1,162 matches
-
era-n toată mahalaua ! Da când a căzut bombele-n Obor, i-a zguduit de ziceai că-i sfârșitu lumii, tu, Mario, a zis Spală-Varză, ăștia ai tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții, și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ușă fără să bată. S-a-nțeles? Mda, pînă aici nu pare foarte complicat. Ia să vedem, țipă el, vesel, și-l scoate de-o aripă pe unul din șir, după care Îi Închide ușa dormitorului În nas. — Acum intră, zbiară el, ca să fie sigur că-l aude. Amice, ai băut gaz? Dar fețele noastre sînt sobre. Într-una din zile, un locotenent-major mă cheamă În biroul lui să-mi dea un pachet. N-am avut ocazia să-l cunosc pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putred sau produci ecou pe scena părăsită, plină de rahați mumificați, fie Începi să bați o minge de unul din pereții casei (pe care e desenat cu cretă un fileu), fie pur și simplu sperii ciorile care ciugulesc din alee, zbierînd la ele. Și apoi vă duceți la teatru, pentru că are o piesă În lucru și trebuie să-și facă treaba de scenograf. Ileana (sau Tamara, sau Natașa), care tocmai vine la repetiție, Îl prinde În holul de la intrarea actorilor și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rărunchii cîntece ostășești, pe grupuri sau Împreună cu toată unitatea, pe două sau mai multe voci. Nu sîntem singurii, răcanii celorlalte unități din cazarmă, mai există o unitate de transmisiuni și una de aviație În incinta uriașă, mișună și ei Încolonați, zbierînd tot felul de minuni despre viteji cu pieptul ca oțelul, pregătindu-se de jurămîntul militar. SÎnt distribuit În aceeași baterie cu Bogdan, dar prietenia nu mai funcționează ca la Hațeg. Gărăgău și Box sînt și ei cu noi În baterie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
singură entitate pleoștită, cu un contur neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
duș, pentru că o să am În față imaginea cîtorva zeci de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat din fața dormitorului, o turmă de răcani stă pachet, În speranța că numărul lor intimidează. Ies cîțiva veterani, se aude și vocea lui Box, răsare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute bune, apoi În sală intră CÎrmaciul În persoană și se duce la tribuna din fața prezidiului, făcînd semne prietenoase cu mîinile. Stăm așezați, cu ciocurile căscate, televizorul zbiară Îngrozitor, ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
buze. Toată lumea se foiește și În cele din urmă fiecare Își găsește ceva de făcut, Într-un perimetru de cel mult o jumătate de metru pătrat, șezînd pe băncuță sau valiză cu genunchii la gură. Și, oricît de tare ar zbiera la noi din televizor această realitate dementă, toți, dar absolut toți o ignoră. Toți, dar absolut toți se poartă de parcă ar fi acolo din alt motiv, poate o șezătoare militară sau, cine știe, un obicei ciudat instaurat În armată În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În timp ce el, adus de spate, se chinuiește să meargă. CÎnd nu mai poate, ne oprim și Încerc să-i alin cumva durerea, dar nu am cum. Dacă Încerc să-i corectez poziția trupului, i se schimbă și poziția brațelor și zbiară din cauza unei dureri atroce, iar zbieretul se pierde pe drumul plat spre cazarmă, printre garaje, magazii și clădiri administrative. CÎnd revine la poziția inițială și durerea acută Îl slăbește, Îl umflă rîsul. Bănuiesc că mai mult de atît nu am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la capăt, dar el ridică receptorul telefonului și- mi face semn cu el să mă opresc. — Cine a intrat OS? Stancu...? Știe de ăsta care a picat azi-noapte? Să vină la mine În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul lui Stanca. Nu e posibil să ne Întoarcem din ușa cantinei În baterie fără tocană. Probabil am fi uciși și gătiți la foc mic și nu vrem să provocăm acte de canibalism În miezul armatei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
anul de grație 1989 nu te aștepți la miracole culinare. O să facem un chef cu ceai de mușețel și cu gem de cireșe - dacă le avem și pe alea. Dintr-un radio se aud șlagăre, Aurelian Andreescu (sau Marius Țeicu?) zbiară melodios o lirică metafizică: lucruri abstracte legate de eternitate și nemurire și nunți În cer. — Doamne ferește! zic și Îngîn din buze versurile melodiei (ETERNITATEEE), atît cît Îmi permite fața umflată. — Ce? zice Moise greoi, holbîndu-se la mine. Totuși, nu e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tăiate, veștile continuă să se răspîndească și acumularea de forțe În tabăra manifestanților pare să nu se oprească. Lozincile pe care le strigă Încep să aibă un mesaj politic clar: cer demisia lui Ceaușescu, cer o societate liberă. Toată Timișoara zbiară un singur lucru. LIBERTATE! Miercuri, 20 decembrie, muncitorii ocupă toate spațiile deschise din jurul fabricilor. Au loc noi negocieri, oficialii Încearcă cu disperare să-i convingă să se Întoarcă la lucru. Fără succes. Spre prînz, mase de manifestanți inundă străzile Timișoarei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion greu, ambalat puternic, apoi peste una dintre unitățile din oraș se aprinde o rachetă de semnalizare, un punct roșu, incandescent, scăldînd cîteva clipe cerul și pămîntul Într-o lumină nefirească, apocaliptică - mi se pare că văd niște tancuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Moise țipă și el ce-i vine la gură, unele din cuvinte nu par expresia bucuriei. Descătușarea se produce atît de brusc și de puternic, Încît uneori nu Înțelegi dacă nu cumva e scena unei suferințe teribile. Ajungem să zbierăm cu toții aproape necontrolat, alergînd de la unii la alții și Îmbrățișîndu-ne fără nici o reținere, la Întîmplare, uluiți. — A FUGIT CEAUȘESCU, răcnește un tip la vreo 50 de ani, ieșind din salon cu pijamaua descheiată, abia stînd pe el, pe abdomen are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei sînt lipiți de sticla care pîlpîie albăstrui. Apare Ion Iliescu și e introdus În mijlocul oamenilor din studio, apoi e lăsat singur și ține un discurs scurt. Tovarăși cetățeni, spune el. — Băăă... ia nu ne mai fă tu atîta tovarăși, zbiară o voce. — SSST! Ia tăceți! — Ia dă-te, dă-te dom’ne la o parte să vedem și noi cum arată Iliescu ăsta... Se face rumoare, oamenii se sîsÎie agitați unii pe alții, apoi se potolesc. Ion Iliescu Îndeamnă la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Frontului de Salvare Națională lucrează la redactarea unui document care va elibera țara de dictatură. Va fi citită de Ion Iliescu În fața națiunii. Cetățeni și cetățene, Începe el, atunci cînd apare iar. Cetățeni! — Uite că nu ne mai face tovarăși! zbiară o voce veselă. Cele 10 puncte ale proclamației vorbesc despre un sistem politic pluralist, despre alegeri libere, despre separarea puterilor În stat, restructurarea economiei, a Învățămîntului, despre drepturile omului și libertățile cetățenești, inclusiv dreptul la liberă circulație. În Încăperea cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se uită printr-un telemetru la țintă, telemetrul fiind un dispozitiv optic care transformă observarea vizuală În matematică și calculează o mulțime de unghiuri (verticale și orizontale), indicînd niște coeficienți. Coeficienții sînt niște cifre pe care el Începe să le zbiere servanților și le zbiară Într-o succesiune neîncetată, În timp ce ținta nu stă, se mișcă atît În plan vertical, cît și orizontal. Pe măsură ce servanții Își duc la capăt rolul (tunul are un dispozitiv operat de servantul 1, care transformă coeficienții În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
telemetru la țintă, telemetrul fiind un dispozitiv optic care transformă observarea vizuală În matematică și calculează o mulțime de unghiuri (verticale și orizontale), indicînd niște coeficienți. Coeficienții sînt niște cifre pe care el Începe să le zbiere servanților și le zbiară Într-o succesiune neîncetată, În timp ce ținta nu stă, se mișcă atît În plan vertical, cît și orizontal. Pe măsură ce servanții Își duc la capăt rolul (tunul are un dispozitiv operat de servantul 1, care transformă coeficienții În alte date pe măsură ce sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plasate de-o parte și de alta, diametral opuse, pentru o manevrare mai lesnicioasă. Servantul 3 este ultimul care dă glas stadiului de sincronizare a tunului cu datele telemetrului convertite la coeficienții tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3 zbiară „este coincidență“ (bă, zice Cerbu, zbieri cît te țin bojocii, ai Înțeles, cap de cauciuc?), comandantul de tun ordonă imediat „tun - foc“, pentru a nu se pierde prețioasa sincronizare și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alta, diametral opuse, pentru o manevrare mai lesnicioasă. Servantul 3 este ultimul care dă glas stadiului de sincronizare a tunului cu datele telemetrului convertite la coeficienții tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3 zbiară „este coincidență“ (bă, zice Cerbu, zbieri cît te țin bojocii, ai Înțeles, cap de cauciuc?), comandantul de tun ordonă imediat „tun - foc“, pentru a nu se pierde prețioasa sincronizare și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional! — Caporale, mai taci, că ne strici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cît vezi cu ochii. CÎmp. CÎÎÎÎÎmp. Și ce face trenul? În cîmp. Stă. Stă? Nu, nu stă. Dar nici nu merge. Unde-l duce trenuuuu’ pe veteran, se aude un zbieret din vagonul cu soldați. Acasăăă. Hai liberareee! Îi răspund zbierînd ceilalți. Ba nu, nu-l duce, acum stă. În cîmp. Un cîmp, două cîmpuri. Sau doi cîmpi. Stă? Sau merge? Sau ce mă-sa face? Asta se Întîmpla puțin mai devreme, Înainte ca soarele să apună. Acum cîmpul e un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo, astfel Încît comandantul să ne poată ține un instructaj scurt. Trecem prin zone civile, ar trebui să ne purtăm ca niște ostași, să nu zbierăm măscări pe geam, să nu cîntăm cîntece deocheate, să nu facem aia și aia - În general, să nu facem armata de rîs. N-am reușit să-mi dau seama dacă omul chiar vorbea serios, știind cu cine are de-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iute, dînd din antenele lor de gîngănii, cu binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur. Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]