8,127 matches
-
străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca Dealul Florilor, ca Ignișul, șuieră Amalia, ca Moldoveanu, Negoiu și Omul, ca Mont Blanc. Amalia gâfâia. Încă puțin și iat-o pe Acoperișul Lumii! Abia mai respira. Cine ajunge aici Îl vede pe Dumnezeu! Marta lăsă revista să-i alunece din poală: În fața ei stătea un domn Înalt și uscat, Îmbrăcat Într-un trenci nisipiu, Încheiat până sub bărbie. Palăria maro și ochelarii rotunzi Îi Întăreau nota de distincție și susțineau convingător ipoteza Înrudirii cu doamna Koblicska. Ea Însăși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
indiferentă: Canada, cabina 1. Anunțul trezi din toropeală atât pe oficiantă, cât și pe Petru, care socoti că putea profita de Împrejurare pentru a-și face Într-un fel simțită prezența, acum că geamul care despărțea sala poștei de centrală aluneca ușor Într-o parte. Mai Întâi Întoarse Însă capul să vadă și el persoana care vorbea peste ocean. Dintr-un colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe deplin conștient de legătura dintre calitatea imaginii și starea farfuriei. Cu cât aceasta e mai curată, cu atât imaginea e mai clară. Privind-o cu atenție observa pe suprafața ei jocul neașteptat al unor pete de umbră și lumină. Alunecau unele pe lângă altele ca dansatorii pe parchetul lucios al Salonului de onoare din casa Lendvay. Nimeni nu valsa mai frumos decât perechea Marta Morar-Koblicska - Zador Levente Szász, doctor-úr. Doctorul dansa minunat, deși era Însurat și tată a doi copii. Amănuntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de albă un bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
graba cu care Iolanda se desprindea de el, apropiindu-se cu voie sau fără voie de celălalt. Faceți cunoștință, zise ea: Flavius-Tiberius Moduna, vânzător de parabolice, Petru Șendrean, asistent universitar. Apoi, obosită parcă, după un drum lung, se lăsă să alunece Într-un fotoliu plușat, Încăpător, comod, În timp ce bărbații Își strângeau mâinile privindu-se În față. Prevenitor, unul din chelneri se Îndreptă spre ei. Comanda fu promptă: trei cafele. Flavius-Tiberius se uita atent În jur, nu pentru a se familiariza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Viena, Viena. Îngroșa conturul țării sufocând astfel viața ce pulsa Înăuntrul ei. El Însuși se Învârtea În golul propriei sale memorii ca Într-o gaură neagră gata să Îl Înghită pentru totdeauna. Îl cuprinse un soi de amețeală. Creionul Îi alunecă Într-o parte și, printr-o Întâmplare, se opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși ușa. Rămase mută de uimire: În fața ei stătea Flavius-Tiberius. 37. Văzând cum chipul i se Întunecă și cum zâmbetul Îi alunecă În grimasă, Flavius-Tiberius dădu un pas. Înapoi, Încă unul și ar fi coborât toata scara de-a berbeleacul. Așteptai pe cineva? Îmi cer scuze că am dat buzna așa... Ea tăcea, privindu-l cu atenție, sperând parcă să zărească ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un fel, jucase Într-un film al unui regizor necunoscut care Încă mai lucra la capodopera sa În cine știe ce studio modest, la fel de modest poate ca laboratorul-foto al lui Grațian. Se mișcau amândoi pe o gheață subțire de cuvinte sub care aluneca leneș șarpele negru al memoriei. Când năpârlea, pielea i se ridica Încet la suprafață și se lipea de cuvinte care se prefăceau pentru cine știa să vadă În locuri și oameni. În minte Îi răsunau cuvintele Sfântului Bernard: „Doar acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lumea, gagici mișto și șansa de a scuipa pe nenorociții lor de profesori și chiar pe țară la o adică. Nimic nu le Întreținea mai mult dorința de a o lua din loc decât poarta aceea de metal care le aluneca În fiecare dimineață În spate ca o ghilotină perfidă ce tăia În două blocuri nu doar lumea, ci chiar și aerul. La „Vorkuta maia”, prezența la ore era lucrul cel mai important. Celelalte veneau de la sine, căci minele aveau nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aranja și că tablourile nu vor avea astfel de suferit, acum când făceau parte din colecția Ignat P. Brândușă, cum atât de frumos scrisese gagica lu' dom' profesor, cu vârful limbii Între dinți, ca și cum altfel mâna nu i-ar fi alunecat pe hârtie cu atâta ușurință și cu o moliciune care lui Îi dădea amețeli. Nu degeaba i se zicea Nemțoaica. Rasă pură. Ar fi trebuit să fi fost orb și surd să nu o fi văzut În tribune când trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și Înregistrat doar de o aparatură sofisticată la Centrul de seismologie a pământului de la București. De obicei fără consecințe. 38. Domnul Brândușă tocmai se pregătea să semneze convenția privind răspunderea părților În vânzarea-cumpărarea tablourilor când, din motive neclare, mâna Îi alunecă ușor spre dreapta, prelungind bastonașul cu codiță al literei ă până la a se confunda cu o asimptotă la axa icșilor. O fi semn bun? Întrebă Îngrijorat domnul Brândușă, pentru prima dată atent la numărul de zerouri din coada sumelor trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea și altfel. Simțea că se afla În fața unor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vezi-ți de treabă! La etatea dumitale nu mai ai cum să fii brutal. Nu? se miră domnul binecrescut. Nu, hombre. Nici măcar n-am căzut din pricina loviturii dumitale, dacă vrei să știi. Scuză-mă, nu vreau să te jignesc. Ai alunecat și ai venit peste mine ca o sanie. Sticla abia dacă m-a atins. Atâta doar că mi-a dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția noastră. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În ninsori... Petru știa povestea: Să nu-mi spui că aici e un eșantion din pulberea nefolosită acum câteva sute de ani... Nu chiar, admise cu modestie Iolanda. Petru se așeză În genunchi, sub afiș și deschise tubul. Din el alunecă Încet, pe mochetă, ca un șarpe captiv În iarbă, un sul gălbui de hârtie Ingres, ușor striat parcă precum un pergament sau o veche diplomă nobiliară. Petru netezi hârtia, atât cât teama de a nu o primejdui prin grabă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pun din când în când să repare una-alta la proprietățile mele închiriate și mai adună gunoiul pentru primărie... Am auzit un scrijelit ascuțit și m-am uitat în partea cealaltă a mesei. Ramona ratase un cartof și furculița îi alunecase pe fundul farfuriei. — Mamă, te simți bine? o întrebă Emmett. Îți place mâncarea? Cu ochii în poală, Ramona răspunse: — Da, tată. Mi s-a părut că Martha îi atinge cotul. Madeleine își reluă mângâierile pe sub masă. — Mamă, tu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
împinse, se retrase, se roti sub mine... Am ajuns la orgasm la distanță de câteva secunde, într-un contrapunct întinderi și izbituri îndesate. Când capul mi s-a prăbușit pe pernă, am mușcat-o, vrând să-mi ostoiesc tremurul. Madeleine alunecă ușor de sub mine. — Dulceață, te simți bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit și am privit-o, ca să alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine îmi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-mi vadă fața și să-și dea seama că poveștile mele se trag din foamete. Sau de la Dalia. Prima dată s-a întâmplat accidental. Făceam dragoste și eram amândoi pe punctul de a ajunge la orgasm. Mâna mea a alunecat de pe tăblia patului și a atins întrerupătorul din perete, scăldând-o în lumină pe Betty Short cea de sub mine. Câteva secunde chiar am crezut că-i ea și i-am strigat pe Lee și Kay să-mi vină în ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eventual pericol. Iar mai sus, deasupra capetelor noastre, vodevilul era la el acasă. Un sistem de scripeți era fixat pe coasta muntelui Lee, susținut de schelării înalte, înfipte în pământul de la poale. „A“-ul din „Hollywoodland“, înalt de cincisprezece metri, aluneca în jos pe un cablu de sârmă groasă, în timp ce camerele de filmat filmau de zor, aparatele de fotografiat țăcăneau, mulțimea de gură-cască se holba ca vițelul la poarta nouă, iar politicienii beau șampanie. Praful ridicat de tufișurile smulse din rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care i-o făcusem când am lovit-o peste dinți cu Joe DiMaggio, a țâșnit sângele. Am înfipt cuțitul în ea până când am dat de un os, apoi l-am răsucit. Ea a încercat să țipe și călușul i-a alunecat adânc în gâtlej. I l-am scos cu totul o secundă, iar ea a strigat-o pe maică-sa. I l-am pus înapoi, de data asta mai strâns, și m-am apucat să-i tai țâțișoara dreaptă. Rănile făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit cu picioarele pe pământ și am dat să-mi scot pistolul. Două lame de oțel au sfârtecat aerul în direcția mea. Arma îmi alunecă din toc și căzu pe podea. Am făcut un pas înapoi. Lamele mi-au sfâșiat hainele și mi-au tăiat clavicula. I-am tras lui Tilden un șut în vintre. Profanatorul de morminte, surprins de lovitură, se ghemui, apoi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
își prindea ascultătorii în mrejele poveștii, spunându-le despre reflexul luminii în lama cuțitului, despre ochii lui Isaac măriți de groază. Salvarea a venit în ultimul moment, când cuțitul se lipise de gâtul lui Isaac și o picătură de sânge alunecase pe piele exact așa ca lacrimile din ochii strânși ai lui Avraam. Dar exact atunci un duh de foc a oprit mâna lui Avraam și a făcut să apară un berbec alb și nepătat și berbecul a fost sacrificat în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
verde decât oricare alta. Mergeai printre regine, dar erai singură. Apoi Rahela a visat despre nașterea mea. - Ai apărut din pântecul mamei tale cu ochii deschiși și cu gura plină cu dințișori perfect dăltuiți. Ai început să vorbești de cum ai alunecat dintre picioarele ei și ai zis: „Vă salut, mamelor. Am venit, în sfârșit. Aveți ceva de mâncare?”. Iar noi râdeam. Erau sute de femei acolo care asistau la nașterea ta, unele îmbrăcate ciudat, în culori nemaivăzute, unele cu cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
simțisem și eu cu câteva momente mai devreme. „Surioară, a zis el, trezește-te și ia-mă de mână”, a zis el și mi-a întins mâna pe sub apă. Dar când m-am întins să-l prind, picioarele mi-au alunecat și am căzut pe spate. Iuda m-a prins și m-a tras, eu eram cu fața în sus, vedeam cerul și am simțit că apa mă ținea cumva la suprafață. Ah! Un țipăt scurt mi-a scăpat. Un demon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]