990 matches
-
pregătindu-se să iasă să se Întâlnească cu niște prieteni adevărați. — Unde te duci, domnișoară? Micul dejun nu s-a terminat Încă, a spus mătușa Zeliha, deschizând gura pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Lucrând În Învălmășeala și zarva din salonul de tatuaj șase zile pe săptămână de la doisprezece la nouă, ea era cea care savura mai mult decât oricine altcineva din familie Încetineala amorțită a mic dejunurilor de duminica dimineața. — E un Festival de Film Chinez, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
roșu a Început să mimeze titlul de film care-i fusese desemnat și de fiecare dată când făcea vreun gest, ceilalți izbucneau Într-un râs răgușit. Era ciudat să vezi că un joc bazat pe principiul tăcerii putea provoca atâta zarvă. Poate din cauza zgomotului de pe fundal, spiritul care o sfătuise pe Armanoush să nu Întreacă măsura se făcuse nevăzut. — Muzica pe care o asculți e atât de vestică. De ce nu asculți ceva mai apropiat de rădăcinile tale orientale? — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
feribotul, astfel ca Armanoush să poată vedea orașul În Întreaga sa Întindere și splendoare. Ca și feribotul Însuși, pasagerii aveau și ei un aer obosit, risipit rapid de vântul stârnit din senin când vasul imens a cotit spre marea azurie. Zarva mulțimii dinăuntru a crescut preț de un minut Întreg și apoi a scăzut la un zumzet monoton care acompania alte sunete: zăngănitul motorului exterior, plescăitul valurilor și țipetele pescărușilor. Armanoush a observat cu Încântare că pescărușii leneși de pe țărm veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
m-am sinucis? Ce emoție ar zgudui orașul și nu numai orașul: „Celebrul sculptor Daniel Petric s-a sinucis. Poliția investighează cazul cu febrilitate ca să afle motivele. Se prevede că scandalul va lua proporții. Presa e în fierbere”. Nu, e zarva prea mare. Parcă e mai practic să-mi citesc corespondența. 25 Dinu mi-a zis că ne aflam în septembrie. Mie, însă, de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că doar n-o fi sfârșitul lumii. În relațiile cu oamenii e nevoie de franchețe. Du-te la Paris, și dacă ai ceva care-ți stă pe inimă, nu fi reticent. Ce-ai În gușă, și-n căpușă. Ce atâta zarvă cu secretele astea! Domnul Agliè, dacă am Înțeles bine, suferă pentru că dumneata nu vrei să-i spui unde se află o hartă, o hârtie, un mesaj sau mai știu eu ce, pe care dumneata Îl ai și cu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tu fier, nu tu sulf. Mullahul a spus că Diavolul e mare făcător de șmecherii, că a făcut odată apa să aibe gust amar, altă dată dulce. Apoi nimeni n-a mai știut ce să facă, și s-a stîrnit zarvă mare și unii zicea una și alții zicea alta, s-a făcut așa o lumină galbenă În jurul puțului și un fluture foarte mare a țîșnit din apă și a zburat În cer. Mare cît un băiat cu aripi. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pînă la șapte seara. Ca și Wakefield, unii au sunat la agenția municipală care i-a eliberat autorizația, dar plîngerile lor au rămas fără răspuns; telefoanele lor au rămas fără replică. Curînd au Încetat, pur și simplu, să mai audă zarva și Wakefield bagă de seamă că, În privința asta, sînt ca mai toți americanii: să nu vezi nimic rău, să nu auzi nimic rău, să nu spui nimic rău. Viețile lor merg Înainte normal, dar nu și a lui Wakefield. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
exista. — Hai, îi aminti Ralph, dacă te mai țin mult, Stevie o să mă mănânce la micul dejun. Stevie îi aștepta într-adevăr la întoarcere, sprijinită de birou, ignorând strigătele celor din jur, care încercau să-i atragă atenția. Pentru Stevie, zarva din redacția de știri avea un efect mai relaxant decât masajele de aromaterapie. — Ce mai faci, Stevie? Ralph o sărută pe obraz și îi ținu mâna într-a lui o fracțiune de secundă mai mult decât s-ar fi cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era ca mersul la cumpărături într-o piață aglomerată după aerul rece și impersonal al unui supermarket situat în afara orașului. Toată lumea striga la tine și îți cerea o părere, o decizie în privința unui titlu sau acordul pentru un pictorial. Era zarvă, forfotă și agitație, mai ales dacă se apropia termenul de predare. Jack se simțea ca acasă. Era trecut de șase când oamenii începură să-și strângă lucrurile. Jack era pe punctul să închidă calculatorul când își aminti să-și verifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
interogheze asupra activităților desfășurate la Londra. — Te-a căutat maică-ta. A sunat deja de trei ori. Normal, nu s-a coborât să-mi spună mie despre ce e vorba. Fran își croi drum prin haosul alcătuit de bocăniturile constructorilor, zarva mașinilor de scris și săgețile confecționate din comunicate de presă ale consiliului local cu care Mike Wooley arunca în Sean McGee, până când găsi în sfârșit un telefon într-un colț izolat al departamentului sportiv. Din cauza poziției, se trezi uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Laurence nu o asculta. Se întreba în schimb cum se făcea că Jack Alen își băgase dintr-odată coada în viața Francescăi și ce-ar trebui el să facă spre a-l scoate din peisaj. A doua zi, învăluită în zarva și forfota redacției de știri, într-unul din puținele momente când nu zbiera nimeni la ea, cerându-i să ia vreo decizie, Fran nu reușea să-și ia gândul de la testul ADN și de la ceea ce avea să-i dezvăluie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmau să fie contra cost. Se închipui intrând în clădirea Citizen și găsind departamentul de televânzări la fel de pustiu ca Marie Celeste, cu telefoanele la fel de tăcute precum cele din casa unei domnișoare bătrâne. Nu-i veni să creadă când o întâmpină zarva, confuzia și haosul create de mulțimea ce stătea la coadă ca să dea anunțuri pentru numărul 2. Singurele persoane care aveau ceva de cârtit erau Sean McGee, care nu reușise să treacă cu bicicleta de toate cărucioarele lăsate pe scări, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
folos: agită, stimulează, provoacă discuții. Și nu totdeauna discuțiile sînt nefolositoare” (ibid). Contestarea lui Densusianu indică o primă depășire a maniheismului ruralism etno-național vs estetism urban și cosmopolit, fapt evidențiat în articolul „Mișcarea contimporană poetică“: „S-ar atribui grăbit toată zarva ultimei ere artistice celor două curente: tradiționaliști-simboliști, poporaniști-dezrădăcinați. Multă vreme diferențierea se făcea între cei strînși în jurul unui pachiderm universitar și cei izolați în triburi fără șef. Lucrurile s-au schimbat de cînd înstrăinații și-au găsit și ei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tăcerea, arderea pe rug sau retractarea, temnița și batjocura, aceasta însă rezervată îndeosebi delictelor literare și artistice. În cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ calm, mult mai puțin propice zarvei de odinioară, căci fenomenul e de acum cunoscut și clasat (...). Cei pe care gloria efemeră de a mistifica și epata îi ispitește au dreptul să creadă că oamenii sînt, de acum, blazați și inerți. De fapt, li s-a urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
OASPE'fI NEPOFTI' fI Plecară iarăși voievozii daci spre miazănoapte, de unde ne veniră, cu oile și cu bourii. Și ceilalți, cari din răsărit sosiră cu arapi și cu cămile, de asemeni se înduplecară mai târzior, pe seară. Fecioara-n marea zarvă nu se miră că și-a pierdut condurii. Vrea liniște Maria după atâția oaspeți, vrea liniște de-acu, și bucuria să fie-a ei, deplină. Poate mai bine-ar fi să sufle-n steaua de la poartă, s-o stingă. Ea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne apropiam de porți, cu atât lumea din jurul nostru devenea mai numeroasă. Intra și ieșea din strada principală printr-o seamă de ulițe, roind într-un du-te-vino colorat și plin de zarvă, care culmina la intrarea în cetate. Unii pe jos și unii călare pe măgari și în care trase de boi cu coarne enorme; alții coborau din bărci minuscule de-a lungul canalelor mocirloase. Ne-am oprit la aproape două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne-am mai învârtit prin târg, nu înainte de a arunca un ochi spre palatul exarhului, mirându-ne de belșugul și de felurimea mărfurilor. În timp ce mă simțeam în al nouălea cer, Gundo se plângea necontenit din pricina aglomerației, a mirosurilor și a zarvei. Ne-am cumpărat de-ale gurii cât să umplem desagii goi și am vizitat, ca niște adevărați pelerini, biserica San Vitale. Pe rudimentarul Gundo a fost singura dată când l-am văzut înfricoșat, nu-și mai putea stăpâni mirarea, copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să pună mâna pe un cal pentru sine și pentru rubedenii, dar norocul ne-a părăsit. Animalele au început să dea din copite și să necheze, scăpându-ne din mână. Au devenit nervoși și cei aflați mai departe. Zăpăceala și zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai mulți oameni decât toți cei pe care i-am întâlnit în toată viața mea, precum și balanțe și mese de cântărit mai multe decât toate cele existente în întreaga Italie. În timp ce ne îndreptam spre casa lui Giuliano, eram zăpăcit de zarva vocilor într-un babel de limbi, de zumzete, culori, mirosuri, de un du-te-vino de trecători, lectici, călăreți, animale și care. M-a luat pur și simplu amețeala, și a trebuit să mă sprijin oleacă de zidul unei case, asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și bronz. Un slujbaș le lovea cu o măciucă, stârnind un sunet puternic și, pentru urechile mele, supărător. În felul ăsta zgomotos se dădea de veste credincioșilor începutul slujbelor mai importante. Culmea este că, în ziua botezului, pentru prima dată zarva aceea nu m-a enervat. Mozaicul de pe cupola cristelniței îl reprezenta pe Iisus pășind dinspre apus spre răsărit, botezat în apă neîncepută în timp ce asupră-i se pogora Sfântul Duh. Sub această scenă episcopul aștepta sosirea celor pe care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
public pe doi oameni pioși din Concordia de a-l fi urmărit pe ereticul fugit pe ascuns din orașul lor și, în fine, de a-l fi ucis din ordinul regelui. De aceea e mai bine să nu se facă zarvă în privința acestei întâmplări. Am scris acestea în spațiul gol al cărții la anul 660 de la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, în al șaptelea an de domnie al catolicului, piosului, înțeleptului și bunului rege Ariberto, în ajunul idelor lui august.“ Mulțumiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bere, apoi își lasă paharul jos. Dar știi ceva ? Nu trebuie neapărat să rămânem aici. Dacă preferi să mergem în altă parte, într-un loc mai elegant... Mă uit în jur la pub-ul înțesat de lume. În fundal, dincolo de zarvă și de râsete, cântă muzica. Un grup de clienți de-ai casei se salută unii pe alții la bar insultându-se amical. Un cuplu de turiști americani în vârstă, în tricouri cu Stratford discută cu un barman roșcat, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mici. Acesta ridică privirea spre mine. Și de cît timp durează chestia asta ? E ca și cum s-ar fi deschis porțile iadului. Brusc, toată lumea din cameră Începe să mă bombardeze cu Întrebări. Nici nu mai sînt În stare să gîndesc de zarvă ce e. — De-asta a venit În Anglia ? Să te vadă ? — Te măriți cu el ? — Știi, nu arăți ca și cum ai avea 58 de kile... E adevărat, ai o cuvertură Barbie ? — Și, În fantezia lesbiană, erați doar voi două sau... — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
recunoștea el, adăugând Însă: Nici n‑a fost mare lucru de văzut. Oricum, pe mine nu mă interesa. Dar a fost departe de a fi goală. Avea furoul pe ea și o serie de chestii pe dedesubt. Așa că ce atâta zarvă și Învinuiri? - Protocolul, i‑am explicat. Ravelstein n‑a fost de acord. - Nu, nu. Nu‑i vorba de protocol. Nici pe departe. Nu mi se Întâmplă des să nu găsesc cuvântul potrivit. Voiam să spun că Vela nu se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
depărtare. Știam că drumul e spectaculos, dar aglomerat de vehicule de fermă hodorogite și de guaguas (autobuze). Doctorul era blajin, „moderat”, cum spunem noi, adică neînclinat spre diagnosticuri melodramatice. Așa Încât am decis să‑mi accept frigurile tropicale fără prea mare zarvă și să beau amestecul de chinină pe care mi l‑a descris. Rosamund și cu mine am citit Împreună Antoniu și Cleopatra, amintindu‑ne de maxima lui Ravelstein că pasiunile nu pot exista fără Marea Politică. Rosamund a plâns când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]