13,069 matches
-
Rua Augusta, rezervată integral pietonilor: case cu trei caturi, așezate într-o simetrie perfectă, și omniprezentul pavaj, alb și negru, ca un preș bine îngrijit. Pe laturi, o sumedenie de shopuri și cafenele semiaglomerate. Avem două posibilități: să mergem spre Arcul maiestuos, cu ceas, din capătul aleii pietonale sau să încercăm să ajungem la Castelul Săo-Jorge, de unde am putea cuprinde cu privirea întregul oraș și am obține mai multe certitudini de călător. Alegem a doua variantă. Părăsim platoul de jos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cercul românofonilor se lărgește și, odată cu el, se diluează sentimentul nostru de „străinătate”... Ziua e foarte însorită, dar îi vom aprecia splendorile abia ajunși extra muros, când vom începe a șerpui printre dealuri împădurite. La ieșirea din oraș, trecem pe sub arcurile unui imens viaduct, pe care VASILE GÂRNEȚ îl poate vedea și din camera sa de la etajul 19 al hotelului unde stăm. Cred că are o lungime de vreo 5 km cel puțin. Nu e din epoca romanilor, datează doar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
are o lungime de vreo 5 km cel puțin. Nu e din epoca romanilor, datează doar de trei secole, dar e magnific. Îți dă senzația de prezență a istoriei, domină de departe împrejurimile. Sub el - o împletitură de șosele rapide. Arcul central al viaductului, ne informează Nicolae Prelipceanu, are cea mai mare deschidere din Europa. Apoi, revelația așteptată: Oceanul Atlantic, pe care nu-l mai văzusem din 1996, când mă aflam de cealaltă parte a lui, în Mexic, ca participant la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
previzibil: cei doi se vor împăca și se vor ierta reciproc. VITALIE CIOBANU: O promenadă pe Champs-Elysées - cel mai lung bulevard din Europa - constituie elementul obligatoriu al unui sejur la Paris. Începe din Place de la Concorde și se încheie cu Arcul de Triumf din Place de l’Etoile-Charles de Gaulle, a cărui replică mai mică o avem la București. Când ajungem acolo, bulevardul, pe toată lungimea lui, e pavoazat cu drapele ale Franței și ale unei țări arabe: alb-verde, cu semiluna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
copleșind prezentul. Și țările baltice, atât de diferite între ele: Lituania cu Vilniusul aproape familiar, ca Oradea sau Sibiul, ori Clujul vechi, unde religiozitatea și barocul din Biserica Sfânta Ana, sau Sfinții Apostoli Petru și Pavel ori Poarta Orașului (cu arcul dedicat icoanei Mater Misericordiosa) ocrotesc un ritm pe măsura omului: Letonia ambițioasă și feerică, în 29 iunie, sărbătorindu-l pe Apostolul Petru cu fastuoase focuri de artificii peste Daugava și impresionantul Dom al Mariei; Estonia cu capitala sa, Tallin, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de o blestemată incapacitate de „a intra în Europa”. Da, am avut succes, spre surpriza mea, spun, deoarece Francisca propunea, abordând clișeul unui „roman de uzină”, o altă scriitură epică și un alt tip de construcție romanescă ce făcea un arc peste decenii, înapoi, la sursele romanului cu adevărat modern românesc, din școala lui Eugen Lovinescu, „la psihologia citadină”, cum o visa el, la întâlnirea cu marea și nedreptățita de critică (și de staliniști!Ă doamnă H.P. Bengescu, la un Holban
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pare a le da dreptate, când a ambiționat o și mai mare concentrare a puterii. La modul filozofic vorbind, „scepticii” au aproape totdeauna „dreptate”, deoarece lucrurile în viață, chiar și cele care încep bine, se „tasează” încet, se degradează în „arcul” lor dinamic, se automatizează, își pierd suflul și, nu rareori, pentru a gândi într-o dialectică grosolană, „se transformă în contrariul lor”. Oare să fie asta o lege mai amplă, universală, cea a „entropiei” cosmice de care vorbesc unii fizicieni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
1. Muntele Măslinilor / 317 2. Un mormânt pentru Iuda / 320 3. Împărăția cheilor / 324 4. Mormântul Sfânt și câteva chestiuni profane / 331 5. Emmaus sub regim republican laic / 339 6. Refuzul de a statua / 345 Ierusalim: Muntele Măslinilor, Cele Șapte Arce, Zidul lui Saladin, Grădina Măslinilor, cimitirul musulman, vechea necropolă evreiască, Cedron, biserica Agoniei, domeniul Ghethsimani, Via Dolorosa (Sfântul Mormânt), poarta Sfântul Ștefan, biserica Sfânta Ana, mănăstirea Maicilor Sionului, mănăstirea Sfântul Ștefan, Mea Shearim, Guilo, Kotel (Zidul Plângerii), Nablus Road, Școala
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bunurilor religioase inalienabile,Wafq, cu personal palestinian, dar sub controlul coroanei hașemite. Ai nevoie de dublul acord al Wafq și al israelienilor pentru a trece pe această poartă îngustă. Să lăsăm la o parte finele mozaicuri turcoaz, carourile lăcuite și arcele cu bolțari alternând ale cupolei de pe Stâncă, delicata fântână Al-Qods (a se vedea imaginile din ghidul dumneavoastră obișnuit, toate sunt excelente). Să fie oare umbra lecției date marilor învățați? Ceea ce surprinde cel mai mult, este stolul vesel, lipsit de griji
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care apasă asupra Israelului. "Nici teroristul Khaled Mechaal și nici arabii n-au a ne spune ce trebuie să facem la douăzeci de metri de Zidul Plângerii." Și iată-i pe israelieni amintindu-ne (cu o ultimă săgeată slobozită din arc înaintea retragerii) că Wafq a transformat nu demult în loc de rugăciune pentru musulmani faimoasele "grajduri de cai ale lui Solomon", situate sub esplanadă, fără să întrebe pe nimeni nimic, și aruncând noaptea peste ziduri fragmente de moloz care conțineau poate probele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
veste bună, ne-am despărțit cu multe îmbrățișări și cu promisiunea de a relua ceea ce eu continui cu disperare să numesc un schimb de opinii. Mă îndrept către frontiera siriană, pe care o trec la Deraa. Față în față, două arcuri de triumf, arborând fiecare, într-o perfectă simetrie, imense portrete alăturate, de o parte cel al regelui defunct și al fiului său încoronat, de cealaltă, cel al președintelui defunct și al fiului său aflat acum la putere. 3. Pe Drumul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
formă de potcoavă încă nu exista. Foarte bine păstrat, cu spina sa mediană și cu gradenele sale, înconjurat de blocuri care au mușcat fără rușine din spațiul verde, el dă înspre o zonă semiindustrială à la De Chirico, presărată cu arcuri de triumf, coloane decapitate și mozaicuri rămase în părăsire. Poate că Isus n-a asistat la cursele de care de luptă, dar va fi urcat treptele templului zeiței Astarté și va fi mângâiat cu mâna sarcofagele de marmoră sculptată. Pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tradițională. (n. trad.) ** Kashrut, ansamblul regulilor alimentare, ca dietetică spirituală, la evrei. (n. trad.) * Ulema, dreptul legii teologice în țările arabe de religie musulmană. (n. trad.) * Prelat francez care a prezidat tribunalul ecleziastic care a condamnat-o pe Ioana d'Arc la arderea pe rug. (n. trad.) * "Écrasez l'infâme", îndemn al lui Voltaire la luptă împotriva intoleranței și a fanatismului religios. (n. trad.) * Parafrază la versul lui Baudelaire: "O! Cititor fățarnic, tu semenul meu frate" (Prefață). (n. trad.) * Cohanim, preoții
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curată a arhondaricului cu ziduri groase de 6 palme, ziduri de cetate, după ce peste noapte am fost deșteptat de sunetele clopotelor, ne-am trezit în lumina mare a soarelui care năvălea pe fereastră. Lăstunii din ajun făceau în stoluri aceleași arcuri în jurul turlei mănăstirei, cu aceleași țârâituri cristaline. Sufragiul ghebos, frate, cu ochi ascuțiți ne poftește la un pahar de lapte. Apoi ne gândim la plecare. Portarul, fratele Costache, cel care eri ne-a întâmpinat cu plecăciuni, cu lingușiri, cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
August. La Hotar. Bistrița murmură între plutele înșirate la amândouă malurile. Poenile și răriturile pe de laturi. În fund la obârșie, neguri, și lucirile portocalii ale soarelui. Un lătrat de câne, undeva un plâns de copil, mugete de viței, sunetul arcurilor unei trăsuri. Scovarză. Acesta a fost un băiat pe care l-am cunoscut în gimnaziu. Era în urma mea, băiat bun. A isprăvit 4 clase gimnaziale, pe urmă a fost notar, a făcut falșuri, a fost condamnat și azi a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
A. Wertheim Societate în nume colectiv, condusă de trei frați. Wertheim. Plimbarea la Sans-Souci. Plecarea. Dela galeria de tablouri dela Sans Souci, se vede dealul ruinilor, ruine artificiale (forul roman). Asemenea copii am mai văzut vreo două la Potsdam un arc de triumf roman și un obelisc egiptean. Inscripția castelului, spre partea dinspre terase: Sans, Souci. De ce este virgulă între sans și souci? Pentru că în partea stângă, a ofițerilor și a slujitorilor, în adevăr se poate spune sans, pe când dincolo, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vaslui că a primit pe Paul Ogniben, ambasador venețian, care se întoarce dela Uzun Hasan Asan-Beg și a discutat cu el cauza creștinătății. 1475 (anul a început la Septemvrie) Tabăra dela Vaslui Meșteri fauri țigani domnești și boierești. Meșteri de arcuri și săgeți; de suliți. joc de flăcăi dela munte: Haideți, flăcăi după mine, Că știu calea-n codru bine... Secuii au adus Domnului săbii de Brașov și închinarea negustorilor brașoveni. Ciobanii au venit cu turmele îndată după Sâmedru, lăsând taberei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bumbac și cusut des cruciș și curmeziș; Sabia nu pătrunde în saltea așa. În cap, sub cușmă, un fund ușor de lemn de tei, ca să se oprească lovitura săbiei. Suliță scurtă. Pavăză de lemn ușor, acoperită cu tablă de fier. Arc. Sabie încovoiată. Săneața. Le-a tras o bataie de le-a mers colbul Într-o mică de ceas Și-a venit în ori A dat dos la față A tuns-o la fugă. A spălat putina Bătrânețe și slăbire Armadie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în piei de fiară, leoparzi și lei. Amestecați cu urdia umblau dervișii, cu comanace înalte de păr de cămilă. Spahii cu flamură roșie cavalerie regulată cu pavăză, arc și curasă. Tabere de care cu proviant. Steagul ienicerilor era alb, cu un verset din coran și un iatagan brodate cu aur; aga ienicerilor avea semn al puterii trei tuiuri. Ienicerii purtau cu ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mărgăritar, pantofi de cordovan roș, buze roșii, dinți frumoși, ochi negri. Elias Diavolul " Oile de Angora cu coada lată pusă pe cărucior" oglu mărgele și hormuzuri (Ormuz India) turà = pecetea împărătească Generalisimul stă pe covor având alături iatagan, scut, buzdugan, arc și săgeți, semnele puterii "Girafe cu gâtul până în cer." Ghiozel, ghiuzel = bun bun "Toate cele depe pământ vor trece Numai fața Domnului-Dumnezeului tău va sta întru măreție și slavă". Locuri Pinteu Florești Brădățel Pojar Fundu Bourei Brânzeni Popăscu Neagu Gemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asemenea lucru. Ei poartă îmbrăcăminte de o pănură proastă, întunecată și foarte păroasă, acoperiți cu o căciulă în formă conică tot de asemenea materie, încălțați cu opinci, negri la față, cu păr și barbă lungă și nepieptănată, armați numai cu arc și coase; astfel aleargă în mare număr și cu o necrezută îndemânare de-alungul și latul acelor păduri și munți și izbesc deodată din toate părțile, în fruntea, mijlocul și coada oastei inamice, și mai cu seamă nopțile nu lasă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și d. C. s-au răcit. Înainte vreme, în gazetăria de ieri, oamenii politici cultivau pe un gazetar și-i arătau bunăvoință, căci se temeau de el. Acuma lucrurile s-au schimbat. P.S. O. Han mi-a vorbit și de Arcul de triumf. De asemenea despre d. Bucuța, care zicea Han are înfățișare de alcoolic, deși nu bea; însă mânâncă teribil. Iar înfățișarea o are din pricină că tatăl său era alcoolic. Gheorghe Anghelescu, servindu-mă la Baia Dr. Mirea, a făcut câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se întoarcă între oameni și Ștefan, luând îngăduința și blagoslovirea celor doi moșnegi, s-a înapoiat în țară”. Când era copil, spun alte legende, Ștefan bătea pădurile din jurul casei unde locuia împreună cu mama sa. Orfan, el învăța singur să mânuiască arcul. Într-o zi, când umbla ca de obicei prin pădure, i-a ieșit în cale o căprioară. Luându-se după ea, a urmărit-o un timp, până ce căprioara sărind în tufișurile pădurii s-a făcut nevăzută. Atunci copilul nu și-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să ne spună că e vorba de casa în care fusese găzduit regele. Este limpede că românii, înfrângând rezistența elitei armatei regale, au reușit să-l rănească pe rege, în timp ce se luptau în piață (numai acolo se putea trage cu arcul), ca după aceea să-l urmărească și să pătrundă până în casa lui. În continuare, românii varsă mult sânge ca să învingă și să scape cu viață. Era mai potrivit să se spună „să se apere și să scape cu viața”, dar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]