12,606 matches
-
copiii lui au vândut casa unui urmaș al lui Iscru. Acesta era Dinicu Stănescu, proprietarul unei manufacturi de hârtie, din Fundeni. El a reconstruit casa și a înălțat-o cu un etaj, boltindu-i și cerdacul. A vopsit-o în alb și a făcut o grădină de leandri, cu alei pietruite și felinare. În 1830 a murit, iar în urma lui a rămas doar o fetiță de zece ani. Fabrica a dat faliment, iar tutorii fetiței au vândut casa unui boier, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu roșul petalelor de trandafir din grădina bunicilor. Cu florile câmpiilor îmi parfumez sufletul în roz. Sentimentele sunt verzi ca brazii falnici și puternici. Dacă pictorul a ales galben să fie soarele, eu voi spune că soarele este credința mea. Albul petalelor de crin își scutură roua purității peste prietenii mei. Culorile luminii sunt rădăcinile mele, e tata, e mama, e fratele meu. Așa sunt eu, o pată de culoare pe câmpia visurilor frumoase. Bilți Sabina, clasa a V-a Școala
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu se mai codi Și porni spre școală. Brădățan Simona, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești Comuna Cornu Luncii, județul Suceava profesor coordonator Ilica Paula Nu e loc de poezie Primăvară... Să nu-mi spui mie Că învii cu albul ghioceilor, Că unul este Martie și-atât! Nu e loc de poezie... Ce vară! Dogoarea vestejește întreaga câmpie, Cununa e prea grea și totuși Nu e loc de poezie... Toamna e abia la început Și-mi pare atât de timpurie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să cred Că dincolo de ființa-mi Se ascunde un secret. Atunci, aspir spre mai mult și mai bine Căutând fugară în trecut, Mă retrag în mine Într-un abis surd Și, căzută într-o lume fără margini, Mă pictez în alb și negru. Vis în ploaie Și mă țin de mână cu trecutul Și lacrima-mi cade în bălți Și strada se transformă-n balaur cu cinci vieți. Nu mai suport pe nimeni și nimic Deși mă cufund în amar. Stau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dacă nu, Răspunsul ți-l vei da doar tu. Printre răni și prin durere, Tu vei căpăta putere. Minciuni O, minciună, tu pe lume Ai venit să ne orbești! Să crești flori fără culoare Pe sub bolțile cerești. Să pictezi în albul nostru Cu însutite acuarele, Mii de nuferi albi și galbeni Ca să țină loc de stele. Ai ascuns, tu, adevărul? L-ai lăsat în umbra ta? L-ai golit și i-ai luat totul. A pierdut sclipirea sa. Și-a pierdut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o rândunică, O rază de soare Pe-o-ntinsă mare... Ești o ciocârlie Pe-o verde câmpie... O, draga mea mamă, Inima te-ndeamnă Să mă crești, Să mă iubești Și cu drag să mă-ngrijești! Vestitor al primăverii Din albul fulgilor de nea Și din a soarelui sclipire, Îți dăruiesc un mărțișor Aducător de fericire. E mic și neînsemnat, Dar plin de bucurie, E gândul cel mai curat Ce se-ndreaptă către tine! Vărăreanu Teodor-Bogdan, clasa a VI-a Școala
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
printre atâtea flori intens parfumate și viu colorate care-și răspândeau mireasma departe, foarte departe și culorile pastelate până la cei mai nepăsători ochi, observă una care părea cu totul ieșită din comun, era deosebită. Era în două culori: negru și alb. A cules-o cu sfială convinsă fiind că această floare nu este una obișnuită, ci una care avea să aducă o schimbare în viața ei. O luase din mediul ei natural, fiindcă voia să o privească mai atentă și să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mătase. Într-un târziu, după ce ninsoarea s-a oprit și luna era singura lumină de pe cer, am adormit și am început să visez. Eram îmbrăcat elegant, aveam o pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o cămașă de un alb imaculat scoasă din pantaloni și suflecată la mâneci. Pantalonii erau și ei suflecați la glezne, eu fiind desculț pe nisipul rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul aproape stricat. Pantofii îi țineam în mâna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îngropată în zăpada rece care-i arde obrajii înroșiți de oboseală. Nu mai știe nimic. Își pierde cunoștința. Doar ochiul meu zărește sus, pe munte, un urs care trage în jos o copilă îmbrăcată în roșu. Un roșu violent pe albul nesfârșit și, în apropierea petei de culoare, o cabană. Acolo, uriașul din poveste lasă fata și, cu pași greoi, se-ndepărtează. Doi oameni mai zăresc ieșind din căsuța din poveste. Un bărbat și o femeie, probabil domnul și doamna Filip
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poveste. Un bărbat și o femeie, probabil domnul și doamna Filip. În brațele lor, Violetta se-ncălzește și deschide ochii. Un fulg i se topește pe o geană sau poate o lacrimă îi apare în colțul ochiului stâng. În depărtare, alb și liniște, iar undeva, într-un mic orășel de munte, o bătrânică tocmai ia de pe foc ibricul cu ciocolată caldă. Cine știe?! Poate va avea oaspeți dragi... Grigoraș Bianca-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,, Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mereu în sufletul meu, având veșnic un loc aparte. Mateescu Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Cuvinte potrivite Cărțile erau odată, ceea ce mă despărțea de căldura verii, de aroma toamnei sau de albul orbitor al iernii. O barieră pe care eram nevoită s-o urnesc, fără sa-mi dau seama cum trebuie unsa pentru a se da la o parte din calea mea și a jocului. Până când în mână mi-a picat o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
muncit în cetatea ce s-a ridicat deasupra celorlalte școli din oraș încet, dar sigur. Curcubeul de culori care mângâie sufletele noastre se împletește cu cântecul cuvintelor. Roșul, culoarea fericirii și a prosperității, atrage norocul asupra copiilor și asupra dascălilor. Albul aduce lumina, bunătatea și inocența în sufletele tuturor. De aceea noi, copiii suntem atât de puri, atât de sinceri, de deschiși și de rafinați. Galbenul este culoarea atât de dragă nouă pentru că reprezintă soarele, care ne insuflă energia pozitivă în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca ,,Steaua Albastră”. Cine știe de unde venea și încotro se îndrepta? Cine știe ce făceau pasagerii de pe el, erau fericiți, călătoreau de plăcere ori erau obligați s-o facă? Un pescăruș s-a așezat pe punte. Nu este o pasăre frumoasă, dar albul lui și numele îl fac mai gingaș, îl atribuie mării. Ce-ar fi marea fără pescăruși? Nu mi-ar plăcea, ar fi trist. Vaporul se întoarce în portul de unde am plecat. Câteva ore bune am trăit, așa cum visam demult, pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui ca nu cumva blestemul gerului să-i cuprindă pe vecie. Au ajuns pe munte și vara a venit transformându-i pe cei cinci în calități ale sale: căldură, lumină, veselie, blândețe și entuziasm. Astfel, vara a stăpânit Hemolotul, transformând albul iernii într-un colorit viu, omizile în fluturi, norii negri în curcubeu, iar spinii în flori.
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu adevărat valoroase. Brânza făcută de Lea nu se acrea niciodată, iar când dăunătorii atacau grâul sau meiul, ea știa să aleagă plantele atinse și să le smulgă ca să protejeze restul recoltei. Zilpa și Bilha țeseau lâna în modele cu alb, negru și galben care le luau ochii negustorilor și ne aduceau o mică avere. A fost o perioadă de mare fertilitate și printre femei. O mulțime de copii s-au născut și cei mai mulți au și supraviețuit. Lea purta mantia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din ce în ce mai repede, până când a ajuns să alerge practic înspre tatăl său. Isaac n-a răspuns nici la salutul soției sale, nici la entuziasmului fiului. A mers mai departe, imperturbabil, așezat confortabil pe spatele unui măgar condus de o femeie în alb din anturajul Bunicii - dar, spre deosebire de celelalte, aceasta purta un văl care o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama că bunicul era orb și că avea ochii strâns închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apusului. Spre vest, stânci roșietice încadrau o vale verde, presărată cu temple pictate în culori strălucitoare, de care erau agățate flamuri verzi și aurii. Pe malul de răsărit erau case mari, dar și temple și clădiri mai mici vopsite cu alb, toate strălucind în ape rozalii și aurii în lumina soarelui care se retrăgea în spatele falezei de la apus. Am văzut corturi albe puse pe acoperișuri și m-am întrebat dacă nu cumva exista o rasă separată de oameni care locuiau deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la loc, dar n-am mai putut închide ochii în acea noapte. În curând, prin ferestrele care ajungeau aproape până la tavan, a început să se strecoare lumină. Când razele răsăritului au umplut camera, am început să studiez pereții vopsiți în alb și am urmărit un păianjen țesându-și pânza într-un colț. Am văzut un terafim străin în nișele pereților și m-am întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens. Am inhalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
egiptenii știau că o istorie senzațională face bine la afaceri. Totuși, când cântăreața acoperită cu văl a fost adusă în cameră, s-a lăsat o tăcere plină de emoție și mulțimea amețită s-a ridicat în picioare. Era îmbrăcată în alb și și-a scos mâinile din veșminte ca să ia instrumentul, iar lumea și-a ținut respirația, pentru că mâinile ei erau la fel de albe ca hainele, palide într-un fel nepământesc, de parcă ar fi fost arse de un foc teribil. A scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Benia, care mergeam pe jos, eram înconjurați de servitori care ne ofereau bere și fructe proaspete fie și numai dacă ne ridicam mâna la frunte să ne ferim de soare. Noaptea, ne odihneam pe saltele groase în corturi de un alb imaculat. Diferența nu ținea doar de lux. Călătoria se făcea în liniște, aproape în șoaptă. Iosif stătea singur, cu sprâncenele încruntate, cu falangele albe pe brațele scaunului. Nici mie nu-mi era ușor, pentru că era imposibil să vorbesc cu Benia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi semn să tac, deși nu mai vroiam să spun nimic, m-am uitat în spate, peste umăr, pentru că voiam să văd de ce tăcuse Prodan așa, deodată, păi, pricina era nea Miki, se întorcea de la cișmea, tatonând cu bastonul lui alb poteca. Prodan m-a apucat de braț, să nu mă mișc, și atunci, deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki, obișnuia să cânte vara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dinaintea regelui alb și l-a mutat cu două pătrățele mai în față, apoi a mutat și pionul de lângă regină, dar numai cu un pătrățel, iar eu am vrut să spun c-ar fi mai bine să joc eu cu albele și el cu negrele, la urma urmei el e negrul, dar n-am mai zis-o, mi-am făcut cei doi cai să sară unul lângă altul, bunicul mă învățase deschiderea asta, spunându-mi că nu se știe când poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și iarăși am auzit scârțâitul ăla, probabil că încheieturile-i scârțâiau, fiindcă și-a retras mâna, apucând calul, și abia atunci am observat că și piesele de șah erau cu totul deosebite, negrele erau sculptate din lemn de abanos, iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru, albele era toate schelete, iar negrlee, demoni, cu capete de om și trupuri de fiară, care țineau în mâini lănci și săbii și barde și cuțite zimțate, iar ofițerii purtau centuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i scârțâiau, fiindcă și-a retras mâna, apucând calul, și abia atunci am observat că și piesele de șah erau cu totul deosebite, negrele erau sculptate din lemn de abanos, iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru, albele era toate schelete, iar negrlee, demoni, cu capete de om și trupuri de fiară, care țineau în mâini lănci și săbii și barde și cuțite zimțate, iar ofițerii purtau centuri și colane la gât, din cranii și oase și urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
oglindă. - Parcă ar fi fost făcută pentru tine. Marie Își privi chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]