8,697 matches
-
și după ce Mihai s-a topit în trupul ei, lunecînd apoi amîndoi în jos, osteniți, să poată să stea rezemați cu spatele de piata pe care s-au iubit, mai frumos și mai furtunos ca niciodată. ...Apoi izbucnirea Lilianei la auzul acordurilor din Sonata lunii... Iar acum vocea ei stranie și privirea tulbure, de miel ajuns la altar. Bine! hotărăște Mihai. Ajută-mă doar să pot urca! simulează el că se mișcă greu din cauza piciorului bolnav. Dar cînd Liliana a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a primit un telefon. Te caută doctorul Manole Manoliu, de la spitalul de ortopedie de pe litoral, a venit Ana pe balcon să-i spună. Mihai tocmai repara lada în care stau butoiul cu murături și cutiile cu mere învelite în hîrtie. Auzul numelui l-a făcut lă rămînă perplex. Apoi și-a amintit brusc vorbele Lilianei: "Cunosc cazul unui bărbat care a plecat numai ca să-și aducă înapoi copilul..." Cum de nu și-a dat seama?! Manoliu a tratat-o pe Teona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
avea să se realizeze în 1912, la bălul ziarului L’Intransigeant, cănd scriitorul, « palid, cu barbă crescută, cu gulerul paltonului ridicat » (2), îi provocase Marthei Bibescu o indicibila senzație de teamă, asemănătoare aceleia pe care o încerca fiind copil, la auzul poveștilor lui Hoffmann. Prințesa evitase întreaga seară să-i vorbească lui Proust; se pare însă că întâlnirile neîmplinite, asemenea călătoriilor care nu s-au realizat, provoacă mai multe emoții decât cele care au reușit. Mulțumită evocărilor Marthei Bibescu, posteritatea păstrează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
cu toată productivitatea fantaziei sale, fără o cultivare a mînei și ochiului sănătoasă și proprie activităței sale, cum nu poate să capete unul ce se consacră muzicei decât succese foarte mediocre când nu are o sonoritate naturală a vocei și auz muzical, tot așa sunt și în artea noastră oarecari condițiuni naturale a individualităței cari par neapărate pentru ca să producă cineva efecte mari; ba cari pun piedici mari la dezvoltarea talentului, chiar daca ar esista o capactitate mare de-a forma (Gestaltungsfaehigkeit). Asta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
său intern, pe când la urmașii lui nu erau decât greutăți învinse, fără însă de-a esprima vun caracter. Humorul tragic al lui Paganini se manifesta în toate întorsăturile carile în alții nu erau decât efectul unor desterități în arte, la auzul cărora nu ieșim neciodată afară din recunoașterea tecnicei. O viață internă nu se manifestă în ele ca la Paganini. {EminescuOpXIV 280} caracterelor, care condiționează așadar pe-al treilea despărțământ a părții spețiale. Fără această piatră ce încheie ele nu sunt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fel de ton și tact ce corespund anume acestui întreg. Aceasta ni dă iar al treilea moment: acela al mișcărei ritmice și al tempoului. Câteșitrele momentele crează-n linie ascendentă corpul coprinsului spiritual, care pătrunde la simțul intern prin mediul auzului. Prin această creare momentele sânt purtătoare ale artei, căci fiecare element artistic lucră ca unitate ne-ntreruptă și pătrundere de suflet și corp, de (idee) concept și imagine. Întreg secretul declamațiunei artistice se-ntemeiază de aceea pe (putința) puterea (facultatea) nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
canonul sunetului național. Și esemplul cel viu, care intră ca o dezmierdare în simț, va manifesta în curând reacțiunea cea mai salutarie în public, care va trebui încetul cu-ncetul să-și câștige prin astă învățătură progresîndă, pe nesimțite, un auz mai gingaș și mai fin pentru frumusețea elementelor limbei sale. Dialectul se manifestă sub forme varii. El sau se-ntemeiază parte pe întoarcerea și pe schimbarea naturei unor sunete de-aceeași origine (p și b, d și t), parte pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pus chiar sub împregiurări și încungiurare cu totului alta. Voința firmă, o pază mereu asupra sa însuși și o ureche fină, primitoare pentru nuanțe și mai fine sânt condițiunile ne-ncongiurate pentru de-a se emancipa cu desăvârșire de dialect. Și auzul poate să se facă mai delicat prin atențiune și se poate face iritabil pentru orce consonanță, fie cât de-abia. Se-nțelege, se remarcă o mare diferință, ce rezultă în primitivitatea culturei urechei. Cine Fr. Aug. Wolf, un om c-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
condițiunea negativă la asta, Pozitiv pronunției noi îi statuăm într-aceea de-a forma corpul sunetului pentru-a-l face purtătorul ținoarei spirituale. Asta însă e numai posibil daca sunetul e conceput în însămnătatea sa și e adus astfel la auz. Prin asta el nu sună numai la ureche, ci pătrunde totodată prin mijlocul tonului în suflet, în care el, nedependent de coprinsul celor vorbite, trezește deja intuițiuni oarecari. Abia cu împlinirea acestei teme, celei mai nalte pe acest teren, ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Căci o înspre adâncime trece în u, și e înspre înălțime trece în i. Așa se formează din mijlocul lui a curat scala și-n sus și-n jos a cărei poluri estreme se sfârșesc în u și i. Un auz organizat cu justeță va simți această scală în vocale care urcă și coboară. Actorul trebuie așadar, asemenea cântărețului, să-și însușească această scală în coeziunea ei muzicală și să se nevoiască de-a o dezvolta până la o curățenie desăvârșită. De-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-ntemeiază pe repetarea numai a aceluiași sunet, este împreunarea a două vocale diferite într-o unitate - diftongul. Împreunarea aceasta se-ntîmplă prin aspirațiune, ce le ține la un loc, care (ridică) anulează pauza dintre amândouă vocalele și produce unitatea pentru auz. Diftongul prezintă așadar o unitate într-adevăr vie, născută din diferința a duor elemente vocalice. Contopirea va fi naturalminte cu-atît mai complectă cu cât vocalele vor fi mai omogene, și ea e cu-atît mai necomplectă cu cât sânt mai eterogene
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pătrunde iarăși la suflet. Acest ton își are originea în libertatea spirituală a vorbitorului, care-i predă auditorului sensul vorbelor lui și-l silește de-a provoca în sine aceeași intuițiune. {EminescuOpXIV 307} Acest proces a fondului vorbirei care prin auz se comunică sufletului și e renăscut de acesta în același sens, acest proces e condițiunea a toată priceperea, căci cel ce vorbește și cel ce aude devin, prin aceasta aspirațiune pe care i-o comunică vorbitorul corpului vorbirei, devin o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
momente prin care intră în intuițiune o viață unitară cu toată varietatea, toate aceste la un loc constituiesc cerințe pe care o artistică declamațiune a perioadei pretinde a le vedea împlinite. Prin ondulațiunea ritmică, cu care ajung periodele de lovesc auzul nostru, intră elementul muzical în declamațiunea prozei. Un artist care în cugetare, ce peste tot domnește în proză, poate să aducă încă și eufonia la dreptul ei, care îmblînzește asprimele întîmplătoare din coliziunile vorbirei și dimprotivă elevează muzicalul din structura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu care să poți face ca, cu toate subordinatele ondolațiunii de ton prin cari se mișcă membrele incidente, totuși să iasă pe deasupra ondolațiunile principale, și la căderea periodei s-o lași în fine să se încheie ca o unitate pentru auz. Dacă proza prezintă încă și o hotărâtă evidență plastică (ca cea a lui Gothe d. es. ), atunci pe lângă o deplină frumusețe a declamărei se mai adaogă și pretențiunea de-a lăsa să pătrundă prin accentele simbolice importanța espresiunii. Cultivarea unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai e așa de sigur. Ed Exley le-a zis lui Green și lui Parker că mașina ar fi putut fi plasată lîngă Nite Owl tocmai ca să se arunce vina asupra celor trei cioroi. Dudley a strîmbat din nas la auzul teoriei, comentînd că probabil e o simplă coincidență. Un caz beton se transformase Într-o serie al dracului de Întortocheată de posibilități. Presa făcuse din relatarea cazului o operațiune de proporții. Sid Hudgens Îl sunase deja. Nici o aluzie la cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Începu să bată pe la uși. O duzină de interogări rapide. Trebuiau cercetate casele de cordeală din zonă. Două pe Havenhurst: la numerele 1611 și 1564. Ora 18.10. La 1611 era deschis. Șeful n-a reacționat În nici un fel la auzul numelor lui Sharon Kostenza, Bobby Inge și a celor doi Bergeron. Comportament identic la vederea fețelor decupate din reviste. Tipele care lucrau În stabiliment au ridicat și ele din umeri. Matroana de la 1564 a fost cooperantă, dar nici ei, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
te numesc asociat la crima organizată și, În consecință, o persoană care are nevoie de o reeducare În spiritul societății noastre binecrescute. Hinton Își linse buzele. Dudley zîmbi. — Spre meritul tău, ai venit de bună voie. Nu ne-ai agresat auzul cu incantații pe tema drepturilor tale cetățenești, ceea ce, Întrucît nu mai ai nici unul, sugereayă lucruri bune despre inteligența ta. Acuma, misiunea mea este să descurajez și să previn extinderea crimei organizate În Los Angeles și am aflat că forța fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în ritmul în care vin. —Uau! spuse Ashling, dând fascinată din cap. Când te-am cunoscut eu, nu erai sigur că va rezista nici măcar un an. Și uită-te acum la tine! Atmosfera s-a schimbat ușor, aproape insesizabil, la auzul unor cuvinte despre primele dăți când se întâlniseră. Dar, din fericire, aproape că terminaseră băuturile și Ashling s-a ridicat brusc în piciore. Încă un rând la fel? — Stai jos, le aduc eu. Nu e nevoie. O să... Stai jos, Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îi aprindea ochii gri. —Marcus Valentine? Cine altcineva putea fi? —Exact, aprobă Lisa. Marcus Valentine. —A, da? spuse Ashling, punând îndrăzneață o mână în șold. Pentru că m-a sunat și pe mine. Lisa rămase cu gura pe jumătate căscată la auzul unor asemenea știri. Credea că ea era câștigătoarea. — Când te întâlnești cu el? întrebă Ashling. —Cândva săptămâna viitoare. —Chiar? Păi, eu ies cu el luni seara... Adică mai devreme, adăugă ea, în caz că Lisa nu observase. Ea și Lisa se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Taxiul vostru va sosi în curând. —Vreau doar să mă asigur că mănâncă ceva... Mă lași pe mine să încerc? se oferi Ted galant. Dar Molly își scoase buza de jos în afară și o lăsă să tremure teatral la auzul acestei sugestii. —Mulțumesc, dar... Clodagh continua să încerce să îi bage lui Molly o lingură în gură, dar se lovea de dinții încleștați. Nu avea pic de succes. Acum, că Molly avea spectatori, nu era nici o șansă să mai mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebuie să divorțezi. Cuvântul „divorț“ o lovi pe Lisa cu o forță imensă. Era un cuvânt atât de greu și de categoric. Și-a revenit rapid, pentru a-i spune mamei sale: — Păi, aici greșești. Pauline înghiți în sec la auzul cuvintelor care o dezaprobau. Bineînțeles că greșea. Mereu greșea când venea vorba de Lisa. —Oliver a înregistrat căsătoria când ne-am întors. —Păi, asta e, atunci. —Da, asta e. În tăcerea ce a urmat, Lisa și-a amintit dimineața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a ținut-o captivă, până când a reușit să se sustragă din îmbrățișarea patului. Cedarea nervoasă era chiar mai neplăcută decât obligația de a ieși. Marcus a sunat după-amiază și, în ciuda celor întâmplate, fiecare celulă din corpul ei a cântat la auzul vocii lui. Era înnebunită după el, într-un fel în care nu mai simțise pentru Dylan de ani de zile. Dacă simțise vreodată. Dragostea învinge totul. Ce faci? întrebă el cu o voce plină de îngrijorare. —Spanac! spuse ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dintr-odată. Apoi a încercat să șteargă zâmbetul și luă o atitudine sobră. —Ți-am adus niște șervețele, oferi el. Scrie „Puicuță bine“ pe ele. Pune-le acolo, spuse ea. Lângă cele pe care mi le-a adus Joy. La auzul cheii în ușă, Lisa se ridică pe jumătate din pat. Din nou Kathy. Dar nu era Kathy, era Francine. —Bună, spuse Francine, aducându-și corpul rotofei în dormitor. Mama spune că trebuie să îți țin de urât. — Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
După ce a plecat, Ted și Joy apărură în living. Ce este în pungă? —Sushi. —Sushi! Asta e o chestie ciudată. Au dat târcoale pungii de hârtie de parcă era radioactivă. —Să ne uităm? întrebă Ted într-un final. Dacă vreți... La auzul acestor cuvinte, el scoase o cutie neagră, lucioasă și începu să privească fascinat micuțele rulouri cu orez, frumos aranjate. —Nu-mi imaginam că așa arată, remarcă Joy. Și ce sunt toate celelalte? întrebă Ted, apăsând un săculeț argintiu. —Sos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Craig stând în cadrul ușii. —Tati? întrebă el, cu o confuzie care îi făcea vocea să tremure. —Mama, Lisa la telefon. —Bună, dragoste, spuse Pauline cu căldură. Ce mă bucur să te aud! — Da, și eu. Gâtul Lisei se uscase la auzul dragostei care se simțea în vocea mamei sale. Auzi, mă gândeam să vin să vă văd pe tine și pe tata weekendul viitor. Dacă sunteți de acord, adăugă ea. Știi ceva? spuse Pauline. Nu mă pot gândi la nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]