13,186 matches
-
nu se zărește nimic. Iată, că se deschide poarta. Este un portar arab. Părintele David vorbește cu el și ne dă voie să intrăm. Lângă zidul de piatră, În interiorul grădinii, este aleea pe care merg toți vizitatorii. Între copaci și alee mai este un gard protector din fier forjat prin care privești grădina. Parcă am intrat În Paradis. Toți avem emoții. Dăm slavă lui Dumnezeu, Îngenunchem și sărutăm pământul (pietreleă - urmele pașilor Domnului Iisus. Ne descătușăm inimile, ne spunem tainic durerile
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
au fructe, măsline. Sunt foarte bătrâni, de mii de ani. Se vede parcă-s osteniți de povara anilor care le-au măcinat puterea și rezistența. Cu toate acestea, ramurile ce cresc din coaja lor milenară sunt Încă purtătoare de rod. Alee centrală din Grădina Ghetsimani În această grădină sunt o mulțime de flori minunate și de toate culorile. Au un parfum plăcut, ca al crinilor albi sau ca al unor trandafiri ce răspândesc un miros plăcut și pătrunzător. La acest soi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ce privire atât de duioasă Îi privește! Cu aceste priveliști triste și pline de durere ieșim din biserică, mai privim cu multă cutremurare și cu mult nesaț grădina, ne reculegem câteva momente, adunăm petalele de flori răspândite de vânt pe alee. Apoi facem poze, ne mai filmează un domn ca la sfârșitul pelerinajului să ne dea la fiecare o casetă video. Și cu sentimente Între vis și realitate, Între Cer și pământ vibrăm de emoții. Parcă Îl avem pe Dumnezeu În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cumpărat. Fiecare Își cumpără ceva. Ni se servește o cafea, suc sau o mică gustare. Apoi ieșim În curtea bisericii și mergem În spatele ei. În spatele bisericii sunt multe de văzut dar ne oprim la cele trei colibe. Le privim de pe alee, de lângă gardul protector. De la o distanță de vreo 7 m. Este pictat pe fiecare câte ceva. Dar pe cea din mijloc este Domnul cu cei trei ucenici. Domnul este schimbat cu totul În alb iar ucenicii sunt plecați cu fețele la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de nedescris. Flori atât de frumoase că nu pot reda În cuvinte. Am văzut copăcei 1.70 m Înălțime cred că aveau dar erau tot numai flori corai, ceva nemaivăzut. Doar În Rai pot fi. Alei frumos Îngrijite. Pe marginea aleilor era vopsit cu alb, iar pietricelele erau și ele vopsite corai deschis. Iarba verde și tot soiul de flori, care mai de care, Îți furau privirea. Toată această grădină Începea de pe munte și se Întindea În vale, spre Mediterana. Iar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
alb, iar pietricelele erau și ele vopsite corai deschis. Iarba verde și tot soiul de flori, care mai de care, Îți furau privirea. Toată această grădină Începea de pe munte și se Întindea În vale, spre Mediterana. Iar În mijloc erau alei ce duceau la o clădire care era mormântul lui Bahai. Și este păzit de poliție-securitate. Ușile clădirii sunt deschise unde-i mormântul. Dar este și om de pază și privești de la distanță, nu intră nimeni Înăuntru. Nimeni nu are voie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mi-a plăcut, am văzut forme de relief foarte interesante. Am trecut pe lângă Marea Roșie. A oprit puțin mașina vreo 15 minute. Am văzut multe și la Marea Roșie. S-au făcut case pentru turiști, mai bine zis vilișoare, frumos amenajate, cu alei de flori minunate care-ți Încântă inima și ochii. Cred că e plăcut să stai să petreci un timp pe plajă la Marea Roșie. Te duce gândul la cum s-a despărțit marea și au trecut evreii ca pe uscat. Te
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mam dus la Icoana Făcătoare de Minuni care este În spatele Sfântului Mormânt. Aici, cu multă durere și respect, cu smerenie am privit-o pentru ultima dată și-am plecat. Apoi am fost un tur prin Grădina Ghetsimani. Am Îngenuncheat pe alee, am sărutat pământul, piatra, urma Pașilor Domnului Iisus, i-am Îmbrățișat cu sufletul și inima gândind și cugetând că pe acel Loc unde sunt Îngenuncheată a fost cândva Domnul și a sfințit pământul pe unde a trecut El. Și cugetam
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Tainelor și a Sfințeniei. Este minunat să te poți afla În acea Grădină, parcă toate spun ceva tainic. Simți că trăiești ceva deosebit, nu pot explica dar am trăit. Apoi am cules petale de flori colorate care erau aduse pe alee. Am intrat În Biserica din această Grădină. Ea se numește Biserica Națiunilor pentru că au contribuit douăsprezece țări la construirea ei. În biserică am Îngenuncheat la stânca unde S-a rugat Domnul cu sudori de Sânge cu câteva ore Înainte de a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
se vede; dar și ce nu se vede dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost Îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să Împart la toți acest sentiment de bucurie lăuntrică. Ies afară pe alee și mă opresc În fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, Împovărat de ani, ca un om obosit de vremuri, parcă Îți spune ceva tainic, că a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc la o stâncă nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ochii de lacrimi privind-o. Cu puțin efort te poți urca pe stâncă la El. Și eu, nevrednica, mam urcat, măcar am atins buzele de Călcâiul Lui și L-am mângâiat puțin cu mâna și cu inima sufletului. Merg pe alee privind Grădina, mă opresc o clipă, o Îmbrățișez cu sufletul și cu ochii plini de lacrimi Îmi iau rămas bun. Greu mă despart de grădină , dar n-am ce face. O voi vedea În memoria mea așa cum am văzut-o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
O, suflete al meu Pe calea mântuirii Oricât va fi de greu. La capătul cărării Ne așteaptă, blând, Hristos Să facă plata dreaptă Creștinilor de jos! Stațiunea Buziaș 25.06.2010 Pe un șes Întins O pădure cu frunziș Cu alei de copaci De tei și castani Te-mbie să stai. Pe bănci pitulate Oamenii iau parte. Un izvoraș A lui Moș Buziaș Care Dumnezeu l-a dat Și Binecuvântat! Tot omul să bea Sănătate să ia Și un alt izvoraș
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
le venea la nimeni să creadă că chestia asta poate să fie spontană și, o concluzie foarte curioasă, era că, de fapt, între secții au circulat niște voiajori care au scos lumea din toate secțiile și i-au adunat pe alee, acolo, ca să iasă. Și acești voiajori nu puteau să fie decât elevii de la practică. Și următorul pas a fost venirea în anchetă a unui securist, sigur, din C.C., unul căruia îi spunea Blanaru”. În cele din urmă, școlii i s-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu știu, nu cunosc problema - dom'le, eu nu prea aveam tangențe între secții, așa când lucram ceva, n-aveam tehnică și ne duceam dintr-o secție într-alta sau când ne-ntâlneam la ședințe, încolo, când ne-ntâlneam pe alee... Băi, zic, eu nu știu, nu pot să vă judec, dar e pe-undeva, cred și ce vă spun eu, vreo leacă de adevăr.” „- Este, to'arășu inginer, dar nici chiar așa !” „- Păi, iaca, nu știu, ăla, șeful vostru o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Imediat, înainte de Crăciun... S. P.: - ...decembrie ’89. Ș. B.: - În ’89... Eu am zis: băi, acuma scap de director... Or aflat muncitorii, nu știu cum de-au aflat, cine le-o spus ?... Când vin a două zi în fabrică, toată lumea era pe aleea asta, de-aici, din față. Nu aicea, în fața blocului turn, la ora șapte. „- Măi - zic - da’ cu voi ce-i aicea ? Ce vreți ?” Zice: „- Tovarășu’ director, domnu’ director, am aflat că dumneavoastră...”, de-acuma începuse cu „domnu” [râde]. I. A
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
le venea la nimeni să creadă că chestia asta poate să fie spontană. Și, o concluzie foarte curioasă, era că, de fapt, între secții au circulat niște voiajori care au scos lumea din toate secțiile și i-au adunat pe alee, acolo, ca să iasă. Și acești voiajori nu puteau să fie decât elevii, la practică. Și următorul pas a fost venirea în anchetă a unui securist, sigur, din C. C., unul căruia îi spunea Blanaru... O figură care, evident, primul lucru s-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ale Havanei este "Cimitirul Columb", care atrage anual circa 200.000 de vizitatori. Inaugurat oficial la 30 octombrie 1871, a fost declarat, în 1987, "Monument Național". Structura necropolei a fost gândită de arhitectul spaniol Calixto de Loira Cadoso, cu două alei centrale ce se între-taie formând o cruce, în centrul căreia este plasată capela. Pe o suprafață de 60 de hectare se înșiruie mii de morminte, multe din ele adevărate monumente de artă, din marmoră și bronz, care fac din "El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
foarte limitați în mijloacele lor. Rămăseseră fără pământ deloc, chiar conacele moșiilor se rechiziționaseră. Guvernul liberal le-a restituit câte 100 de pogoane și parcurile. La unul din ei, d. Krupenski, parcul de odinioară de 200 ha, cu bazine, heleștee, alei mărețe, înconjurat de un zid imens cu porți monumentale de fier frumos lucrate și stâlpi de piatră, nu mai exista decât ca pășune pentru vite și ca arături. Copacii fuseseră vânduți ca cherestea, zidul dărâmat de țărani, ca material de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un stil al vieții, erau întâmplări și oameni de la capătul celălalt al veacului. Fastuoase recepții, lumini de baluri, primiri la curte, Petersburgul dinaintea revoluției, Viena imperială, imobilul parizian al părinților frecventat de Rodin, de Anatole France, Proust întâlnit pe o alee a grădinii Luxem bourg, contrariat de sporovăiala grupului de școlărițe care-l înconjuraseră și care amestecau cuvinte franțuzești cu altele dintr-o limbă necunoscută, apoi conacul moșiei din iubita Mol dovă, unde veniseră de atâtea ori Enescu, Tonitza, Racoviță, sur
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
transporta argilă și calcar, a consuma cărbune, petrol ori gaze - nu puține - pentru ardere și, În sfârșit, pentru alt transport; tot atâtea surse de poluare. Iar după ce se face o casă, se adaugă, tot din beton, un șopron, apoi o alee, chiar și cotețul porcului și cușca câinelui. Și, colac peste pupăză, generația următoare, dacă nu chiar și aceea prezentă, va fi nemulțumită: va dărâma și reconstrui; asta, pentru că evoluția e mai rapidă astăzi, iar ceea ce a fost bun acum câțiva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
reuși În timp util, să dezleg enigma: de ce sacrificăm de Crăciun un porc, iar nu altceva. Desigur, nu Întâmplător. Beneficiind de negentropia eliberată de plante, să ne gândim - noi orășenii - și la ei, la arborii captivi Între trotuare, străzi și alei asfaltate ori betonate. Săteanul recoltează gândindu-se la semănat, adică la viața de la anul a acelorași plante. La oraș, treaba se pune oleacă altfel, adică gândind la viitoarea recoltă de frunze. Am spus cu alte prilejuri că În solul acoperit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului În solul de dedesubt și care scrâșnește mai romantic sub pași decât răsună betonul ori asfaltul? “Radiosfera”, 16 septembrie 1996, ora 11, 54 99
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu considera că are condițiile necesare. Au venit apoi peste el și soția sa, ani de boală și de suferință la care nu se așteptau. La sfârșit, prietenul meu Puiu, s a sinucis, a fost găsit spânzurat pe una din aleile de la poalele Tâmpei în Brașov, având în buzunar un bilet de rămas bun adresat fratelui său care era ofițer de poliție. Pe de altă parte, îmi amintesc de un cântec popular vesel care spunea cam așa: Câți copii ai măi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
i-a spus chiar că se împușcă dacă nu îi corectează nota la purtare. Acesta însă a rămas de neînduplecat, iar colegii răutăcioși, îl apostrofau zgomotos spunândui: ai zis că te împuști Ioniță. Și Ioniță s-a împușcat pe o alee sub Tâmpa. Cortegiul mortuar a trecut prin fața ferestrelor profesorului Baboe, nici asta însă nu l-a impresionat. Era o replică des folosită de părinți când își dojeneau copiii care nu reușeau undeva, ceva: „ce o să zică lumea?” Și replica asta
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
înconjurată... Pe ulița ce ducea spre locuința bunicii mele drumul era împodobit de o parte și de alta cu un gard viu din lemn dulce înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]