KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...279 280 281 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

clipi, nici nu mai apuci să te urci În tren. Decât poate să fugi peste graniță ca să mai scapi. Vom fugi peste graniță, Relule. — La ce-ți bese ție mintea, e o nenorocire belită. De câte ori ai mai trecut granița până acuma? N-am nevoie să trec mai mult de o singură dată, sfinte Dumnezeule. Odată și-odată tot trebuie să scăpăm, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului carele pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de Viață. — Păi și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Cârâia cricul macaralei și mă umplusem tot de rugină de pe lanț. Nu era cu mult mai Întremată decât Buceagul, nenorocirea de macara a moșului. Lanțul cu cârligul prins de motor se Învârtoșa și se Întindea, de-ai fi zis că acuma se rupe bulumacul Înțepenit Între crăcile caisului. Ce mai mangialâc a Încropit și dobitocu’ ăsta de Andrei, să cadă dracului pe noi și să ne omoare cu zile tocmai acuma, când să scăpăm de toată porcăria asta. Mai bine-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
se Învârtoșa și se Întindea, de-ai fi zis că acuma se rupe bulumacul Înțepenit Între crăcile caisului. Ce mai mangialâc a Încropit și dobitocu’ ăsta de Andrei, să cadă dracului pe noi și să ne omoare cu zile tocmai acuma, când să scăpăm de toată porcăria asta. Mai bine-l dădeam jos cu mâinile, n-are nici o sută de kile, macara ne trebuia nouă?... Ce dracu’ are? Are pe dracu’ să-l ia! decide Andrei plin de năduf. Trebuia să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Hai, dom’ Gomoiu, scoate mâinile alea din buzunare! — Ușor, Relule! strigă moș Victor. — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. — Lasă-l dracu’ de radiator, dadă Leontino, pune mâna pe el și Împinge. Și-așa a dat Victor o groază de bani până acuma... — Ba bine că are de unde să dea. Lasă, lasă... punem radiator nou. Facem o mașină să zboare. O facem avion, să zburăm cu ea peste graniță. Încă puțin, Relule, Încă puțin... Motorul se ridicase la o palmă deasupra nivelului capotei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
bine că are de unde să dea. Lasă, lasă... punem radiator nou. Facem o mașină să zboare. O facem avion, să zburăm cu ea peste graniță. Încă puțin, Relule, Încă puțin... Motorul se ridicase la o palmă deasupra nivelului capotei, și-acuma lasă-l jos ușor, iar moș Victor cu Leontina și Andrei se propteau În el Împingându-l Într-o parte, haiiii, acuma-i gata și mergem să mâncăm. După ce am mâncat, am picotit la umbra caisului toată după-amiaza și am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ea peste graniță. Încă puțin, Relule, Încă puțin... Motorul se ridicase la o palmă deasupra nivelului capotei, și-acuma lasă-l jos ușor, iar moș Victor cu Leontina și Andrei se propteau În el Împingându-l Într-o parte, haiiii, acuma-i gata și mergem să mâncăm. După ce am mâncat, am picotit la umbra caisului toată după-amiaza și am socotit ce-ar mai fi de vândut din bătătura lui moș Victor. Păi n-ar mai fi mare lucru, da’ care-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lui jegoase după stăpânul nostru cel tânăr. — Bine că te-ai gândit să vii, Viorele. De când te-așteptam cu fiarele-n drum. Dacia văd c-ai lăsat-o la garaj, da’ cu Ortansa ce naiba ai făcut? — De Tansa-mi arde mie acuma? Hai să punem mâna cu toții pe el și să-l dăm jos. Hai, Cezărică! Cezărică e prietenul lui Viorel. Camioneta asta dichisită este desigur a lui, eh, cu prietenii Îți faci treaba și ieși cu fața curată dinaintea părinților. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Întărească spusele. — Păi io nu i-am spus prostului atuncea că ce face el e cea mai mare tâmpenie? Omu’ ăsta te ține ca pe copilu’ lui, te-a adunat de pe drumuri și tu-i faci chestii d-astea? Da’ acuma a plecat, lăsați-l dracului. Ori de ce-l căutați, dom’ major? A mai făcut ceva, vreo furăciune, a dat În cap? Noi nu l-am mai văzut. Sunt două luni și ceva. Nu-i așa, Relule? Da, cine naiba l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Mă-sa și tac-su nu mai sunt Împreună de când l-au făcut. Până să apuce să se ridice și el puțin și l-au tot aruncat de la unul la altul și l-au gonit mai mult În lume și acuma muncește și el și face foamea pe unde apucă, pe unde se lipește și el. Dacă a greșit cu sacu’ ăla de ciment, trebuia să-i dați o bătaie bună, dom’ major, ca să se-nvețe minte. Da’ dacă moș Victor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-i să-l liniștească ținând-o pe-a mea și gâdilându-l În neștire. — Lasă-l dracu’, bre, că s-a dus de prost ce-a fost. Unde mai găsește el ca aicea? Casă, masă și tot ce-i trebuie. Acuma vine toamna și iarna și ai să-l vezi că se-ntoarce la matale fript de foame. Dacă pe moșu’ nu-l interesa și se liniștise, misiunea lui Cosmescu fusese desigur dusă la bun sfârșit. Își cam isprăvise de altfel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
tramvaie până la autobaza aia din Bucureștii Noi. Până să dăm de ei și până să ne Întoarcem În Unitate cu cele două Rabe de cinci tone, trecuse deja de șapte. E devreme, da’ a-nceput să scadă ziua și uite-acuma se-nnoptează și noi ne făcusem planul ca până la noapte să fim urcați În tren cu banii la noi. Trebuie că aveau acte-n regulă pentru orice marfă de furat și foi de parcurs la ei, pentru atâtea cazuri de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
iar de-acum nu mai e drum de Întoarcere nici pentru noi și nici pentru șoferii cărora Andrei le arată cu ranga calea cea bună. Becul de aici s-a aprins o dată cu cel de afară, sfinte Dumnezeule, știam, da’ parcă acuma-i văd pentru prima dată: saci peste saci, până-n tavan, Înghesuiți În stive Înalte de doi metri. Pivnița-i atât de burdușită, Încât nu se poate pătrunde Înăuntru. E chiar imposibil să-ți dai seama de aici din ușă câte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Îi scoatem și-i Încărcăm În mașini și-i numărăm, nea, ce mare inginerie? Hai, dă banii Încoace ca să ne-apucăm să-i Încărcăm. — Bine, și proprietaru’? Încearcă nea s-o mai lungească. — Io sunt proprietaru’, i-o reteză Andrei. Acuma dă-mi banii și-ți povestesc pe urmă tot ce mai vrei. Da’ șezi blând, băiețică. Încarcă-i și numără-i și-ți dăm banii. Ce ești așa speriat? Nu fuge nimeni nici cu banii și nici cu cimentu’. — Hai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
șezi blând, băiețică. Încarcă-i și numără-i și-ți dăm banii. Ce ești așa speriat? Nu fuge nimeni nici cu banii și nici cu cimentu’. — Hai nea, spun, ce dracului! Am lăsat-o și așa cum ai spus, o sută... acuma dă-ne cinșpe mii și cât mai beți o jumătate de rom vă umplem mașinile și-ați scăpat de noi și noi de voi. Nu-s o sută cin’zeci de saci aici cum nu-s io popă... Păi dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cale, de-acolo din pat, până-l luase somnul. Uite-l cât e de ostenit, cine știe cât or fi umblat piciorușele lui toată vara? Doarme somnu’ morții, nenorocitu’ de el. Sfinte Dumnezeule, părințele, ce ne-om mai face și cu ăsta? Acuma lasă-l aicea și-om mai vedea. Îi auzeam de-afară sfădindu-se și tocmindu-se și aproape strigând că ce vorbă-i aia, băiețică? Și Andrei se dădea de ceasu’ morții explicându-ne cum că-i chiar o vorbă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Se lasă ei greu, dar uite-i că se lasă. — Bravo, băiețică! Mă-nveți tu pe mine cum se mănâncă o pâine. — Învață omu’, nea. De orișiunde-i pică bine. Și vă mai dăm și-un motor de Buceag nou-nouț, acuma ieșit din fabrică. — Și cu ăla ce să mai fac, băiețică? Totuși părea să Întrebe pur și simplu, ezita și parcă ar fi așteptat o sugestie și-un Îndemn. Poate să mi-l bag În... Motor ne trebuie nouă acuma

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
acuma ieșit din fabrică. — Și cu ăla ce să mai fac, băiețică? Totuși părea să Întrebe pur și simplu, ezita și parcă ar fi așteptat o sugestie și-un Îndemn. Poate să mi-l bag În... Motor ne trebuie nouă acuma? Nu fiți de la țară că nu vă mai Întâlniți cu așa o ocazie. Douăzeci de mii totu’— și motoru’ și cimentu’ și tuburile de oxigen și tot ce-oți mai vrea să luați de pe-aicea. Îmi dați restu’ până la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ultimu’ leuț banii pe locu’ de veci... Păi nu te gândi, părințele, că lu’ ăsta dacă-i dai drumu’ singur prin București se rătăcește. Doar drumu’ de la gară până aicea-n bătătura lu’ moș Victor, atâta știe văru’ Laur, și-acuma, că s-a terminat sezonu’ pe litoral, n-ar avea decât să se ducă să facă foamea cu tac-su-n Caracal, și oricum trebuie să-l luăm cu noi, părințele, să nici nu te gândești că să-l putem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
reteveiul ăla de țeavă, ca pe o cravașă-talisman de care uite-l că nu se desparte nici când se ușurează. Oh, sfinte Dumnezeule, cum se mai scremea aplecându-se spre marginea dinspre fereastră a biroului, de-ai fi zis că acuma cade-n cap. Ce dracu’ mai faci acuma?! Te-arunci În cap de la etaj?! Hai s-o ștergem mai repede până nu se face ziuă! Parcă mi-ar fi dat ascultare, aducându-și brusc aminte că nu mai e timp

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de care uite-l că nu se desparte nici când se ușurează. Oh, sfinte Dumnezeule, cum se mai scremea aplecându-se spre marginea dinspre fereastră a biroului, de-ai fi zis că acuma cade-n cap. Ce dracu’ mai faci acuma?! Te-arunci În cap de la etaj?! Hai s-o ștergem mai repede până nu se face ziuă! Parcă mi-ar fi dat ascultare, aducându-și brusc aminte că nu mai e timp de pierdut. Țâșni În picioare trăgându-și pantalonii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vremea, doar dacă nu s-ar pune ploaia, ba uite că se Înseninează și dintr-o dată am văzut luna plină și cerul potopit de stele. N-avem nici unul ceas, trebuia să ne fi gândit, să-l fi Întrebat pe Cosmescu... Acuma n-avem decât să ne uităm după stele tot Într-o fugă, până nu-i prea târziu ca să mai prindem un metrou. Era precum manuscrisele romanelor vieții mele cerul acela străbătut În toate sensurile de roiuri și rotocoale de stele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
treabă excelentă. — Mai mult n-am avut timp să mă interesez, și pare să se dezvinovățească: nu puteam nici să lipsesc prea mult din ochii moșului, c-ar fi intrat la bănuieli și n-am mai fi scăpat de el. — Acuma oricum am scăpat. Nu mai scăpam de tine, că vroiai să-l ascunzi, să-l Îngropi, parcă te tâmpiseși, zău așa. Lasă că-i mai bine c-am Întârziat. Dacă nimerea Cosmescu În urma noastră și apuca să-și bage nasu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
am Învins În definitiv, și nu mai spun cum Îi luceau ochii lu’ văru’ Laur În așteptarea bucatelor. — E bine, Laure? face Andrei, la care văr-miu Înghite-n sec și privirea i se aburește brusc de-ai zice că acuma dă În plâns. Unde te ducem noi, Laure? — Unde vrea pula matale, părințele. Io vă duc bagajele și fac tot ce ziceți voi... Se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate, dar nu-i puțin lucru că-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
i le plătim și pe flori, la care părințelu’ flutură din mână. Vedeam bine că nu-l doare nicăierea, de vreme ce avea bani ca să cumpere tot localul ăsta. — Zici că suntem ca și scăpați, am spus, da’ nu te-ai gândit?... Acuma lasă-mă să-mi tihnească, Relule, ce naiba... Sosiseră berile, băbătia le lăsase nedestupate pe masă, iar după prostu-i obicei Andrei le smulgea capsele cu dinții. Gura i se strâmba Într-un rictus amarnic și-i scrâșneau dinții pe tabla capsei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Relule, ce naiba... Sosiseră berile, băbătia le lăsase nedestupate pe masă, iar după prostu-i obicei Andrei le smulgea capsele cu dinții. Gura i se strâmba Într-un rictus amarnic și-i scrâșneau dinții pe tabla capsei, de-ai fi zis că acuma sar țăndări În toate părțile, și chiar mă gândeam că-n definitiv n-aș avea ce să-i reproșez, el n-are nici i vină. Lasă-l, vere, să-i tihnească, mă mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]