7,211 matches
-
mă va aștepta mereu o siluetă Înaltă, cu ochi veniți din alte lumi și plini de patimi, pe care nu-mi va fi dat niciodată să le cunosc. Privind cerul, voi Încerca să cuprind gândurile lui, ascultând vântul, voi auzi șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu voi mai scăpa de tine toată viața, omule straniu... 22 mai 1965 (duminică) Lui Martin. Viață... un timp dăruit de zei. Adolescența... atâtea așteptări zadarnice... Dorință... o privire aruncată pe furiș frumosului... Căutări... pași nesiguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
O strânse în brațe și-i sărută buzele fierbinți ca flăcările. Desfăcîndu-se alene din strânsoarea lui, Nadina zîmbi: ― Cât ești de drăguț că nu... Noapte bună, Grig drag! Grigore rămase o clipă în fața ușii ce se închise. Auzi de jos șoapte și pași, servitorii care făceau puțină ordine înainte de-a se duce la odihnă. Stinse lampa ce atârna din tavan. Razele albăstrite ale lunii se îngînau cu întunericul negru. Își cunoștea prea bine drumul prin coridorul mic și îngust la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inutil, până ce se va pacifica județul. Nimeni nu știe precis ce e la țară. Ori că merge, ori că așteaptă la București, el nu mai poate fi de nici un folos bătrânului Iuga. Iar argumentul suprem s-a rostit mai în șoaptă: dacă soldații vor refuza să tragă și vor trece de partea țăranilor?... Tocmai acest argument l-a încăpățînat să plece. Altfel poate s-ar fi răzgândit, mai cu seamă că și Olga îl reținea cu o privire umedă de duioșie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acasă, pe urmă, replica aceasta i s-a părut complet idioată și i-a fost rușine că a rostit-o, deși Olga n-a găsit-o probabil așa de proastă, pentru că n-a râs nici atunci și nici mai târziu. Șoapta Olguței i-a răscolit sufletul și i-a trezit întrebări pe care nu le cunoscuse până acuma sau pe care poate le înăbușise înadins. Se simțea demascat în fața sa însuși. Prietenia lui cu Victor era veche, evident, dar se pare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Șamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de brațe (2005) -, precum și volumul de nuvele Statuia comandorului (1994), pentru care a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. La Editura Polirom a mai publicat romanul Cartea șoaptelor (2009 ; ediția a II-a, 2012), care a fost distins cu Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române (2009), Premiul „Cartea anului 2009“ acordat de revista România literară, Premiul revistei Convorbiri literare, secțiunea proză (2009), Marele Premiu pentru Proză - Trofeul „Mihail Sebastian
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu e singur. Viul pe care îl adulmecase era nedefinit, ca și cum văzduhul însuși zvâcnise. Dar nicio boare nu se strecurase prin vreo fereastră deschisă, căci în jur nu erau ferestre. Nici pași nu se auzeau în împrejmuirea aceea unde fiecare șoaptă răsuna ca în Epidaur. Încotro se întorcea, privirile altcuiva, dacă o fi fost, îi veneau din spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chipului mamei, dădu peste ochii iscoditori ai lui Șofronică. Flăcăul vru să strige din nou, căutând din priviri basmaua înflorată a Auricăi, dar văzu crescând în fața lui gaura ca o peșteră țuguiată a urechii lui Șofronică, în care nu doar șoaptele, ci și gândurile se auzeau asurzitor, lovindu-se de pereți și întorcându-se în ecouri. „De ce să te temi, cumetre ?“, auzi vocea lui Fandarac, atât de aproape, încât nici nu mai trebui să se întoarcă. „Ei văd tot, dar sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-un braț și se înfipse cu călcâiele în podea. Întunericul îl împresură cu toate plăsmuirile lui, șoptind, sâsâind, respirând hârâit și țâșnindu-i din gât, ca o pojghiță spartă. Ridică brațul drept, cu degetele desfăcute, să se apere, dar șoaptele fumegau printre degetele lui, de neoprit. Acum ar fi fost clipa, gândi omul iluminat, care asculta, peste drum, tăcerile. Acum ar fi trebuit să te găsească învățăceii porniți de mult să te caute. Ei te-ar fi putut găsi, mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăsta arată a om ? se miră Maca. — Să ne spui tu, observă Tili. Măcar la el știm unde se termină nasul și unde începe gura. — Mesia... repetă Maca. Ne trebuie un Mesia. Să scoată oamenii de prin unghere, să facă șoaptele să se audă și tăciunii să se reaprindă. Să bem pentru Mesia. Și să mai bem pentru... Nu-și mai găsi cuvintele. Tili înclină halba, lăsând să cadă câteva picături. — Dumnezeu să-l odihnească, spuse. Ceilalți făcură la fel. Din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își sumese nădragii : Uite, ciorapii sunt împletiți din lână adevărată. Bocancii eu i-am cusut, din căpută ostășească. Și cămașa e din in, are și fir de borangic. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i dezvălui, în șoaptă, o mare taină. Așteptă ca Maca să se aplece cât să-și poată lipi buzele de urechea lui. — Cu fiecare lucru pe care-l cumperi, răcni, pun și mai tare laba pe tine ! Ei asta vor ! Maca își vârî arătătorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Îngerul de gips Stelian Tănase, Maestro V irgil Duda, Ultimele iubiri Marin Mincu, Intermezzo II : Graziella Nicolae Breban, Orfeu în infern Augustin Buzura, Raport asupra singurătății Nora Iuga, Hai să furăm pepeni Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala) Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor Dora Pavel, Pudră Adrian Oțoiu, Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita Cătălin Dorian Florescu, Zaira Dan Lungu, Cum să uiți o femeie (ediția a II-a) Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez (ediția a II-a) Nichita Danilov, Ambasadorul invizibil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sănătoși. Hsien Feng și Kung se arătau a fi cei mai promițători. Mama lui Hsien Feng era stăpâna mea, Chu An, iar mama lui Kung era doamna Jin, concubina favorită a împăratului. Fann Sora cea Mare își coboară vocea până la șoaptă. Deși Chu An era împărăteasă și, prin urmare, se bucura de o putere mare, ea era foarte nesigură în legătură cu șansele la succesiune ale fiului ei Hsien Feng. Potrivit tradiției, fiul mai mare ar fi trebuit să fie considerat drept moștenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toate în partea de est a Orașului Interzis? Cine altcineva în afară de mine locuiește în partea de vest? — Sunteți singura care locuiește în partea de vest, doamnă Yehonala. — Aș putea să știu de ce? Eunucul-șef Shim își coboară vocea până la o șoaptă: — Doamnă, ați putea să dați de necaz punând prea multe întrebări. Totuși, sunt dornic să-mi risc pierderea limbii pentru a vă face pe plac. Însă mai întâi am nevoie de absoluta dumneavoastră încredere. Îmi dați cuvântul? Ezit și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să fie atât de neștiutor Fiul Cerului? — Am fost în parc ieri. Majestatea Sa îi dă copilul unei slujnice și se așază lângă mine. Privirea îi rătăcește de la ochii mei la gură. Am văzut un copac uscat, zice el în șoaptă. În vârful coroanei sale creștea păr de om. Era foarte lung și se lăsa în jos în falduri ca o cascadă neagră. Mă uit fix la el. — E un semn bun sau un semn rău, Orhideea? Înainte să apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de bambus când cădeau în tavă și degetele lui atingându-le pe ale mele când mi-a dat ruyi-ul. Amintirile mă întristează și simt că trebuie să îmi spun din nou care este motivul pentru care mă aflu aici. Din șoaptele miniștrilor aflu că suflarea Hsien Feng s-a stins pentru puțină vreme de mai multe ori în cursul zilei, doar ca să își revină cu un huruit cavernos din adâncul pieptului. Fiul Cerului este sprijinit de două perne. Ochii îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă simt obosită Alerg înspre cruce mă frâng în ispita. Cu lacrimi mi-acopar tristețea-n obraz Și-n durerea ce strigă, las spiritul treaz. Nu mai zăresc drumul pe care mergeam Și plâng liliacul ce-atât îl iubeam. Cu șoaptele-n vânt voi aprinde iar zarea Prin temeri, năluci ce-mi umbresc azi cărarea. Dar o mană coboară, m-ascunde în pumn C-o eternă iubire iar eu mă supun... Alinare și pace într-o palmă de nor Am trăit
Visul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83242_a_84567]
-
o vedetă, dar mie nu mi se părea deloc cunoscută. — Cine e? am Întrebat, aplecându-mă complice spre ea. De fapt nu-mi păsa, dar m-am gândit că fac ce trebuie. Nu „cine“, „ce“! aproape a urlat ea În șoaptă. Încă nu-și dezlipise privirea de la femeie. —Ce? am Întrebat eu, tot nelămurită. Cum adică „ce“? Glumești? Nu vezi? Ai nevoie de ochelari? Am crezut că face mișto de mine, dar a căutat În geanta ei supradimensionată și a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cam mahmur. — Bună, Bette, ce mai faci? —Bună, Avery. Penelope e acolo, te rog? Nu aveam nici un interes să schimb alte cuvinte cu el decât minimul necesar. Se auzi un foșnet și ceva ce suna suspect de mult cu o șoaptă, Înainte ca Avery să spună: —De fapt, ia micul dejun cu ai ei azi. Vrei să-i lași un mesaj? —Avery, te rog, dă-mi-o la telefon. Știu că e acolo și știu că e supărată pe mine. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fi fost fizic imposibil să-și abată privirea. Trecură zece secunde bune până când Își Întoarse Încet capul și se uită la mine. Zâmbetul care urmă fu trist, dar nu surprins. Bună, spuse el, dar se auzi mai degrabă ca o șoaptă. Isabelle se instalase lângă Elisa și toți ceilalți Își reluaseră flecăreala, ceea ce nu făcu decât să creeze o senzație intensă de intimitate. —Bună, am spus, Încercând să-mi mențin tonul natural, În timp ce mintea mea Încerca frenetic să proceseze noua evoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și demn unde nu-s întrebări dar nici umbră de griji ci soare pe suflet și-n inimă semn Las ochii triști să plângă până târziu m-ascund pe-un petic cald de aripă să ascult în extaz a cerului șoaptă ce îndeamnă la drum o ultimă clipă Am să trec de-al urii tărâm inutil prin tăiș de cuțit și vorbă dulce aleasă pe val de iubire și Cuvânt dăruit mă scald în lumină și Alb de mireasă
Alb de mireas? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83224_a_84549]
-
ei Marius, au plecat la școală. Se grăbeau pentru că era aproape ora opt și nu se cădea să întârzie. În pauză, Florentina a ieșit în curtea școlii. De ea s-a apropiat un bărbat tânăr și a întrebat-o în șoaptă dacă n-ar vrea să se simtă bine, într-o zi atât de frumoasă. Și a băgat mâna în buzunar scoțând de acolo un plic mic, alb. Fire curioasă, Florentina n-a stat prea mult pe gânduri și a acceptat
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
de reacția ei, mai ales că țipa și lălăia cuvinte fără șir. Mihaela, colega ei de bancă, a tras-o spre bancă și a silit-o să se așeze, ca să nu se mai dea în spectacol. A întrebat-o în șoaptă ce i s-a întâmplat. Florentina încerca să răspundă, dar nu se înțelegea ce spune. De cele două fete s-a apropiat Marius, prietenul Florentinei, intrigat că nu înțelegea ce s-a întâmplat. Florentina a izbutit să articuleze câteva cuvinte
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
o expoziție, înaintea unei vizite etc. Pe fiecare paletă sunt inscripționate reguli stricte pe care copiii trebuie să le respecte; Paleta verde cuprinde ceea ce este permis în asemenea ocazii (Ce este voie!): să pună întrebări însoțitorului, cu voce joasă (în șoaptă); să comenteze cu colegii ce au văzut (în șoaptăă; să se deplaseze de la un tablou la altul (în liniște); să petreacă mai mult timp în fața unui obiect care-l atrage. Paleta roșie cuprinde ceea ce nu este permis (Ce nu este
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
și ageră: lansă în circulație zvonul precum că Tommaso ar fi fost protagonistul unor ședințe spiritiste, vrăjitorești, fruntaș al unor secte ce se ocupau cu științele oculte. Se vorbea în trapeză, în grădină, și chiar în ceasurile de rugăciune, în șoapte interminabile. Tommaso iese noaptea și se duce într-o colibă spre a se întâlni cu evreul Abraham și alte persoane ce fac uz de formule diavolești și cheamă morții din morminte. Dar cum reușește el să plece după asfințit? Cu ajutorul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unde temnicerii îl lăsară pe o saltea de paie aproape neagră de ploșnițe, dar nu conteniră să-l spioneze și în timpul nopții. Vedea lumini apărând pe neașteptate, oameni cercetându-i chipul ca să afle dacă mai era viu sau murise; asculta șoapte și își dădea seama că ceva parcă se petrecuse în sufletul acelor jivine ce-i analizau sănătatea minții. Drept care Tommaso sporea doza de simulare spre a-i dezorienta. Nu sunt nebun, e nebun cel ce mă torturează și mă silește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]