1,495 matches
-
țipă-n agonie Le-au strivit vârcolacii sub copite În goana lor după sânge blestemat Zeii își scot ochii din orbite și-i agață de nori Luna s-a spart în așchii de gheață O auroră boreală își adună coada Zdrențe de lumină oarbă lăptoasă Murdăresc întunericul care se scutură Dărâmă ziduri de fotoni amețiți Umbrele cu ghimpi de neliniști și pași de iele Dansează-n delir sărbătorind agonii Hohot de Lucifer explodează în Golgotă Implozia punctului înghite un ultim oftat
ÎN UMBRE MĂ TOPESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373117_a_374446]
-
Autorului Ce este patria, mamă ? Nu știu cum am urcat în căruța vieții mele, Nu m-a întrebat nimeni dacă doresc să mă nasc mi-aduc aminte doar că părinții erau înjugați la ea pe-o cale de stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat De vreau s-au nu Să urca pe înserat În căruța cu roțile Celor patru anotimpuri: Copilărie,tinerețea, Maturitatea și bătrânețea... Scârțâia din toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat
CE ESTE PATRIA, MAMĂ? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373123_a_374452]
-
vremea aceea, înaintea celui de-al doilea război mondial, moralitatea era la mare preț și valorile încă nu se pierduseră. Fără să dea prea mare importanță rușinii și oprobriului cu care își murdărise renumele, Ioana își luase bocceluța cu câteva zdrențe pe care le avea și plecase în lume să-și câștige existența. Nu lăsa pe nimeni în urmă care să-i plângă exilul. Din familia sa mai existau vreo două mătuși din partea mamei, care o renegaseră de când rămăsese orfană și
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
cu brațul brăzdat de o zgârietură urâtă. Lacrimi de durere îi țâșniră din ochi și se întoarse să-și recupereze mâneca din cuiul mare și ruginit care i-o sfâșiase. - Las-o copile, că nu-i pagubă! E doar o zdreanță! Îi sterse obrajii plini de praf, pânze de păianjeni și lacrimi cu șorțul ei, îl mângâie duios pe părul ciufulit și slinos, apoi îl duse în casă, trăgându-l de mână. - Ce-i Iliuță, de ce te împotrivești? întrebă Floarea, mirată
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare cu dinți vor străpunge zorii înghețați, zdrențele agățate de ramuri vor fi dăruite țărânii, drept ofrandă, de brațele descărnate ale copacilor și vor deveni și ele țărână, asemenea tuturor lucrurilor trecătoare. Aceasta e menirea hărăzită de creator pentru toate lucrurile efemere, incluși oamenii, care adesea uită acest
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
De Ziua ta, România Azi, de Ziua ta te poartă Cioclii,-n straie noi, curate, Ca pe o măicuță moartă; Dar speranța mai răzbate: Să-ți croiești o altă soartă! Azi îți sunt în doliu zorii Sub lințoliul ca o zdreanță: Te-nmormântă trădătorii; Dar mai licăre-o speranță: Să-ți întorci colindătorii! Azi te poartă la paradă Toți groparii, ca pe moaște, Prădătorii ce te pradă; Dar speranța se renaște: Să îți chemi românii-n stradă! Azi lingăii te-osanează, Patrioții
GRUPAJ LIRIC PENTRU ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379222_a_380551]
-
amintiri sticlă rece și îngân tăcutului netăcutul. El îmi spune să uit, ea mă încurajează să trăiesc, amândoi se prind de mâini și trec hotarul luminii. Acolo, nimeni nu mai primește umbre. Le dezbracă pe cele primite aici ca pe zdrențe, râd ca niște clovni buni și dispar, după ce taie crucea din ultimul sunet auzit de noi. Se lasă liniștea trup în labirint... *** Umblu năucă privind cerul cum împarte umbre omului, mișcând brațele soarelui ca pe o caracatiță obosită. Mă gândesc
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
în Rusia, notează acesta, unii au mîinile goale, alții au Siberia". Istrati este la capătul dezgustului cînd declară în 1929: "Din speranțele pe care le-am nutrit o întreagă viață de mizerie n-a mai rămas nimic. Nimic, sînt o zdreanță". Redresarea se realizează printr-o evoluție ideologică care îl conduce, între 1934-1935, să intre în colaborare cu un grup de studenți disidenți din Garda de Fier și să participe la revista Cruciada Românismului. Henri Barbusse îl acuză de trădare... Istrati
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
producția de mărfuri ca principiu conștient, dezvoltă în mod sporadic și utilizarea mașinilor, în special pentru anumite prime procese simple, care trebuie executate în masă și cu mare cheltuire de forțe. Astfel, în scurt timp, în manufactura de hârtie fărâmițarea zdrențelor se face cu ajutorul unor mori de hârtie, iar în metalurgie zdrobirea minereurilor se face prin așa-numitele pive de minereu. Forma elementară a oricărei mașini fusese transmisă de Imperiul roman sub înfățișarea morii de apă. Din perioada meșteșugărească au rămas
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1840, „Iașii însuși - spune Alecu Russo - este un monstruos amestec de clădiri masive ori elegante, de palate și de magherniți împrejmuite de ogrăzi nemăsurate; pe ulițele lui furnică lucruri de la țară, lux îmbelșugat, echipagii repezi, livrele, toalete pariziene ori vieneze, zdrențe franco-moldave, fizionomii vesele, aspre, originale, felurit îmbrăcate, ca pentru un bal mascat. Populația lui de 60.000 suflete e tot așa de felurită ca și costumele și un observator de moravuri, stând la fereastră o jumătate de ceas, ar avea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
314 Vezi aici cu precădere basmul, ca ,,oglindire a vieții în moduri fabuloase" Călinescu 1965: 5. 315 Breben-Gongea-Ruiu-Fulga 2007: 35-53. 316 Sunt prezentate, pentru etapa preșcolarității, exerciții de stimulare a exprimării verbale: recunoașterea de personaje în imagini date (de exemplu, Zdreanță), numirea personajelor, indicarea poveștilor/poeziilor din care fac parte (Alexandru-Filipescu 1983: 67-68), ,,caracterizarea" personajelor ajungându-se chiar la confecționarea și utilizarea ,,tipului de păpușă" (Duță 2006: 9) etc. 317 Alte exemple în Popa 2006: 78. 318 Dumitrana 1999: 94-95. 319
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Frénétiques. Nu atât o școală, cât o tendință În sânul aceluiași romantism franțuzesc. Un byronism supralicitat, un hiper-romantism. O dorință nestrămutată de a fi altfel, unici, refuzând o societate care, la rândul ei, Îi refuză. Au fost numiți „dandy În zdrențe”, o contradicție În termeni, câtă vreme una dintre marile mize ale dandy-ului e tocmai eleganța. Și totuși, freneticii se apropie de dandysm prin aroganța lor afișată. Chiar dacă mor de foame, asemenea asceților, ei au forța de a sfida o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aceluiași cerc, aceeași unealtă cu mânerul diferit. Toți aceștia se culcă și se scoală o dată cu soarele; pentru unii, cântatul cocoșului; pentru altul, goarna; pentru acesta, un pantalon de piele, doi coți de postav albastru și niște cizme; pentru ceilalți, primele zdrențe care le cad sub mână; pentru toți, cea mai ordinară mâncare: strădaniile lor se Îndreaptă cu egală măsură, În fiecare anotimp, spre aceleași lucruri, indiferent dacă bat piatra sau oamenii, culeg fasole sau lovituri de spadă. Munca pare să le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o manieră destul de nefilosofică, Negrii Albi; și, mai ales din dispreț, cei din alte comuniuni o mai denumesc Secta Cerșetorilor Zdrențăroși. I-am găsit și În Scoția, sub numele de Hallanshakers 1 sau Secta Grămezii de Bulendre (adică Maldăr de Zdrențe), făcându-se, fără Îndoială, aluzie la Costumul profesiunii lor. În timp ce În Irlanda, care, așa cum am menționat, constituie marele lor stup originar, ei sunt cunoscuți sub o multitudine uluitoare de denumiri, cum ar fi Bogtrotters, Redshanks, Ribbonmen, Cottiers, Peep-of-Day-Boys, Babes of
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
resurselor expresive ale unei culturi, aducând În prim-plan unitatea sistemului lumii, sărbătoarea lucrează (cel puțin la Începutul ei) ca să distrugă acest sistem, ca să etaleze o lume Întoarsă pe dos, ca să prezinte sistemul ca un ansamblu pestriț de cârpe și zdrențe (R. Abrahams, 1967, pp. 177-178). După A. Falassi (1997, vol. I, pp. 298-302), sărbătoarea este un construct ceremonial complex, care Înglobează mai multe familii de rituri: a) rituri de sacralizare: acestea permit valorizarea acelor locuri care vor găzdui sărbătoarea și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
C. este unul dintre poeții semnificativi ai generației ’70, ce s-a impus fără zgomot, cultivând eclectismul estetic, cu o propensiune irezistibilă spre înnoire. A mai scris versuri pentru copii: Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan (1978), Cine l-a văzut pe Zdreanță (1991) ș.a. SCRIERI: Adierea tărâmului, București, 1972; Ramura de veșnicie, București, 1974; Numărătoare de aștri, București, 1977; Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan, București, 1978; Totdeauna, iubirea, București, 1979; Marele semn al mirării, București, 1980; Cum se dau nume copiilor, București, 1983
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
Bogdan Năzdrăvan, București, 1978; Totdeauna, iubirea, București, 1979; Marele semn al mirării, București, 1980; Cum se dau nume copiilor, București, 1983; Imperiul de corali, București, 1986; Cercul și inocența, București, 1987; Nașterea zilei, București, 1989, Cine l-a văzut pe Zdreanță, București, 1991; Cele patru păsări ale zilei, București, 1991; Ronțăilă e cu noi, Galați, 1995; La umbra Corintului, București, 1995. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Numărătoare de aștri”. Sub „zodia” lui Blaga, LCF, 1977, 35; Doina Uricariu, „Numărătoare de aștri”, RL
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
pref. Al. Piru, Craiova, 1974; Povestirile boabei și ale fărâmei, îngr. Mitzura și Baruțu T. Arghezi, Cluj-Napoca, 1974; Ars poetica, îngr. Ilie Guțan, Cluj-Napoca, 1974; Caligula, postfață Z. Sângeorzan, București, 1975; Poezia filosofică, îngr. și pref. Elena Zaharia-Filipaș, București, 1976; Zdreanță, Craiova, 1977; Cuvinte potrivite, postfață Gh. Grigurcu, București, 1977; Pamflete, îngr. și pref. Mariana Ionescu, București, 1979; Versuri, I-II, îngr. și postfață G. Pienescu, pref. Ion Caraion, București, 1980; ed. 2, I-II, îngr. și postfață G. Pienescu, București
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
zecile... - Toamna, ne-am dus acolo într-o zi, aveam vreo zece sau cincisprezece cadavre de mătrășit în apă. Am găsit o copcă. Și atunci i-am văzut pe toți ceilalți, pe cei dinainte. Goi, căci, bineînțeles, li se recuperau zdrențele. Da, goi pușcă, sub gheață, nicidecum putrezi. Uite, ca o bucată de holodet! Holodet-ul, carnea aceea în aspic, din care tocmai aveam o farfurie pe masa noastră, a devenit un cuvânt groaznic - gheață, carne și moarte înțepenite într-o sonoritate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cele bătrâne, unde-nălța altar Dumnezeului lor. A venit timpi unde, zdrențuiți și săraci, fură cununați cu fier ars în foc și întronați în tronuri de aramă arse în foc... A venit timpul unde nu mai cunoșteai inime regale sub zdreanța cerșitorului, unde Dumnezeu își închidea și-și întorcea fața, căci nepoții regilor, flămânzi și criminali, plăteau pe rug mândria lor și rodeau de foame brațele lor proprii. O! ei purtau coroane de aur, noi juguri de lemn uscat, ei purpură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unde Dumnezeu își închidea și-și întorcea fața, căci nepoții regilor, flămânzi și criminali, plăteau pe rug mândria lor și rodeau de foame brațele lor proprii. O! ei purtau coroane de aur, noi juguri de lemn uscat, ei purpură, noi zdrențe!... Și de ce? Pentru că fiecare din noi a zis, ca M[ăria] Ta! "Ce putem? Sîntem slabi! Moldova-i mică! Poporu-i slab! " ȘT[EFAN] Popor! popor! ARB[ORE] Popor, da! O, cumplit e când se frământă, înfricoșat când se răscoală! Marea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rămîne-n creieri nici suvenirea-i rece, Pe când ruina sură e-un vis încremenit, E-un basmu făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sânte; E zdreanța cea de piatră unui trecut măreț Ce-atîrnă sus se pare de-a cerului nori creți, Pe când cu a ei poale încungiură un munte, O diademă sură pe o pleșuvă frunte! ȘT[EFAN] De locuință sură, de visuri sperioase, De buhe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a fost odată, o credință smintită! De-ar fi fiecare atom din tine un rege, însă fără sceptru și coroană, poporul ție supus trece străin și rece pe lângă tine și neci un sclav nu-și pleacă genunchiul său. Da, da! zdrențele fasonate pe moda nouă aruncă în pulbere miriade de idolatri. O, cât {EminescuOpVIII 426} de adânc se-nfige în inimă cuțitul când vezi o jucărie de om mare că a căzut, că s-a schimbat, că puterile îi leșină și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
căci azi la mine se croiește Otello și, daca lipsesc eu, lipsesc toate. O să am însă mai des fericirea... (iese) {EminescuOpVIII 432} HISTR[IO] În sfârșit, până la atâta a ajuns biata artea, ca să se măsoare cu cotul? O păpușărie // în zdrențe pestrițe și strălucitoare înlocuiește adeseori spirit, geniu și arte, o mască neci prea prea spoită cu alb și cu roșu ațâță simțirile, amuză. (merge la cămin de reațîță focul) De secăturile ei de vorbe am lăsat focul mai să se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mon ami? DOMN[UL] Ba. HISTR[IO] Domnilor! Iertați-mi o întrebare. OFIȚERUL Parbleu! ăsta-i spiritul lui Hamlet!? DOMN[UL] Mai, mai, frate dragă! Numai vezi, îi lipsește zdrențărosului demnitatea. {EminescuOpVIII 437} HISTR[IO] Da! Daca o cătați în zdrențe... OFIȚERUL Parole d'honneur! Știi, are spirit, mon ami! DOMN[UL] Găsi și el gluma ca dobitocul ghinda. HISTR[IO] Pentru dobitoc e ghinda bună, dar n-a căzut de la voi. OFIȚER[UL] Allons, mon cher! Vorbă multă mă ambetează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]