7,971 matches
-
valée) (3) Privirea fixă părea că îi este atrasă de paloarea extremă și dintre niște buze aproape lipite scăpă un fluierat, așa cum sufli într-o lingură prea caldă. Pletele îi trădau cumplita criză, pentru că erau așa lipite de sudoare, încât alunecau pe obraji ca niște șuvițe ascuțite și reci. (R. Vercel, Remorques) Capitolul 7 COERENȚA TEXTULUI În capitolele anterioare, am ținut seama adesea chiar de dimensiunea textuală a enunțurilor studiate. Fie că este vorba despre timpuri verbale, discurs raportat sau descriere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
gest de spaimă, Salomé respinge viziunea terifiantă care o țintuiește locului, nemișcată, în vârful degetelor; ochii i se dilată, își strânge convulsiv gâtul cu mâna. Ea este aproape goală; în vârtejul dansului, șalurile i s-au desfăcut, brocarturile i-au alunecat pe jos; ea nu mai este acoperită decât cu țesături metalice și cu pietre străvezii; un guleraș îi strânge talia ca un corset și, precum o agrafă superbă, o bijuterie minunată îi strălucește între sâni; mai jos, pe șolduri, o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
izbim cu capul de plafon. În acel moment, invadat de o imensă bucurie, am reluat controlul mașinii. Am înhățat volanul, acesta este cuvântul: am înhățat și am analizat rapid și matematic situația din teren. Care nu era deloc convenabilă. Mașina aluneca pe un povârniș destul de înclinat, de după a cărui coamă, aflată la câteva zeci de metri, nu se vedea ce urmează. Din fericire, viteza mașinii era mai mică decât ar fi trebuit să fie, dată fiind severitatea pantei, și era așa
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
sărutat-o tot drumul. Am sărutat-o când era rece, cât a fost caldă, în viață, nu am sărutat o. Nu am stat să acopere sicriul cu pământ, nu m am putut uita. Am întors spatele să plec dar am alunecat și am fost ținută să nu cad în groapă. Tineea a început să urle. Lumea plângea acum de mila noastră, a mea și a fetei. Câteva zile m-am abținut să mai plâng, mă gândeam că se manifestă egoismul din
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
doar în deplină conexiune cu marile dezbateri ideologice ale epocii noastre, ci și că au fost de-a dreptul implicați în acestea, situându-se, dacă e să ne raportăm la clasica axă, fie la stânga, fie la dreapta, atunci când nu au alunecat direct înspre extreme. Ceea ce sugerează capitolul în discuție este că ingredientul cel mai important al atitudinii intelectuale pare a fi idealismul. Dublat de entuziasm și de proiecția rațională a existenței, așa cum ne-a lăsat-o moștenire Aufklärung-ul, idealismul a făcut
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ani, un zoon antipolitikon bun doar de cușcă, o maimuță a bunului Dumnezeu, un căcat în ploaie (s.a.), asta ești!"30. Ce-i drept, Doinaș și Negoițescu ies cam șifonați după tirul la care sunt supuși, simțim că Sîrbu exagerează, alunecând adesea spre șarjă ori sarcasm. Faptul se explică prin accidentul biografic "la care Doinaș și Nego au contribuit urât"31, dar și prin sensibilitatea rănită a extravertitului Gary, care nu poate suporta rezerva celor doi față de efuziunile sale, adesea excesive
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Tu ești tatăl meu!" și pietrei: "Tu m-ai născut!""7. Credința în virtuțile fertilizante ale menhiriâor era încă împărtășită de către țăranii europeni la începutul secolului actual, în Franța, pentru a avea copii tinerele femei practicau "glisada" (lăsându-se să alunece de-a lungul unei pietre) și "frecarea" (așezându-se pe monoliți sau frecându-și burta de anumite stânci)8. Această funcție genezică nu trebuie explicată prin simbolismul falie al menhirului, deși un asemenea simbolism este atestat în anumite culturi. Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
critica literară este adesea victimă a contextului cultural, social, politic, a prejudecăților de moment, a simpatiilor sau a antipatiilor și, probabil, nu ar fi la fel de interesantă dacă nu s-ar lăsa influențată de acești factori. Împrumută adesea stilul literaturii și alunecă în capcanele limbajului care permite interpretări și reinterpretări ce se pot prelungi aproape la infinit. Este uneori spirit protector al textelor sau al autorilor pe care îi aduce în discuție și, alteori, aruncă anatema asupra lor. Ca să rămânem în limitele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
are sub frunte va scoate sunete pline de nasturi de sticlă (...)/ și statuia/ cu sângele pieptănat frumos pe picioare/va culege perdelele crescute în arbori/din sunetul lor va face o nouă statuie care/ cu sângele răvășit pe mînă va/ aluneca", Vasco da Gama). De altfel, așa cum constată și Ion Pop, marile teme ale grupului suprarealist sunt automatismul psihic pur, atotputernicia visului, căutarea miraculosului, hazardul obiectiv, voința de a împăca realitatea și visul, experiențele menite să ducă la eliberarea totală a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din pleoapele mediului străbate/ o stradă cu totul acoperită de umbra unei statui/ colorate de părul sexual al masochiștilor/ (...) Revenirea aceasta matinală magnetizează definitiv o bobină desfășurată de o ma-/ șină electrică foare complicată, ca suvenirul unui/ viol.", Delirul oniric alunecă pe o pleoapă albastră. Sunt însă și poeme de o sensibilitate deosebită, dar care se îndepărtează de deliricizarea avangardismului. De o sensibilitate și de o inventivitate aparte este și Virgil Teodorescu. Volumul de debut, Poem în leopardă (1940), este editat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca sub scuza libertății în artă să încurajăm zadarnica beție de cuvinte și toate aberațiile pseudoartistice, nici toate necuviințele lipsite de pudoare ale adolescenței imberbe"130. Poezia respinsă e una de tip Geo Bogza și nu numai: o "literatură ce alunecă spre panta pornograficului și orice literatură de scandal ori de reclamă ne repugnă ca și aiurările cari sub motivul iraționalismului producției artistice [suprarealismul] devin o deșănțată mistificare a artei". Deși la începutul eseului Raul Teodorescu avertiza că legile evoluției literaturii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fapt pune sub semnul dispariției întregul univers uman, dar și întregul imaginar literar, iubirea, timpul, destinul. Universul acvatic, prezent prin "fantomele peștilor-spadă", este și el unul al morții, toate semnele sunt de rău augur, dar asta nu înseamnă că textul alunecă în tragic. Finis coronat opus desfășoară aceleași imagini ale universului decăzut și falsificatoriu. "Cârciuma strivită/ și-nfundată în pământ/ se-nfundase cu bețivii și toți măsluitorii/ și odată cu ei o bucată -/ o bucată din chipul satelitului palid". Sugestia afundării, a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exterior, fie unul al spațiului interior. Preparative pentru tăcere creionează un univers fantomatic, desprins parcă din legendă. Se aplică tehnica înghețării. La Tonegaru, această tehnică apropie textele de cele ekphrastice, e aici un descriptiv incert, cu scene plasate în trecut, "Alunecau încet armuri de nobile vlăstare/ pornite ușor spre țările de ceață". E desigur și o criză a dezumanizării. Oglindirea semnifică o trecere în inconștient, se sugerează însă aici sfărâmarea perspectivei, anularea limitelor dintre conștient și inconștient, "Prin cristale se-mprăștie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
scutur - mătrăgună-n manuscris (...)" (Trotuarul din memorie). Limbajul devine și el argotic "păharele stau goale - lua-le-ar dracul!", întreaga lume se destructurează "mai trăim cu dorul și ne-ajunge:/ apă, suflet, pâine și tabac." (Trotuarul din memorie). Zguduirile universului alunecă spre uman copleșindu-l, comparațiile șocante fac referire la lume ea însăși șocantă, amorală: "latră câinii ultimei isterii", "palmele acestea, cum le vezi,/ le-a fătat o noapte-n bălării", " Ni se plimbă clopotele-n carne/cum se duc cocotele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
90, 100, 103, 104, 113, 132, 147, 243 parodie, parodic, 18, 37, 97, 166, 173, 178, 180, 184, 185, 186, 197, 200, 202, 203, 209, 217, 218, 220 Pasternak, Boris, 193 Păun, Paul, 43, 44, 50 Păun. Paul Delirul oniric alunecă pe o pleoapă albastră, 44 Pelin, Mihai, 108 Perpessicius, 55, 60, 82, 84, 92, 243 Petică, Ștefan, 112 Petraș, Irina, 37 Petrescu, Camil, 55 Petrescu, Cezar, 50 Petrescu, Dumitru V., 78 Petrescu, Iulian, 64, 90, 100 Petrescu. Dumitru V. Truda
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fragment din Cîntec tîrziu, publicat în „Curentul” și reprodus între variantele din Opere (1978): „Un dor de a respira, de a se plimba departe, cîmpii de iarnă, corbii... Cu niște patine vechi, Sensitif se îndreptă spre gîrla înghețată pe care alunecase de atîtea ori, altădată. Anii, indiferența la care ajunsese îl făceau să se întrebe dacă nu va cădea. Era trist. Se temea să nu răcească; apoi, singurătatea și acele depărtări... Cîțiva copaci înghețați îi arătau că se apropie; un cer
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sînt, în egală măsură, confirmări ale faptului că, psihologic, Bacovia a avut dreptate. Dezvăluirile Simonei Boué (v. „interviul inedit”, publicat de Gabriel Liiceanu în „Romînia literară”, nr. 31, 7 august 2009, p. 16-17) că Emil Cioran avea umori inegale, că „aluneca dintr-o dată într-un univers sumbru”, mi-au amintit ceva despre stările similare ale lui Bacovia, de „nebuniile” sale. Una din ele mi-a fost relatată nu demult (18 martie 2008), la telefon, de d-l Niculae Gheran, marele editor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2000: 68-72). Natura autoritară a regimului s-a manifestat cu precădere în timpul celui de-al doilea mandat al lui Fujimori. După 1995, aceasta s-a confruntat cu două provocări majore. În primul rând, sprijinul său popular a început să scadă, alunecând sub nivelul de 50% pentru prima dată după 1991 (Carríon, 2006: 130). În al doilea rând, propria sa constituție l-a împiedicat să mai candideze pentru un al treilea mandat în anul 2000. Pentru că nu a vrut să cedeze puterea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
eu văd cele două cauze aflându-se într-o relație de permanent transfer, un transfer care în final are loc în spațiul în care operează jurnalismul literar narativ în mod deschis subiectiv, ceea ce duce în extrem la riscul de a aluneca în solipsism și o subiectivitate ascunsă direcționată în afară, aspirând să redea o narațiune despre fluiditatea experienței fenomenologice. Pentru Garlad rolul subiectivității se vede în următorul pasaj: "Arta, trebuie să insist, este un lucru individual - o problemă a unei persoane
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
finalul anticipează destul de clar romantismul de mai târziu al lui Hearn: "L-am lăsat dormind liniștit în zdrențele sale ude și pline de noroi, visând, poate, o ambarcațiune bizară care nu fluieră niciodată și nu are nici un nume - un vas alunecând zgomotos pe lângă maluri necunoscute către un port ciudat, în care obiectele nu au umbre și până și visurile sunt moarte" (12). "Transmigrarea" simbolică a fost încheiată în mod retoric pentru că nu mai există visuri legate de "cealaltă" lume. În plus
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cea a lui Hickock; conform unui martor, Capote a fugit când Smith a fost adus la locul execuției (Plimpton, Capote's Long Ride - Călătoria cea lungă a lui Capote, n. trad., 70). Acestea sunt tentațiile unei subiectivități splendid afirmate, care alunecă în propria sa invenție, iar acest lucru va fi cu siguranță o problemă ce se va ivi și în continuare în mod repetat în jurnalismul literar. Cu toate acestea, firul comun ce îi leagă pe practicanții mai vechi de noii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prozopografie, etopee, socium Îmbinarea prozopografiei, etopeei și sociumul-ui conferă formă și coerentă personajului 100 și dinamica românului. În monografia Portretul literar, Silviu Angelescu menționează: "Identitatea falsă aparține unui plan al aparentelor, rezervat descrierilor de tipul prozopografie, cea reală, în schimb, alunecă într-un plan ascuns, al conformației morale, căutat de descrierile de tipul etopee" [1985, p.59]. Într-o apariție relativ recentă, J.-Ph.Miraux [p.15] precizează că portretul corespunde domeniului aparentelor, deosebindu-se de adevărul profund al eu-lui. În conformitate cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
saprinde el / În orișicare sară,/ Spre umbra negrului castel / Când ea o să-i apară". Mișcările sunt imperceptibile, pentru că au loc Într-un plan oniric, dezvăluind puritatea sentimentului de iubire exprimat prin motivul zburătorului: „Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie.” Planul terestru alternează cu cel cosmic: „Și când În pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce”. Motivul zburătorului apare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
stelare și refuză să-1 urmeze. Luceafărul, În schimb, vrea să-i eternizeze iubirea: „Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte.” Urmând repetatei chemări descântec: „Cobori in jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază...”, cea de-a doua Întrupare a Luceafărului are o altă origine, cea din soare și noapte: „Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere". În antiteză cu imaginea angelică a primei Întrupări, aceasta se circumscrisă demonicului, după cum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
creștetele-a doi copii/ Cu plete lungi, bălaie".„Îmbătată de amor", Cătălina mai are nostalgia iubirii Luceafărului și-i adresează a treia chemare, dar de data aceasta nu prin somn, ca unei stele a norocului: „Cobori În jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază,/ Pătrunde-n codru și În gând,/ Norocu-mi luminează!”. Luceafărul exprimă dramatismul propriei condiții, născută din constatarea că relația om-geniu este incompatibilă. Atitudinea geniului este una de interiorizare a sinelui, de asumare a eternității. Omul comun nu-și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]