767 matches
-
tenor de operă Enrico Caruso alerga pe stradă cu un prosop în jurul gâtului, ținând în mână un portret cu autograful lui Teddy Roosevelt! * Vechii greci considerau că zeul Poseidon era “vinovat” de producerea cutremurelor: când se supăra, se scutura zdravăn, zgâlțâind pământul. * După o legendă japoneză, cutremurele erau declanșate de balenele pe care se sprijină pământul, atunci când se mișcau. * Legendele budiste consideră că seismele sunt provocate de o broască de aur, care susține pământul: când se scarpină pe cap sau își
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
cu mitraliera. Bravo, nea Herman, omorați oameni care aveau copii, aveau părinți... Herman aruncă barosul în ușă cu o forță de Hercule! Barosul sparge ușa într-un zgomot teribil. Mă apucă de umeri și cu ochii ieșiți din cap mă zgîlțîie cu o furie dementă, țipînd la mine: Era război, înțelegi? Era război! Ei trăgeau în ai noștri și aceștia mureau ca muștele. Mureau fără un cuvînt, erau sfîrtecați, mutilați, mîini, picioare, sînge amestecat cu pămînt. La Odesa au murit 90
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de la catedră din motive politice, părăsește lumea În 1907. Jumătate de secol mai târziu avea să reînvie Într’un element obținut, culmea ironiei, prin transmutație. Este elementul 101, adică Mendeleeviul. „Radioalmanah“, 27 ianuarie 1996, ora 17,37 2. Pământul se zgâlțâie; nu și viața Terra Își duce viața, căci Într’adevăr trăiește, pe mai multe plane, căpătând aspecte geofizice, geochimice, biologice, desigur și spirituale și... cine mai știe? Să le luăm pe rând. Cauză sau consecință a vieții planetei, ea e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o formă perfectă. Perfecțiune sinonimă cu un cuvânt drag mie, negentropie, și care emană. Printr’un biocâmp atât de puternic Încât poate deturna psihicul oricui ar intra. A dovedit o Abd-al-Latif - un cronicar arab din secolul al XIII-lea - care, zgâlțâit de frică, nu știa ce să mai facă spre a ieși. Altul sunt animalele de deșert care, pentru a fi mumificate de puterea piramidei, au trebuit să moară; un animal care, În situația limită a Înfometării, nu găsește ieșirea nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care-l produc în juru-mi, în timp ce se grăbesc să-mi umple mintea cu gânduri tandre, legate de clipe demult trăite. Memoria îmi e încă vie. Deseori, când mă descoperă în această stare de extaz adânc, Aia începe să mă zgâlțâie violent ca să mă deștepte. Zice că nu e sănătos, cât ești încă viu, să-ți trăiești exclusiv trecutul. Medeea Medeea a sfârșit prin a se distruge pe sine; copleșită de acea energie erotică ieșită din comun, ea refuză viața stereotipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
America ar face bine să se pregătească pentru așa ceva. Americii i se va arunca mănușa, dar, insistă el, Îi va face bine, pentru că Întotdeauna ne descurcăm cum trebuie doar atunci când ne confruntăm cu greutățile. În timp ce părăseam campusul Infosys și mă zgâlțâiam În mașină pe drumul de Întoarcere către Bangalore, nu puteam să-mi scot din cap chestia cu „Terenul de joc este În curs de nivelare“. Ceea ce spune de fapt Nandan, m-am gândit eu, este că terenul de joc se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
loc și că dezavantajele nu aveau nici o importanță. „E unică, domnule“, mi-a spus. Da, așa și este. Poziția casei e menită să inspire, deși, așa cum mă asigură, cu satisfacție, „vecinii“ mei din sat, peste iarnă va fi friguroasă și zgâlțâită de furtuni. Habar n-au cu câtă nerăbdare aștept asemenea furtuni, când valurile sălbatice or să-mi bată pur și simplu la ușă! De când mă aflu aici (adică de câteva săptămâni), vremea a fost dezolant de calmă. Ieri marea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
curând unul de celălalt, dar într-un chip vioi, copilăresc, fără să încercăm, în acele zile de început, emoții adânci, după câte îmi amintesc. Emoțiile au început cam pe la doisprezece ani. Întâi ne-au nedumerit, ne-au uluit. Ne-au zgâlțâit așa cum terierii zgâlțâie șobolanii. Dacă aș spune că eram “îndrăgostiți“, cuvântul acesta vag și uzat n-ar exprima nimic. Ne iubeam unul pe celălalt, trăiam fiecare în celălalt, prin celălalt, pentru celălalt. Fiecare dintre noi era celălalt. Și de ce zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
celălalt, dar într-un chip vioi, copilăresc, fără să încercăm, în acele zile de început, emoții adânci, după câte îmi amintesc. Emoțiile au început cam pe la doisprezece ani. Întâi ne-au nedumerit, ne-au uluit. Ne-au zgâlțâit așa cum terierii zgâlțâie șobolanii. Dacă aș spune că eram “îndrăgostiți“, cuvântul acesta vag și uzat n-ar exprima nimic. Ne iubeam unul pe celălalt, trăiam fiecare în celălalt, prin celălalt, pentru celălalt. Fiecare dintre noi era celălalt. Și de ce zvâcnea în această contopire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un strigăt animalic de durere chinuitoare. După care urmă un vaiet înăbușit, cutremurător, și Hartley căzu pe o parte, ținându-se de gât și trăgând cu furie de halat, ca și cum se sufoca. Vaietul se transformă într-un icnet care-i zgâlțâi tot trupul și, o clipă mai târziu, se lăsă pradă unei crize de isterie. Am sărit în picioare și am privit-o îngrozit. Atunci am înțeles ce-a vrut să spună Titus când a specificat: „E înspăimântător și ține să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am strigat la ea: “încetează, încetează, încetează!“, simțeam că dacă mai continuă un minut în plus, am să înnebunesc pe loc, simțeam că trebuie s-o fac cu orice chip să tacă, chiar dac-ar fi s-o ucid; am zgâlțâit-o din nou, am zbierat la ea, am alergat la ușă, m-am întors. N-am să uit în viața mea imaginea fioroasă a acelei fețe, a acelei măști, ritmicitatea barbară, continuă a țipetelor... În cele din urmă a încetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu Titus“. Venisem să-l văd pe James cu scopul de a-i grăbi plecarea, și hotărâsem să nu-i povestesc nimic despre crima lui Ben. Ar fi fost o revelație prea interesantă. Dar acum mă simțeam ispitit să-l zgâlțâi puțin din seninătatea lui. În timp ce reflectam la toate acestea, i-am spus: — Am de gând să-l adopt pe Titus. — Să-l adopți legal, crezi că se poate? — Da. (De fapt, habar n-aveam.) Și vreau să-l ajut să-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
beznă, pâcla se lăsa mai curând ca un nor, întunecând orice dâră de lumină pe care ar fi putut-o oferi cerul crepuscular. Cădea o ploaie măruntă și cu toate că vântul nu sufla puternic, casa părea să se hurduce, să se zgâlțâie, să clănțăne, dârdâind și scârțâind și încordându-și mădularele, ca o corabie de lemn. Auzeam chenarele ferestrelor pârâind, perdeaua de mărgele clincănind, ușa din față trosnind, și o vibrație ușoară, ascuțită, a cărei sursă, după numeroase căutări, am descoperit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu luăm atitudine, voi sunteți bătrâne, nu? Și știu că mama s-a supărat pe mine, că am ales să intru la izolator, cu celelalte. Și vreau să spun că a venit comandantul, m-a luat de piept, și mă zgâlțâia, că dacă m-ar fi lovit de paturile de fier, acolo rămâneam lată, că el știa că eu am fost în dispensar, și ce căutam între astea, care, mă rog, au luat atitudine... Și de-acolo am fost dusă la
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ar fi o sută.” a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Și cu mâinile înfipte în păr, femeia își legăna ca de durere capul frumos într-o parte și-n alta.” (I.L. Caragiale) • forme verbal-nominale (participiu): „Tremura tot mai puternic ca zgâlțâit de friguri.” (M. Eliade, 340) • adverbe: „Câțiva bărbați apropiară ca din întâmplare frunțile de ferestre.” (M. Eliade, 14) b. propozițional (circumstanțiala de mod ipotetică): „Niculae se posomorî ca și când întorsătura discuției l-ar fi amenințat.” (M. Preda, M. Sg., I, 99
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un spectacol în fața studenților. În ultimul an al pactului aceasta îi născuse un băiat, Justus Faust, care avea să dispară împreună cu mama sa. La apropierea încheierii pactului, Faust a dat o petrecere în numele diavolului. Spre miezul nopții, o sinistră furtună zgâlțâi zidurile sălii, comesenii se salvaseră cum putuseră, însă doar Faust rămăsese înspăimântat de moarte. A doua zi, sub zidurile însâgerate, Faust a fost găsit culcat cu fața la pământ. În zadar au încercat să-l răstoarne pe spate . Asasinul nu a admis
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
gâștele, și ca șoarecii. Era o gravidă acolo. «Du-te, femeie, de-aici, să nu pățești ceva!» Când îl stropea cu agheazmă, pe băiatu’ meu îl lua cu scutur, ducă-se pe pustii! Și se rezema de perete și se zgâlțâia de parcă era curentat. Îi tremura tot corpu’, se schimonosea. A mai făcut vreodată așa? Nu, numai acolo. Când mă dădea cu agheazmă, simțeam că mă gâtuie cineva. Bărbatu-meu avea necazuri la Șichiva și a venit după mine. Plăteam zece
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a sfârșit, că mă prefăcusem în foc și-n zgomot eu însumi. Dar nu, pe urmă focul s-a dus, dar zgomotul a rămas mult timp în capul meu, iar mâinile și picioarele-mi tremurau de parcă cineva le-ar fi zgâlțâit pe la spate. Păreau că vor să-și ia zborul, dar până la urmă nu, au rămas totuși, membrele mele. În fumul ce ne-a usturat ochii încă multă vreme, mirosul înțepător de praf de pușcă și de pucioasă stărui peste noi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o certe pe Marta care nu-și vedea capul de atâta muncă; să se ferească de neîntinații farisei și să caute dinadins tovărășia hoților și a târfelor; să nu piardă niciun prilej de a călca sfințenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlțâie, amețească, scoate din țâțâni, din prejudecățile cele mai onorabile și ancestrale, din raționamentele cel mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancționate de obște, din adâncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia înroșită în foc. Pentru ca să ne poată
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a Jurnalului în care Steinhardt pune problema rasismului, cu referire directă la țigani: "Rasismul este o demență, dar cum să spun? -, nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie"6. Deja discursul "politicaly corecteness"-ului e zgâlțâit din toate încheieturile. Dacă mai oferim și câteva pasaje prin care Steinhardt conturează imaginea țiganului, atunci deja putem cataloga discursul ca fiind rasist: "Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceava... fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
i-ar fi putut amplifica agitația psihică. De fapt Bacovia nici nu trebuia să coboare în „Infern”; el purta „Infernul” în sine. „Infernul” - am mai notat, pare-mi-se, undeva - e nespusul. în momentele sale cele mai rele, cînd îl zgîlțîia nevroza, cînd, vorba Psalmistului, viața i se apropia de Iad, n-a descins în acesta, ci s-a oprit, s-a retras de la gura lui. Nu s-a aruncat în el ca Empedocle în Vulcan. în celebra carte Shakespeare, contemporanul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
activ și am participat la numeroase proiecte, cum ar fi Lecturi Urbane, unde am pictat. Acum trag mâța de coadă pe Hypestreet.ro. Delirul lipsei efective Stam culcată alăturea și-mi înfășuram capul slut în păru-ți lung, suspinam. Mă zgâlțâiam de fiori cum mă zgâlțâiam de mine însămi uneori, îmi părea că ninsoarea e de săpun, dar ce vorbesc... Privii pe geam, sufla viforul de aprilie, nu mai contenea jumulirea îngerilor, troienea cărările. Asta mi-ești, zburzi din somn în
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
numeroase proiecte, cum ar fi Lecturi Urbane, unde am pictat. Acum trag mâța de coadă pe Hypestreet.ro. Delirul lipsei efective Stam culcată alăturea și-mi înfășuram capul slut în păru-ți lung, suspinam. Mă zgâlțâiam de fiori cum mă zgâlțâiam de mine însămi uneori, îmi părea că ninsoarea e de săpun, dar ce vorbesc... Privii pe geam, sufla viforul de aprilie, nu mai contenea jumulirea îngerilor, troienea cărările. Asta mi-ești, zburzi din somn în trezie, sălbatică și dezorientată, ca
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
ca un miracol, ca ceva în același timp neașteptat și minunat. Obosiți și hăituiți de lupta zilnică pentru supraviețuire, ni se părea că Ceaușescu este etern, căci până atunci nimic, nici Gorbaciov, nici căderea zidului Berlinului, nu reușiseră să-l zgâlțâie din jilț. Dar iată că miracolul era posibil și cu acel posibil se întrezăreau alte posibiluri pentru care ne lipseau până și cuvintele necesare pentru a le imagina. Procesul revoluționar, întins pe mai multe luni, va face ca aceste posibiluri
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
îi oferă împrumut gena sa diplomatică, care, în relația cu Moscova, Kiev și chiar Chișinău, nu ne-a adus nici un folos. REVOLUȚIA BINELUI LUI GEOANĂ N-aș vrea să fiu în pielea lui Adrian Năstase. La Camera Deputaților, liberal-democrații îi zgâlțâie jilțul din răsputeri și se spune că Geoană ar fi negociat pe dedesubt cu aceștia să-l lase să cadă. Năstase se agață, cere armistițiu politic până trece gripa aviară. La partid, e amenințat cu un congres extraordinar care să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]