1,365 matches
-
cas- țigării independenței |arii Românești la 1330. Așezat că poartă de apărare și retragere în vremuri de restriște la poalele munților, Călimănești va fi o așezare stabilă ce se va dezvolta rapid dat fiind locul majestos unde râurile ies din zbaterea furioasă cu munții în vai largi cu o vegetație de o caldă încântare sufletească. Sunt aici locuri alese special pentru meditație și simțire. Cu siguranta acestea au fost și motivele pentru care Mircea cel Bătrân înaltă aici mănăstirea Cozia, important
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
în limbajul semnelor și al florilor, poeta identifică ,,tristețea cuvintelor scunde”(Sigur mai ești), dar și ineficiența lor care naște dorul de tăcere:,,nu rosti niciun cuvânt care să tulbure zborul pescărușilor.”( Un singur trup). Cristina Emanuela DASCĂLU are o zbatere lăuntrică, o ascensiune gradată spre cunoașterea de sine, o religie a iubirii și a scurgerii inexorabile a timpului, o singurătate prețioasă și o meditație fugară în umbra morții:,,Fără știre să calci pe urmele încremenitelor vise/ Vino, să stăm sub
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
eterică ,aproape curioasă cu ochii mari ; mie dragă și această privire și această liniște peste cununi ,peste sabie ,peste gălgăitul săngelui ,pe deasupra totului ,așa ca pe deasupra unui poem-al-ultimei-flori-peste-prima-brumă .Oricum căt mai poate dura ,cănd nici visele ,nici durerea ,fericirea și zbaterea nu țin la infinit ? Singura șfășiere îmi v-a rămăne cănd nu voi mai simți cum se cuvine durerea și nici sabia sau cununa stăpungăndu-mi visele și nici surăsurile de Giocondă pierdute pe veci ,ci doar cicatricile rănilor pe sub care
POEMUL DURERII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343208_a_344537]
-
ascultă ... De facem voia Sa, ne primește Cu bucurie sub aripile Ocrotitoare ale Luminii. Focul iubirii deschide Pleoapa dorului, vraja zborului, Pe potecile nestinsului Cer. Pe potecile cerului Pleiade, Constelații infinite ale iubirilor ... Umbra din viitor Cu mâinile arse de zbateri Adorm cu rana în piept, Dorul curge prin gând, Cu lacrimi uscate de șoapte albastre Noaptea, deșert al tăcerii, curge Peste obrazul unei amintiri, Plouă în suflet cu melancolie, Semne fermecate apar la ferești. Ecouri vii în labirintul vieții Topesc
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
trece în neființă. Că a fost vorba de o piatră, de un băț, o sabie, o săgeată, un glonș, o pușcă, o bombă sau o apă adîncă , ea le-a oferit tuturor soluția finală spre a putea ieși din aceste zbateri cumplit de dureroase. La un moment dat, cei care au murit în ultimile mii de ani, le-a trecut prin cap ideea că se vor întoarce cândva și vor reînvia. Este cea mai mare dorință, speranță a omului pe pământ
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
s-a desprins de lângă perete și a prins-o cu o mâna pe după gât ținându-i cu forța bărbia în sus , iar cu cealaltă mână i-a astupat gura. A încercat să se zbată, să scape din strânsoarea individului. Orice zbatere a fost fără folos, era prinsă ca într-o menghină, nu se putea mișca, dar nici striga. S-a calmat, rămânând în alertă. -Nu ai făcut bine, în seara asta, când te-ai întâlnit cu avocatul. Dacă se mai întâmplă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CREDEAM Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017 Toate Articolele Autorului Credeam Credeam că nu mai există poezie... Între atâta zbatere pentru ziua de mâine și cea de azi, ce moare anonimă... Credeam că nu mai există sublim în noi...si între noi, pierduți în căutări deșarte și încercând să atingem infinitul cu vârful pantofului, și nu cu sufletul... Credeam că
CREDEAM de NINA DRAGU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377567_a_378896]
-
Poeta nu pierde speranța întocmai ca fluturele, ce iese din crisalidă, simbol al metamorfozei, al reînvierii, folosit și în mitul lui Psyche, care, pe frescele de la Pompei e reprezentată de o fetiță cu aripi de fluture: ”mi se răscolesc aripile/ zbaterea-și reia răsuflarea/ agonizând/ prin cenușile clipelor/ ...zbor din nou/ mușcând ușor/ din singurătate/ cu ea te lipesc/ de trecut ( ”ultima lacrimă”, pag. 31). Mi se pare semnificativ ceea ce susținea Jean Chevalier - și anume că, ”fluturele, în mod obișnuit ”este
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
-i chinuiește sufletul, îl frământă, îl determină să mediteze îndelung și să caute soluții la multele subiecte ce-l frământă. Fragilitate îmi poartă gândul către starea poporului român - un popor măcinat de mult prea multe „boli”, mult prea multe nenorociri, zbateri, lipsuri și chinuri provocate atât din afară, cât mai mult din interior, de către proprii fii, un popor mult prea încercat de-a lungul istoriei sale. Fragilitate - poate spune foarte multe despre însuși autorul acestui volum de versuri, care vine să
POEZIE-MANIFEST ÎN CUVINTE PE VERTICALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378464_a_379793]
-
tine și o ceașcă de cafea. Acolo unde iarna nu pătrunde Vuiesc gânduri răvășite pe aleii, Speranțe încolțesc pe ramuri nude, Stângaci căutând urma pașilor tăi. Clipe mustesc prin zile-n calendare Ascunse-n colivii de așteptări și dor, în zbateri de aripi cu petece de soare Caut zabetul tău prin colțuri de nor. In tăcere vorbesc nopțile de noi In ritm de ape într-o banală noapte, înstelându-mi petece de suflet lovite de ploi Cu ochii tăi ce vorbesc
ÎN TĂCERE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378625_a_379954]
-
cuvinte, Dar sunt captiva sorții legată strâns de ieri, Și-ntreb ades uimită prin lacrima fierbinte, De ce-am uitat că-n viață sunt zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geam Parcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă, Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram, Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mângâi cuvinte,Dar sunt captiva sorții legată strâns de ieri,Și-ntreb ades uimită prin lacrima fierbinte,De ce-am uitat că-n viață sunt zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geamParcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă,Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram,Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvarăCu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă,Pe când a mea suflare va duce
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
reușești ce eu nu pot, e împlinirea a tot ce sunt, rămân acolo unde mă regăsesc, așezată-n inimă ești, cuvintele nu ar fi îndeajuns să-ți spun cât te iubesc. De unde foamea asta după iubire, iubito, nu înțeleg căutarea, zbaterea, zborul, freamătul acesta nestăvilit? Viața se manifestă, deschide-te, e tot ce-ți trebuie! În adierea sărutului, gustul meu se-mplinea-n sângele tău ca o incantație revărsată peste tot, plângeai ascultând, n-ai fi vrut ca melodia să se
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Te privesc... un corp înțepenit într-un răsărit inutil, pleoapa ta, aripă frântă pulsează în clipa suspendată de care îmi agăț frica. Nu știu ce mă doare mai mult, plecarea ta sau străinul rămas, blocat în neputința de a-l afla. În zbaterea acuzării mele, plutește dragostea ta pentru mine. Nu vreau lacrima mea să cadă în ochii tăi întoarcere, țipăt doar de mine tradus. Să nu mă uiți! Cum să te uit, tată? Cum să nu te uit, străine? Deschide ochii și
E ATÂT DE TÂRZIU TATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379061_a_380390]
-
că și a mea, nu mă voi referi exact la această latură para-cognitivă care în fond încearcă să definească o personalitate bine definită cu toate că plimbătoare printre și prin contrarii. Mie unuia, altceva destul de grav mi-a atras atenția. Astfel... O zbatere continuă pe muchia fragilă dintre stânga și dreapta, unde trosnesc toate hergheliile sălbatice de vânt, de ploaie, de tunete și fulgere, asta transpare din stările poetei care își construiește propriul univers paralel, acela înlăuntrul mănunchiului de înțelesuri ițindu-se de după armura
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
-o la rost. Să știi că ea nu te-a învins, De asta sigur ne-am convis. Cu îngerii din ceruri ne zâmbești, Destin mai bun să ne croiești. Erou al neamului vei fi Și conștiința ne-oi trezi, Căci zbaterea ți-a fost prea tare Să faci iar România Mare. În veci tu pomenit vei fi, Românii adevărați te vor cinsti. Vei fi etern, vei fi nemuritor Și în trecut și în prezent și-n viitor. Din Panteon, de sus
S-A STINS TRIBUNUL... de IONEL GRECU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381881_a_383210]
-
și atitudinii necorespunzătoare a părinților micuței Daniela, care erau oameni săraci, tributari viciilor, necăsătoriți legal, cu viață dezordonată, lipsiți de educație și doritori de câștig, creează suspiciuni de natură a o neliniști pe Emanuela. Implicarea ei în schimbarea destinului fetiței, zbaterile, trăirile sufletești și emoțiile sale sunt descrise atent, adeseori cu lux ori risipă de amănunte, autoarea romanului făcând apel și la termeni de specialitate, pe care-i folosește cu lejeritate, dar pe înțelesul cititorului. De altfel, este impresionantă și maniera
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
clipa n-ar trece îndată/ și iubirea/ n-ar fi/ dar sfânt/”( Iubite). Maria Cernegura crede că în fiecare om exista ceva frumos de la naștere, iar zborul reprezintă curajul de a se manifesta conform aspirațiilor sale. „E o pasăre în zbatere/ lovindu-se de gratiile coliviei/ din îmbrățișarea coastelor se luptă să iasă/ lovind cu aripile frânte/ lovind/ dac-aș fi putut să deschid sternul/ i-aș fi dat drumul/ să-și ia zborul./”( Puls). Legată de locurile copilăriei, petrecute frumos
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
aici... totul se transformă primăvara speranței devine iarna disperării... vîrsta înțelepciunii devine vîrsta nebuniei... anotimpul luminii... mi-e frică să spun! Știu numai că mă voi trezi în zorii zilei dacă pînă atunci cineva nu-mi va fi furat zorile. ZBATERE Mă cheamă lacul oglindit în orizontul din ochiul nemilos al cerului de unde coboară nori grei în sumbre tăceri de eternitate pe zborul meu ce nu e decît zbatere între ziduri temeinic zidite. UN LOC ANUME Dați-mi un pămînt nou
ZORI FURATE SI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380607_a_381936]
-
zorii zilei dacă pînă atunci cineva nu-mi va fi furat zorile. ZBATERE Mă cheamă lacul oglindit în orizontul din ochiul nemilos al cerului de unde coboară nori grei în sumbre tăceri de eternitate pe zborul meu ce nu e decît zbatere între ziduri temeinic zidite. UN LOC ANUME Dați-mi un pămînt nou în care să-mi pot înfige rădăcinile cu aripi pînă la cer un pămînt nou - ca o viață nouă - care să nu-mi amintească nimic de pămîntul unde
ZORI FURATE SI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380607_a_381936]
-
durerile ne-mbătrânesc/ai rostit ultimul cuvânt - / ecou râșnit de suferință/cel ce te topește în lumi pierdute.../ sângerezi în vers plângând, / pe umerii inimii mele/vulcan de lacrimi - turmă de frunze / sărutând fâlfâitul fluturilor,/fredonând în respirație de sânge/zbaterile de aripă ale pescărușilor.../ ai rostit ultimul cuvânt:/ auzi cum urlă ploaia, auzi?...” (ultimul cuvânt...) Expresia "nimic nu se pierde ci totul se transformă" și-a găsit un loc important în întreaga scriere a poetului George CĂLIN. Adesea, cum o
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine ... Citește mai mult Aceasta
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții.Oprește viforul care-mi cutreierăsângelede la un capăt la altul al trupului descumpănit.Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă priveacu nepăsare.Nici flacăra , nici zbaterea alarmantădin retină,oricât ai vrea, nu le recunosc,și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimelela marginea întrebării,oprește privirea la un pasde abisși nu mai lăsa diminețile să suspine... IV. M-AM NĂSCUT ÎNTR-O ZI... ( 12
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine ... Citește mai mult Aceasta
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții.Oprește viforul care-mi cutreierăsângelede la un capăt la altul al trupului descumpănit.Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă priveacu nepăsare.Nici flacăra , nici zbaterea alarmantădin retină,oricât ai vrea, nu le recunosc,și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimelela marginea întrebării,oprește privirea la un pasde abisși nu mai lăsa diminețile să suspine... VIII. TE VOI CÂNTA, de Valentina Becart , publicat
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]