2,102 matches
-
a dat sarcina onorifică de a conduce deocamdată lucrările spre realizarea serbării. Azi e momentul ca să facem un pas rezolut, să realizăm dorința noastră comună. Pierdem un an din rezultatele serbării dacă amânăm serbarea pre anul viitori. Apelăm dară la zelul vostru național și vă provocăm: 1. A vă organiza în timpul cel mai scurt în comitetele filiale și a vă pune în corespondință cu comitetul central din Viena (V. Bumbac, Universitate). 2. A vă da părerea față cu serbarea, și în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
întors cu mai multă tărie în suflet, cu mai mult respect pentru eroii trecutului nostru și cu mai multă abnegare în ceea ce privește interesele noastre comune. Oricine ce va zice, această serbare a ieșit pe cât se poate de bine, mulțămită energiei și zelului comitetului aranjator, mulțămită acelora cari prin concursul material au făcut posibilă ținerea ei. Să deie ceriul ca să ajungem asemine momente mai adeseori, să ne întîlnim pe mormintele strămoșilor noștri plini de virtute, și să ne legăm de suvenirea lor cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
putea și acel măscărici înșelători Păpăluga ca să pogoare ploaie când ar vre. [10 octombrie 1876] ["ESCELENȚA SA DR. IOAN VANCEA... "] "Esc[elența] sa dr. Ioan Vancea, părintele metropolit din Blaș, de curând a dat o dovadă nouă de generosul său zel filantropic. Anume la 2 l. c. a făcut la consistoriul din Blaș o fondațiune în suma de 32. 000 fl., cu următoarea dispozițiune: a treia parte din interese să se întrebuințeze pentru îmbunătățirea lefei profesorilor mai rău dotați, dîndu-se fiecăruia câte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de obicei, în beții, seară de seară, că operele sale literare sunt din ce în ce mai imorale și că e disprețuit și detestat de toți oamenii cumsecade. Mai mult, l-a îndemnat pe Naoji să deschidă o editură. Naoji a acceptat, plin de zel. Primul pas pe care l-a făcut a fost să mai convingă doi sau trei scriitori să li se alăture. Se pune acum întrebarea dacă vor găsi pe cineva să le finanțeze proiectul. În timp ce-l ascultam pe Naoji, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
capul teșit; iar faptul că striga pe stradă după zdrente și fier vechi - „haai-nee vechi“, cânta el - îi făcuse vocea scârțâită și răgușită. Avea părul și sprâncenele țepoase și ochi căprui ce luceau de dispreț; era un bătrân plin de zel, lățos, îndesat. Bunica a cumpărat toată seria Encyclopedia Americana - ediția 1892, cred - de la el și a avut grijă să ne pună și pe mine și pe Simon s-o citim; iar el, la rândul lui, ne întreba ori de câte ori ne întâlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la paisprezece ani cu un permis de muncă și să lucrez la fabrica de ambalaje așa că din când în când, îmi luam seama pentru o vreme, îmi făceam temele și aproape că mă rostogoleam afară din bancă fluturând mâna cu zel ca să răspund la întrebări. Atunci Bunica se jura că nu mă va trimite doar la liceu ci, dacă trăia și avea destulă putere, chiar la facultate. „Numai să vrei! O să mut cerul și pământul.“ Și o pomenea pe vară-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am îngropat!“ spunea el. „Nici unul nu mi-a dat mai mult de un an de viață, dar până să se facă anul crăpaseră.“ Se simțea bine când le povestea altor doctori asta. Totuși, avea grijă de sine cu foarte mult zel; și acest zel era însoțit de o autoironie de zgâmboi legată de obiectul grijii sale, un sac fără fund de glume pe propria-i socoteală; își spânzura limba peste buza de jos, comic și stupid, și își încrucișa ochii amețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el. „Nici unul nu mi-a dat mai mult de un an de viață, dar până să se facă anul crăpaseră.“ Se simțea bine când le povestea altor doctori asta. Totuși, avea grijă de sine cu foarte mult zel; și acest zel era însoțit de o autoironie de zgâmboi legată de obiectul grijii sale, un sac fără fund de glume pe propria-i socoteală; își spânzura limba peste buza de jos, comic și stupid, și își încrucișa ochii amețiți. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și toată lumea se confrunta cu același lucru, și anume faptul că erau sute de lucruri la care să te gândești și pe care să le afli. Era de datoria lui să facă tot ce putea. Și iată cum își masca zelul, pe care cu toate acestea îl simțeam clătinându-i-se amarnic în spinare. Această carte, a continuat el, voia să fie numită Gaura acului. Pentru că nu existase niciodată viață spirituală pentru cei bogați dacă nu renunțaseră la toate cele. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îndrăgostită de el până la moarte. Mi-a întins mâna, înmănușată, să i-o strâng. Crede-mă, Augie. Dacă era adevărat ce spunea, era cumva păcat că trebuie să arunce o umbră de îndoială asupra acestui adevăr prin acest exces de zel. Jocuri și iar jocuri. Jocuri în jocuri. Chiar dacă, în ciuda jocurilor, rămân pe undeva și niște lucruri care sunt spuse din suflet. — Vreau să ne cunoaștem mai bine, a continuat ea. S-ar putea să nu-ți dai seama, dar Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-o mai ușor, a potolit-o soțul încă animat, pare-se, de inepuizabile resurse de umor conjugal. Nu pune lucrurile la inimă. Ai să trăiești mai mult. Doamna Silsburn s-a răsucit din nou spre spatele mașinii și a sanctificat zelul doamnei de onoare printr-un nou zâmbet. Ați văzut la nuntă pe cineva din familia lui? a întrebat cu un glas moale, punând o urmă de accent - nu mai mult decât era perfect manierat - pe genitivul pronumelui. Răspunsul doamnei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
articulat în cuvinte, care mi-a răpit somnul multor nopți și care îmi va mai provoca insomnii. (Cum pot scrie ceea ce tocmai am scris și să fiu totuși fericit? Dar sunt. Fără voioșie, fără veselie, fericit până-n măduva oaselor, iar zelul meu pare incasabil. Adunând amintiri doar despre singura altă persoană pe care am cunoscut-o în viața mea.) Nici nu vă imaginați ce planuri mărețe, dătătoare de satisfacții, am avut pentru spațiul acesta imediat. Se pare însă că planurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a ținti cu bila mea bila lui Ira Yankauer - și, luați aminte, avea doar zece ani - cred că urmărea, instinctiv, ceva apropiat de spiritul instrucțiunilor pe care le dă un arcaș japonez când îi interzice unui nou discipol, plin de zel, să-și îndrepte săgețile spre țintă; adică, atunci când maestrul arcaș îngăduie Țintirea fără a ținti. Aș prefera, totuși, să-i las pe arcașii Zen și înseși crezurile Zen în afara acestei disertații miniaturale - în parte pentru că Zen devine rapid un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Antonescu, Mihai" a subliniat chiar În scris că istoria a acordat națiunii române o ocazie unică de a curăța țara de străini - ocazie care nu se va repeta niciodată. Dacă nu ar fi intervenit germanii, care au frânat excesul de zel al lui Antonescu XE "Antonescu, Ion" din motive de planificare și de respectare a unui program de activitate, „Planul mare” ar fi fost aplicat deja În anul 1941 (vezi infra). Prima măsură din acest plan a fost ordinul dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
intrare”. Puținii supraviețuitori au recunoscut două lucruri importante: la vânarea lor au participat, Împreună cu soldații români, funcționarii civili de la Chestură și muncitorii de la garajul CFR-ului, care au dat dovadă de inițiativă și i-au căutat pe evrei cu un zel nemaipomenit; iar după Încetarea execuțiilor călăi români și germani s-au așezat din nou la intrarea În curte, reluându-și „munca”. Unul dintre evrei a declarat: „Am fost descoperit de doi ostași grăniceri Înarmați, un funcționar de la Chestură, un gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cu mirare, alarmate. Cine poate fi la ora asta? Du-te tu, Pearlie. Pearl se năpusti pe scări în papucii de casă. Hattie o urmă în picioarele goale, tălpile ei calde lăsând urme lipicioase pe parchetul lucios, frecat cu atâta zel de Ruby. Vocea lui Pearl se auzi în hol: — Da. Da. Și apoi: Hattie, e pentru tine. — Cine e? — Nu știu, un bărbat. Hattie luă telefonul: — Alo! — Domnișoara Meynell? Aici e părintele Bernard Jacoby. — O! — Eu sunt... v-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate distrugerile sale. Ofițerul Ligii rămase tăcut. Enro renuță să-și mai muște buza inferioară și întrebă scurt: ― Atunci, ce doriți? Cu diplomație, ambasadorul se explică: ― Recent am descoperit că ministerul dumneavoastră de Transporturi a dat dovadă de prea mult zel. ― În ce sens? ― În cazul despre care am amintit este vorba despre un sistem solar denumit SOL de către locuitorii săi. ― Numele nu-mi spune nimic ― zise Enro cu răceală. Ambasadorul se înclină. ― Fără nici o îndoială, în ministerul dvs. trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bune, chiar dacă nimeni nu-i explicase lui Elio cum se făcea că un polițist atât de Înzestrat fizic și moral, la peste patruzeci de ani, Încă mai era un simplu agent. Oricum, avea toată Încrederea În el. Muncea cu un zel aproape religios - iar În serviciul de escortă nimeni nu alege Întâmplător să meargă. A-i proteja pe ceilalți este o vocație. Ca și politica. — Onorabile, spunea Buonocore, unde trebuie să vă ducem? Elio nu-și mai aducea aminte. Își verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în clasă, iar Sheba a acceptat oferta. Până la urmă băiatul își ceruse scuze, și-a spus ea; ar fi copilăresc din partea ei să țină supărarea. Connolly continua să dea tururi de clasă, adunând bucăți de hârtie și lut cu un zel impresionant. Când curățenia a fost gata, el s-a așezat la biroul ei și a început să se uite într-un album de Manet. Sheba l-a orientat înspre o reproducere pe două pagini a tabloului Le Déjeuner sur l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
onoruri militare și chinuit de fiori lirici și peste toate suferind de o acută vocație metafizică, Încearcă să ne omoare alergîndu-ne peste movile de pămînt și trîntindu-ne și ordonîndu-ne să ne tîrÎm prin șanțuri, pe sub nasul santinelelor de la gardul unității. Zelul caporalului e greu de Înțeles chiar și pentru niște veterani. Și, deși cei care sînt prinși În serviciul de gardă au aura unor legende și În general cuvîntul lor contează, Portocală nu-și poate schimba firea. — Ce mă-ta ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În rîndurile militarilor (care nu au fost instruiți pentru o astfel de luptă) e firească În aceste condiții și nu puține au fost cazurile În care a declanșat evenimente nedorite. Au fost cazuri În care teama a născut exces de zel și acțiuni pripite, absurde, care au sporit În mod nefericit numărul victimelor. Un astfel de caz e cel al unui grup de tineri care pornesc un marș În Piața Operei, cîntînd și fluturînd steaguri naționale de pe care au decupat Însemnele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se întâmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă până la mijlocul frunții: - E! cum e? îl întrebă văzându-l măturând cu zel. Lung se opri din mica gospodărire: - Cum să fie? Bine. - Vezi? când te ții de treabă, așa e. Era, în gândul primarului, o aluzie la arestarea de altădată, întâmplată cu ani în urmă, primarul era nou, de câteva luni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu-i Întorc vorba.” „Așa e”, păruse Baronu că-și amintește, „tu ești mai prost și taci din gură!” „Prost e cin’ te-mbracă de dimineață, tâmpitule!” Pentru că ridicase vocea prea tare, Ectoraș căpătase și el o legătură de chei. Zelul lui Vieru părea să nu aibă sfârșit. Deja, pentru neliniștea lui scormonitoare, Directorul Îi promisese două puncte În plus la următoarea notă. Vieru, Însă, era de neoprit. Întreba, iscodea, se prefăcea că ascultă lămuririle cu luare-aminte. Un inginer le arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
abis pe cel În care ghicea un suflet zbuciumat de artist. El Însuși scriitor, profesorul poreclit de un elev - nu se știe de ce - Gurgui izbutise să-l dezvețe pe poet de năravul deznădăjduit al sorbitului de băuturi bețive. Ba Încă zelul recuperator al prozatorului Gurgui mersese și mai departe: Își propusese să-i trezească virilitatea amicului său de idei literare. În acest scop, Îi sugerase unei eleve de clasa a zecea care avea ureche muzicală, glas limpede și o chitară ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintr-un act de danie din 1 mai 1384 al domnului moldovean Petru I (1377-1391), emis în favoarea călugărilor dominicani din Siret, trimite, fără îndoială, la documente similare din spațiul central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc liniștite au perindat, „în numele credinței creștine“, întinsurile Europei Răsăritene, printre cumani, bulgari, români, ruși, mongoli. Mulți dintre ei vor plăti chiar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]