7,673 matches
-
poartă în sine un mesianism și un universalism strălucitoare, pe care triumful revoluției din China le va întări. Sursa luminoasă se află de acum în afara cîmpului european. Astfel, Europa apare deopotrivă ca meschină, periferică, ambiguă, frivolă și înșelătoare în comparație cu marile ambiții, umane și planetare, care au urmat hecatombei din cel de-al Doilea Război Mondial. Și totuși, așa limitată, meschină, ambiguă și incertă cum era, o crisalidă de Europă tot a apărut. 2 Schimbări de identitate Noua conștiință europeană nu este
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Germania hitleristă, ci și cu cea a regelui Wilhelm sau a Republicii de la Weimar. Nu doar prin faptul că a devenit un pitic politic și un gigant economic, ci și prin faptul că militarismul său s-a transformat în pacifism, ambiția sa, în consumerism, iar raționalizarea sa a fost contracarată de ecologism. În contextul acestei mutații, țara rămîne altminteri ea însăși, alimentîndu-se din pînze freatice profunde. În ceea ce privește Franța, ea pierde brusc malthusianismul economic care o caracteriza de decenii bune și se
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
spirituale, lăsînd dialogicii lor grija de a dezvălui trama profundă care le unește. Începem să înțelegem că această cultură planetară nu reclamă nicidecum o omogenizare, ci, dimpotrivă, dezvoltarea liberă a culturilor prin intermediul formelor complexe de schimburi dialogice. Abandonînd pentru totdeauna ambiția de a se erija în punct de vedere unic și raționalizator, Europa poate juca în raport cu celelalte culturi rolul punctului de vedere diferit și neașteptat, care facilitează cunoașterea și dezvoltarea prin sine însuși. Abandonînd pentru totdeauna rolul de centru privilegiat al
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o dau cei care le aplică, oamenii chemați să le pună de acord cu realitatea. Aceeași preocupare de a distinge între idee și agentul ei practice îl făcea pe istoric să atragă atenția asupra "materialismului vârstei coapte, a visurilor și ambițiilor neîmplinite, a orgoliului pozițiilor câștigate", așadar să insiste asupra nevoii de a pune la lucru oameni noi, tineri capabili să asume ideile lumii moderne, dar și să le aplice cu fermitate. Ideile cele noi să pătrundă în Parlament", îndemna spre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și în acest domeniu, cultura a continuat să subziste, retrasă în spații modeste, adesea improprii, cu resurse modice, însă urmând legile ei firești, alimentate de irepresibila nevoie de adevăr și frumos a oricărei comunități. Cultura aceasta, servită de oameni fără ambiție de a străluci la festinul insolent al puterii, a continuat să existe și în momente de grea cumpănă, abia tolerată de sistem și mereu expusă la drastice amputări. Căutând forme de supraviețuire și de expresie publică, ea a ajuns uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a scuza abaterea de la regulă ("Bietul om sub vremi"!) e încă vie, ca și aceea de a repartiza culpa socială uniform, ceea ce echivalează practic cu negarea oricărei vinovății. S-au putut sesiza, în manifestările publice din ultimul timp, convertiri spectaculoase, ambiții nedisimulate de putere, agresiuni la acea bună cuviință de care nici politica nu se poate dispensa. Un ideolog stalinist, care a contribuit din plin la distrugerea valorilor noastre, crede acum că-i destul protestul său din ultimii ani contra exceselor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de ansamblu frapează la fiecare pas, ceea ce înseamnă că filosoful era prezent, înnobilând-o și potențând-o în orice acțiune a sa. Capabil să se impună printre cei mai destoinici în câmpul filosofiei, el a primit a-și sacrifica întâile ambiții de notorietate pentru a-i servi mai bine pe ai săi. G. Sion îl conjura, în 1861, să nu se îndepărteze de realitățile patriei sale, să accepte "o glorie românească" în locul aplauzelor venite de la "ideologii nemți". Aceasta voia să însemne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în expresia aceluiași mare istoric, alături de muzica salonardă a secolului XVIII, alături de melodia autonomă de tip rossinian, "uriașele simfonii wagneriene ale artei moderne", cu dizarmonii firești, care participă nu mai puțin la conturarea "sufletului omenesc întreg"1. E o mare ambiție la mijloc, aceea de a defini umanitatea însăși pe seama unor fragmente accesibile, fără a sacrifica specificitățile de dragul unui ansamblu presupus unitar. În plină epocă a Luminilor, A.L. Schloser definea istoria într-un fel apropiat, ca "adunare sistematică de fapte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe care o suscită azi civilizația latină, în perspectiva sintezei ce se așteaptă mai ales pe bătrânul continent, merită o consemnare. Cadrul ei cel mai amplu l-a fixat Duby însuși, medievist eminent, ale cărui studii definesc cele mai înalte ambiții în domeniu. Noțiune fluctuantă de-a lungul istoriei, latinitatea nu e mai puțin supusă acum la controverse, fie și predilect academice. Ea ne evocă un focar de cultură, Latium, de unde au pornit inițiative pline de urmări pentru lumea întreagă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
secolului XIX și începutul secolului nostru. Formativ, marele istoric ține de acea generație de la 1890, ale cărei contururi intelectuale au fost definite între alții de H. Stuart Hughes în Consciousness and society (1958). Prin scrisul său o depășește însă, ca ambiție de globalitate, de sinteză ultimă, așa cum ar fi putut deveni Istoriologia umană dacă viața savantului nu era frântă înainte de timp. În ajunul împlinirii unei jumătăți de secol de la tragica lui moarte, publicarea acestui mănunchi de texte într-o limbă de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ar fi lipsită de interes, după cum nici una care să aibă în vedere generațiile. Se poate spune, fără teama de a greși prea mult, că asistăm la un spectacol în care eforturile celor bine plasați în ierarhia breslei se întâlnesc cu ambițiile altora, alimentând activitatea de culise, aranjamente prealabile, tensiuni specifice. În cazul de față s-a putut desluși clar o anume tensiune legată de reprezentarea în comisii, ca și în biroul Comitetului Internațional de științe istorice. Orice țară (și au participat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
legi și obiceiuri, aceleași dureri în trecut, același viitor de asigurat și, în sfârșit, aceeași misie de îndeplinit". Evenimentele externe au fost, deci, pentru a ne exprima în termenii lui Bălcescu, ocazia, iar nu cauza noului edificiu statal, nou prin ambițiile de renovarea adâncă puse îndată la lucru, dar vechi prin aspirația spre unitate și prin acea energie morală ce venea din veac, liant miraculos și indispensabil al oricărui organism național. A evoca astăzi faptul petrecut la 1 Decembrie 1918 nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nevoiți să le luăm... însă ne-am răscumpărat, sacrificând pe mulți dintre ai noștri. Fiecare victimă din rândurile noastre, valorează mii de creștini înaintea lui Dumnezeu. Sumar: Șarpele simbolic și semnificația lui. Nestabilitatea balanței constituționale. Teroarea în palate. Puterea și ambiția. Mașinile de vorbit parlamentare, pamfletele. Abuzurile puterii. Sclavia economică. Adevărul poporului. Acaparatorii și aristocrația. Armata francmasonilor evrei. Degenerarea creștinilor. Foamea și dreptul capitalului. Venirea și încoronarea stăpânului universal. Scopul fundamental al programelor viitoarelor școli populare ale francmasonilor. Secretul științei ordinii
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
îndemna pe ambițioși să abuzeze de putere, noi am pus față în față toate forțele, dezvoltând toate înclinațiile lor liberale către independență... Noi am încurajat în scopul acesta orice întreprindere, am înarmat toate partidele, am făcut din putere ținta tuturor ambițiilor. Noi am transformat în arene statele unde se dezvoltă tulburările. Încă puțin timp și dezordinile, bancrutele se vor ivi peste tot. Flecarii neobosiți au transformat ședințele parlamentare, adunările administrative în lupte de vorbărie. Jurnaliști îndrăzneți, pamfletari fără rușine atacă în
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
colaboratori ai geniului guvernului nostru nu vor fi luați dintre creștini, care sunt obișnuiți să-și facă munca administrativă fără să se îngrijească de utilitatea ei. Administratorii creștinilor semnează hârtiile fără a le citi; ei servesc din interes sau din ambiție. Vom înconjura guvernul nostru de o lume întreagă de economiști. Iată pentru ce științele economice sunt cele mai importante care trebuie să fie predate evreilor. Vom fi înconjurați de o pleiadă de bancheri, industriași, de capitaliști și mai ales de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
la moarte și no igrațiem, noi suntem ca șeful tuturor trupelor noastre, călări pe calul generalului prin comandant. Vom guverna cu energie, pentru că avem în mâini rămășițele unui partid altădată puternic, astăzi supus prin noi. Noi ținem în mâinile noastre ambiții fără măsură, lăcomii arzătoare, răzbunări nemiloase, uri răzbunătoare. De la noi vine teroarea care cuprinde totul. Noi avem în serviciul nostru oameni de toate opiniile, de toate doctrinele; restauratori de monarhie, demagogi, socialiști, comuniști și tot soiul de utopiști: noi am
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
analize interne, în afara oricărui raport cu alte ordini sociale (economică, politică, științifică, religioasă): • Joachim Winckelmann (1717-1768), considerat astăzi fondatorul istoriei moderne a artei, a operat clasamente pe stiluri caracteristice în funcție de epoci (L'Histoire de l'art chez les Anciens, 1764). Ambiția lui era să regăsească esența artei prin abordarea sa genetică a stilurilor și formelor. Odată cu el, s-a născut o tradiție, care a considerat arta ca obiect în sine; • Heinrich Wölfflin (1864-1945) se înscrie în această direcție ca fondator al
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cel de "indicație", în sensul că nu are altă pretenție decât să furnizeze "tendințe" (cf. Louis Dirn, La Société française en tendances, PUF, Paris, 1999) și piste în vederea unui studiu mai aprofundat. Descrierea prin observație Există alte metode care au ambiția de a descrie practicile în curs de formare: • observația experimentală. Nu este practicată de sociologi, ci mai mult de psihologia experimentală (Bouveresse, 1998). Ea permite descrierea "experienței estetice" așa cum o resimte individul. Încearcă să măsoare emoțiile, senzațiile. Se pot filma
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prin ceea ce devine sau va putea deveni în multiplele interpretări care-l metamorfozează de-a lungul timpului. Diferite figuri de interpreți populează lumile culturii în zona spectacolelor vii, evident, dar și în cea a intermediarilor de toate felurile. Toate au ambiția de a da sens bunurilor culturale. • Interpreții din spectacolele vii Virtuozii de notorietate internațională se consideră (sau sunt priviți) drept creatori în toată puterea cuvântului și trăiesc din "semnătura" lor; cariera lor, ca și cea a sportivilor de nivel înalt
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prin impunerea procedurilor, este această condiție suficientă? Nu suntem oare îndreptățiți să ne întrebăm cum se trece de la o politică publică, fondată pe operațiuni de procedură, la dimensiunea interesului general și la valorile pe care, cel puțin teoretic, acesta are ambiția de a le exprima? În cazul în care credința în legitimitate depinde de adevăr, nu ajunge să se invoce faptul că statul are dreptul să-și exercite monopolul în crearea și aplicarea dreptului după un sistem de reguli raționale. O
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în anii '50, a fenomenului structuralist coincide cu reconfigurarea spațiului intelectual francez marcat de ascensiunea științelor umane, dar și de criza intelectualului angajat (M. Jean-renaud, 1998: 268). Dacă pentru unii cercetători structuralismul ar fi subsumabil postmodernismului, pentru alții viziunea holistă, ambiția scientizării și credința în progresul cunoașterii distonează profund cu individualismul, hedonismul și scepticismul postmodern. În spațiul francez, termenul poststructuralism aplicat de analiștii americani și englezi lui Derrida, Foucault este respins vehement de un T. Todorov (1996: 187) pentru care acest
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în introducerea la lucrarea Du sens II (1983): "Reflecția teoretică fecundă comportă inconvenientul de a depăși aproape totdeauna conceptele create și termenii aleși pentru a le desemna. În domeniul semiotic cel mai bun exemplu este poate conceptul de narativitate: cu ambiția la început de a ocupa doar clasa discursurilor narative, ea a încercat, evident, să-și construiască o sintaxă. Cercetătorii și-au dat seama că ea putea fi utilizată și că putea explica diverse feluri de discurs: orice discurs este deci
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
irațional, cumva în continuitatea gândirii preștiințifice, să se radieze din modelul explicativ chiar specificul cauzal biunivoc, al comportamentului uman pornit din egoism - adică și din rațional, și din emoțional, decelat și prin calcule, și prin așteptări autostimulante, cum ar fi ambiția sau panica. În acest context, bunăoară, „mâna invizibilă”, așezată în centrul proceselor economice de Adam Smith, nu este, paradoxal, o metaforă de lucru (Smith, 1965). Într-un fel spectacular, Smith a recurs la această soluție explicativă pentru că nu era încă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
un lucru dacă este programat pentru aceasta, dacă este încărcat cu softul adecvat, dacă este verificat că respectă algoritmul gândit de om pentru mecanism. Acest mecanism poate doar să ne lase să constatăm noi, oamenii, erorile noastre de calcul, excesele ambițiilor. El nu ne spune în adevăratul sens al cuvântului ceva, ci este suportul unde am putea să găsim sugestia justei măsuri. Piața nu are nici măcar inteligență artificială, dar, și dacă prin absurd ar avea, nici atunci nu ar „face” decât
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ar putea să însemne ceva dacă nu se realizează și repoziționarea cunoașterii economice față de obsesia privind idealitatea echilibrului, pe care a împrumutat-o din mecanică, cea a concurenței, preluată de la evoluționismul darwinian ca selecție naturală, cea a creșterii, mânată de ambiția controlului prin avuție a celorlalte puteri ca și cea a excluderii căii de mijloc pentru a imita matematica în utilizarea cu succes a metodei reducerii la absurd pentru soluționarea problemelor formale. Descrierea anterioară a comportamentelor factorilor, inclusiv prin agregarea la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]