anilor ninsă pe plete, cu ochii burnițați și umerii aduși, s-a apropiat de marginea cerdacului, și-a scos pălăria, a privit pentru o clipă în zare, parcă pentru a prinde din zbor o amintire, a tușit ușor și a mângâiat adunarea cu privirea caldă... Dragii mei copii. Dați-mi voie să vă spun așa, pentru că apropape pe toți vă știu de pe când, copii fiind, ați călcat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru armăsarul lui era o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un post de radio nemțesc? Uite că se poate. Așa scriu gazetele... Iaca, focul a fost aprins și cine știe când se va stinge... Bătrânul a rămas fără cuvinte. Și-a împreunat brațele la piept. Privirea lui rătăcea undeva în zare. A vorbit îngândurat. Uite ce înseamnă să fii mare și să n-ai glagorie... Despre cine vorbești, nașule? Despre nemți. Despre cine altcineva? Nemții, Costăchele, sunt un popor mare și nu-i lipsesc calitățile: talentat, inteligent și muncitor. Dar are
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rămas dus pe gânduri... Uite așa deodată - ca prin ceață - l-am văzut pe Ștefan-vodă cel Mare. Ședea în poarta unei cetăți, călare pe un cal alb. Cu palma stângă streașină la ochi și cu dreapta pe paloș... Privea în zarea pustiului rusesc”... „Eu însă, simt cum în sufletul meu picură - ca un izvor într-o fântână - lacrima lui Eminescu... „De la Nistru pân la Tisa tot românul plânsu-mi-sa... ” „Îmi aduc și eu aminte de versurile aiestea... Le-am învățat în liceu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un levicer sub braț, merse în grădină. Se așeză sub nucul pletos, îndemnând-o apoi și pe ea să se așeze. Simona nu știa ce să creadă, mai ales că un timp mama sa nu scoase nici un cuvânt, ci privind zările, căuta parcă să-i vină de peste necuprinsuri amintiri trecute în uitare și acum, revenite la suprafață, voia să se elibereze de ele. O dată așezate pe levicerul înflorat se priviră preț de câteva momente ca și cum s-ar fi studiat reciproc. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a lua o hotărâre. Dacă chibzuiau bine, mai era și Timpul care putea lucra în favoarea lor. * Când începu noul an școlar, toamna se și grăbi să scuture frunzele pomilor. Apoi, viforosul noiembrie, împovărat cu toate vânturile adunate din cele patru zări, desăvârși lucrarea, lăsând așezarea ca aruncată în pustiu. Nici nu punea bine stăpânire întunericul peste oraș, că singurul care străbătea nestingherit străzile era vântul. O dată cu parcurgerea primului trimestru școlar, acest mesager aduse și primele semne ale iernii, anotimp care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]