43,150 matches
-
comparate și tributari modelelor de analiză din literatura cultă, s-a concentrat asupra deosebirilor de conținut și de mijloace expresive. Această perspectivă corespunde axiomelor din teoria genurilor literare, axiome care, Încă din Antichitate, defineau granițele dintre genuri prin prezența sau absența unor tipuri de personaje (regii În tragedie, oamenii simpli În comedie), a unor acțiuni (modificând destinul În tragedie, fără efecte existențiale majore În comedie) sau a unor regimuri ale limbajului și familii de figuri literare (elevat vs comun, figuri ale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
active și se Îmbogățesc mereu cu noi variante. În plus, ritul pare a coloniza teritorii inedite (sportul, turismul, viața organizațiilor), fapt care conduce la apariția unor formule ceremoniale eterogene și În permanentă schimbare; c) a treia cauză este dată de absența unor granițe formale clare Între manifestările sociale, care pot fi cu siguranță considerate rituri, și cele care au numeroase elemente comune cu riturile, dar nu acoperă suma tuturor elementelor constitutive. Ritul și obișnuințele, eticheta, ritualizăriletc "Ritul și obișnuințele, eticheta, ritualizările
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spectacole și efecte speciale”. Aceste forme moderne ale magiei, care cuprind toate manifestările artistice care stârnesc uimirea și misterul, de la numerele de prestigiditație de la circ, până la efectele speciale din filme, se caracterizează prin crearea unui nou tip de credință: În absența dimensiunii religioase (a sacrului), credința În „puterea” acestei magii se Întemeiază pe fabricarea miraculosului și menținerea unei iluzii care nu poate fi dărâmată de argumente raționale sau dovezi empirice. În consecință, Într-o civilizație „des-fermecată” (disenchantment), magia laică, produs al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etnografică tradițională a vizat, ca obiect ideal de studiu, unitățile socioculturale fixe” (A. Morinis, 1992, p. 2). Această abordare nu poate fi aplicată „unor fenomene culturale construite prin mișcarea indivizilor și grupurilor (care se constituie În puncte de plecare nedeterminate). Absența unor granițe spațiale este dublată de efemeritatea temporală. ș...ț La aceasta se adaugă caracterul tranzitoriu specific comportamentului pelerinilor” (S. Coleman, 2002, p. 358). În ultimele decade ale secolului XX, numeroasele descrieri etnografice au dezvăluit faptul că pelerinajul funcționează ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Autorul amintit se plasează Într-o perspectivă postturneriană și accentuează modul În care pelerinajul și mai ales prelungirea șederii Într-un Centru (consacrat prin chiar actul de contestare) a condus la instituirea unor forme aparte de communitas: Aceste două fenomene - absența consumului normal de mass-media și o cuvertură mediatică anormală - creau o diferență față de modelul spațiului casnic, privat, nemediatizat (spațiu de unde privești ceva) și cu acela al spațiului public, non-domestic, mediatizat (spațiu pe care Îl privești). De aceea, ele s-au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-a pierdut În pădure. Pe de altă parte, statutul inițial, inferior, precultural, al eroului, este exprimat și prin necunoașterea armelor și a tehnicilor de vânătoare: el pleacă la chemarea cumnatului să prindă niște păsări cu mâna goală sau, În absența acestora, să „culeagă” ouăle rămase În cuib. Jaguarul vede umbra eroului pe pământ; Încearcă zadarnic să o prindă, ridică privirea, Îl descoase, repară scara, Îl invită pe Botoque să coboare. Speriat, acesta șovăie multă vreme; În fine, se hotărăște și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unui sacrificiu). La rândul său, Remus contestă decizia haruspiciilor, iar Ahile Îl jignește pe Apollo. În alte situații, eroii abdică de la codul războinic și folosesc un vicleșug pentru a-și doborî inamicul: Sisupala atacă o cetate În chip laș; În absența adversarului său, Starktar fuge rușinos de pe câmpul de luptă; iar Heracle ucide un adversar prin viclenie și, atins de o boală, trebuie să devină sclavul reginei Omphala pentru a se vindeca. La fel, În baladele românești, Copilul de Turc Îl
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
detaliat programul de management al anxietății. 3.1 Descrierea programului de management al anxietății Ședința introductivă INTRODUCERE prezentarea formatorului, numele participanților (ice-breakero calitate care începe cu inițiala prenumelui) SCOPUL GRUPULUI AȘTEPTĂRI, TEMERI ale participanților REGULILE GRUPULUI (date întâlniri, ora, întârzeri, absențe, respect, confidențialitate etc.) MODELUL GENERAL AL ANXIETĂȚIIrăspunsul de tip „fugă sau luptă” MODULUL 1RELAXAREA MUSCULARĂ PROGRESIVĂ JACOBSON STADIUL 1 DISCRIMINAREA ÎNCORDARE-RELAXARE STADIUL 2 EXCLUSIV RELAXARE STADIUL 3 RELAXAREA CONTROLATĂ DE STIMULI VERBALI STADIUL 4 RELAXAREA DIFERENȚIALĂ STADIUL 5 RELAXAREA RAPIDĂ
PROGRAM DE MANAGEMENT AL ANXIETATII LA JUCATORII DE FOTBAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Vasile Septimiu Ormenişan, Cristina Ormenişan, Ioan Pop, Alexandru Mureşan, () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_807]
-
magique, une sorte de " refus de la parole " dont îl se souvient dans son român autobiographique Hronicul și cântecul vârstelor (La chronique ou la chanson des âges), mais aussi dans son poème Autoportrait.800 " Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului "801, avoue le poète. Îl caractérise ce phénomène mystérieux comme une sorte de " prolongement " d'un état embryonnaire au-delà du naturel ou " une lucidité insolite " qui s'est placée entre lui et la parole.802 Le destin de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
modification de tonalité qui se réalise grace à l'usage du tiret : Eu stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă. (La mare) (Blaga, 2010 : 26) Moi, je reste au bord de l'eau et mon âme est absențe. (À la mer) (Miclău, 1978 : 143) Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi așa de rece de-aș putea să i-o sărut că buza ta. (Înfrigurare) (Blaga, 2010 : 63) Seul le mince contour de la lune serait aussi froid
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans le discours.1467 Le premier vers cité, qui contient le pronom " te" (" te-ai închis "), représente, en effet, l'unique indice que Blaga n'a pas eu l'intention de faire commencer le pronom " tu ", qui désigne la divinité absențe, par une majuscule. Interprétant le monologue du moi lyrique comme marqué par le côté spirituel, religieux, Loubière opte pour la majuscule 1468 ; en d'autres mots, îl surtraduit, ce qui engage aussi une modulation de la voix du texte : și la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
atmosferă casnică pe care o desfășoară liric, pe un ton blând și contemplativ. Pentru această etapă, un vers ca „Învăț să mă deprind cu legile toamnei” îi marchează parcă iremediabil destinul solitar și melancolic, D. optând pentru o poetică a absenței („lirism al absenței”, îl numea Al. Cistelecan). Sufletul, această ficțiune (1999), volum ce poartă titlul unei poezii dintr-o carte anterioară, Eu și lumina, reține tonuri agresive, cu care se scrutează și se deplânge sfârșitul de veac („Veacul se prăbușește
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
care o desfășoară liric, pe un ton blând și contemplativ. Pentru această etapă, un vers ca „Învăț să mă deprind cu legile toamnei” îi marchează parcă iremediabil destinul solitar și melancolic, D. optând pentru o poetică a absenței („lirism al absenței”, îl numea Al. Cistelecan). Sufletul, această ficțiune (1999), volum ce poartă titlul unei poezii dintr-o carte anterioară, Eu și lumina, reține tonuri agresive, cu care se scrutează și se deplânge sfârșitul de veac („Veacul se prăbușește încet / în odăile
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau termenul provenit din substrat, precum "balaur" (monstru), smău, bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența templelor, lipsa idolilor, absența dedicațiilor nu constituie premise ale abstractizării sacrului, ce vine în întâmpinarea ideii Dumnezeului creștin, nevăzut, infinit? Nu este o premisă a creștinării? Expresie a persistenței păgânismului, după retragerea aureliană (275), este domeniul funerar. Mormintele de incinerație, de la sfârșitul secolului III
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
est de Carpați trebuie să fi fost, în secolul al IV-lea, un bastion al păgânismului. Patrimoniul religios al populației getice nu se deosebea esențial de acela din secolele II-III. Este vorba, în aceste teritorii, despre o societate în care absența oricărui locaș de cult, inexistența unei caste sacerdotale și a unei literaturi religioase, lipsa simulacrelor, a sacrificiilor și ofrandelor denotă faptul că ideea de religie nu presupunea neapărat conceptul de divinitate. Universul religios se reducea la credințe, practici și rituri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
imperiale-negustori, captivi, refugiați, se poate vorbi și de un misionarism intern-o acțiune de convertire desfășurată din și în interiorul masei romanice, prin "intercirculație umană", schimb de bunuri și idei, "roirea" satelor pe microzone, alcătuirea uniunilor de obști, căsătorii exogame, transhumanță. Absența reală din memoria colectivă a românilor a amintirii unui "apostol al neamului" pune în evidență acest misionarism anonim, popular. Prin vechimea religiei creștine și statutul său cultural mai avansat, Transilvania a jucat un rol excepțional, dar centre "apostolice" au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea și începutul celui următor, teritoriile românești s-au aflat sub jurisdicție bisericească papală, bizantină, bulgară, moraviană, rusă, suprapuse sau paralele cu cele autohtone. Împreună cu moștenirea secolelor anterioare de viață creștină, lipsa bisericilor și obiectelor de cult, organizarea bisericească incompletă, absența ierarhiei bisericești superioare, neîntrunirea unui conciliu local, inexistența, mult timp, a unei autorități politice care să impună respectarea normelor stabilite de biserică, ignoranța (necunoașterea) dogmei de către preoți, influențele eretice eventuale au făcut ca liturghia, riturile, practicile bisericești locale să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organizare bisericească antică la Dunăre și în Pont. Astfel, la sinodul VI, trulan, de la Constantinopol, din 680-681, la sinodul din 691-692, quinisext, ca și la sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile dunărene. Absența unor informații certe despre episcopi sau horepiscopi în teritoriile românești, în secolele VII-X, nu înseamnă că erau inexistenți. Creștinarea treptată a slavilor așezați aici denotă că exista nu doar masa credincioșilor, ci și o ierarhie alcătuită din episcopi (horepiscopi și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământul daco-roman, încă înainte de părăsirea provinciei. Satele aflate sub stăpânirea goților plăteau o dijmă în produse (natură), însă duceau o viață mai liberă decât cele rămase sub stăpânirea Imperiului, care trebuiau să suporte povara fiscală și întreținerea armatei romane. În absența fiscalității romane, viața rurală sub barbari (goți) era mult mai ușoară. Consecința acestei stări de fapt a fost o neîncetată emigrare a populației din Imperiu la barbari. Împăratul Constantin (306-337) a dat un edict, prin care cei ce aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Lemnos și Skyros din Marea Egee, orașul Atena a fost puternic lovit, fiind pustiit și ars. Întreaga Grecie este invadată de goți, prădată și pustiită. Orașele Argos și Sparta au fost distruse, iar insulele Creta, Rhodos și Cipru sunt prădate. În absența împăratului și a trupelor romane, o armată de uscat alcătuită din goți și heruli a pornit spre sud și a prădat Macedonia, Thessalia și Beoția, a înaintat până la Dyrrhachium, pe coasta Adriaticii, pe care l-au cucerit. Armata romană condusă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romane să-i fie restituiți. Populațiile supuse de huni, alani, ostrogoți, carpi, gepizi, romanici au fost încadrate în organizația lor militară, iar conducătorii neamurilor supuse și-au păstrat pozițiile aristocratice-pătura conducătoare hunică era destul de pestriță sub aspect etnic. 20 În absența unor știri mai amănunțite cu privire la situația etnică și formele de viață ale populației din teritoriile stăpânite de huni, mai ales din regiunile aflate în nordul Dunării, Dacia romană și extracarpatică -descoperirile arheologice dobândesc o importanță aparte. Însă este dificil de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
porțiune întinsă. O parte însemnată a comunităților umane locale (românești) și-au trimis reprezentanții, fruntașii formațiunilor de la Dunăre și din Dobrogea, care au recunoscut autoritatea împăratului de la Constantinopol și i-au cerut ocrotire. După mai bine de trei secole de absență din zonă, Imperiul revenea la Dunăre, așteptat și primit de romanicii de-aici (românii). După această victorie, a urmat un asediu lung de trei luni, pe apă și pe uscat, al marii cetăți de la Dorostolon, în care se retrăseseră forțele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stopat, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, politica ofensivă a regatului Ungariei în teritoriile extra-carpatice. Regele Bela IV, temându-se de o nouă invazie, a inițiat demersuri diplomatice pe lângă papă și suveranii Apusului, pentru organizarea unei cruciade antimongole. În absența unui sprijin concret, regele a urmărit o apropiere de Rusia apuseană-Halici-Wolhynia, unde domnea atunci cneazul Daniil Romanovici. După 1245, s-a încheiat o înțelegere între cele două părți, întărită prin legături matrimoniale între ele. Deși, pe de altă parte, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IV, urcat pe tron în 1235, s-a angajat într-un îndârjit efort de restaurare a domeniului regal, dar tentativa sa de a frânge puterea magnaților, a "baronilor" a provocat ostilitatea nobilimii. Urmarea imediată a tensiunii acute ivite a fost absența unei însemnate părți a nobilimii de pe câmpul de luptă cu mongolii, în 1241. Dar eforturile insistente ale lui Bela IV au rămas zadarnice, iar spre sfârșitul domniei, în 1267, printr-o nouă chartă, el a confirmat stăpânirile și privilegiile nobilimii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stat de-sine-stătător, nu s-a înfăptuit în același timp cu unitatea sa teritorial-politică. După înlăturarea suzeranității ungare, domnia Moldovei urmărea să se consolideze și în armătura ei instituțională laică și ecleziastică. Era necesar ca noul stat să recupereze sudul țării. Absența unor izvoare mai bogate nu ne îngăduie o imagine completă a statului est-carpatic până la sfârșitul secolului al XIV-lea. Se impunea consolidarea noii construcții statale, prin dezvoltare economiei și orașelor, organizarea administrației, întărirea apărării, constituirea ierarhiei bisericești superioare. Sub Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]