7,814 matches
-
când vin să ia trenul. Satul de pescari, minat de alcoolism și sărăcie, are alte griji, iar cei câțiva funcționari veniți din Vechiul Regat sunt fie deja căsătoriți, fie celibatari care nu se au bine cu dragostea, ca, de exemplu, bietul vameș, care o urmărește cu flama lui pe o infirmieră divorțată, singura de pe aici care are familie și este prin urmare obligată să părăsească din când în când citadela spitalicească. Francamente, doar dacă printr-o minune..." "Să nu excludem minunile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Aa, ai ghicit!" Cine altcineva de pe-aici mi-ar fi putut dovedi o asemenea dușmănie?" " Îmi cer scuze pentru incident." "Nu te scuza, n-ai niciun amestec. Nici eu, de altfel. Dacă n-aș fi locuit la madam Segal, bietul individ și-ar fi găsit, din atâta lucru, fericirea?" " Sigur că nu, dar vreau să-ți spun ceva: e un nefericit. Asta e, nu găsesc alt cuvânt, e un nenorocit ros de ură, și nu doar contra ta, ci contra
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de câtă reputație de onestitate și rigoare morală se bucura avocatul printre confrații lui... Se întoarse acasă și aruncă ziarul pe masă, în fața mamei lui care se pregătea să calce (își completa veniturile ca lenjereasă): uite, protectorul tău a crăpat. Biata femeie nu a auzit insulta, a luat ziarul și s-a uitat la fotografii. El e, spuse zdrobită, n-o să mai poți face facultatea. Nu e în stare să se debaraseze de amintirile astea și transferă vina pe categorii întregi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
F., facem o colectă pentru flori. Câți ani avea? Ca mine, i-am spus, 87. A ridicat din umeri: ehh..." Discută mult despre răposata și despre gentilețea ei. Și cât mai stă cu ea, Maryse îi mărturisește că murise și biata doamnă S., acum câteva luni: Am făcut o colectă și pentru înmormântarea ei, dar n-am vrut să vin la dumneavoastră... Doamna S. fuma mult. Cum ieșea în stradă, își aprindea o țigară, cu mâinile ei tremurânde. Bărbatul ei e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își trăia ultimele zile, înainte de a pieri sub cenușa unui secol în plină erupție. Stalin și Hitler se înțeleseseră deja cu privire la România, dar jucau teatru, făcând declarații contradictorii referitoare la "problema" Basarabiei, care ba era închisă, ba rămânea deschisă. Iar bietul rege Carol II, păcălit de atitudinea "încurajatoare" a italienilor, care îl asiguraseră pe trimisul său la Roma de susținerea lor contra unei eventuale agresiuni a sovieticilor și chiar garantaseră că, în acest caz, Ungaria, în ciuda propriilor revendicări teritoriale față de România
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Franța. Și cu cât Parisul real se îndepărtează mai mult în spațiu și timp, cu atât Parisul lăuntric, cu alte cuvinte, o opțiune intelectuală, se consolidează; realitatea dispare, ideea crește și dă pe dinafară, gata să-i subjuge spiritul. Această biată rusoaică e o posedată. E posedată de utopia ei! Aventurieră, curtezană sau femeie întreținută în Orașul Lumină, oricând depunându-și votul de celibat profan, ea a devenit în al doilea exil călugăriță, asceta unei idei." Pussy își miji ochiul mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cred că era condiția de umilință în care trăia fiind expusă a fi mereu în contact cu persoane cu statut de “stăpâni”, adesea lipsiți de educție și de bun simț, obijnuiți să se manifeste cu vorbe și gesturi jignitoare atunci când biata mamă nu-și permitea în situația ei dreptul la o replică pe măsură. Cu toate acestea și multe altele, mai puțin știute, mama reușea să ne mai zâmbească, așa cum știa numai ea, însă ceva se schimbase în zâmbetul ei. Acea
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
a durat mult. În iunie 1951, guvernanții au hotărât că acești refugiați, țărani gospodari la granița cu sârbii erau periculoși. Deci, s-a decretat strămutarea lor în Bărăgan, cu domiciliul forțat. Au fost aduse vagoane în gara din Grabăț și bieții oameni au fost încărcați în ele. Cei doi copii mai mari ai familiei Patraș, aflând despre aceasta, s-au ascuns la niște colegi din Timișoara. Cu părinții a plecat doar mezinul, în vârstă de 7 ani. În Bărăgan, refugiații din
ANI DE PRIBEGIE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aldona Ioana Patraş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1707]
-
de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ne îndepărtăm de eșecurile producătoare de nevroze și excluderi iremediabile. Apropierea de carte e gura de oxigen ce însuflețește spiritul gata-gata să sucombe. 33 Fără a fi prea patetici, recunoaștem că nu suntem decât biete umbre care dispar iremediabil, ceea ce nu se întâmplă cu veșnicia nicicând, această teribilă și eternă veșnicie, abstractă și impenetrabilă gândirii noastre. Sunt tresăriri, uneori tulburătoare la ideea trecerii dincolo... 34 Deschidem o carte și ne simțim parcă mai puțin răvășiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
planurile ticăloșilor comuniști se concentrează asupra rînjetului și a plăcerii sadice de a-l tortura pe Rambo, în vreme ce scenele de luptă îi prezintă pe comuniști cu precădere în cadre largi care îi fac să arate incompetenți și lipsiți de importanță, bieți pioni în acțiunile sale de eroism salvator. Într-o scenă absolut incredibilă, Rambo smulge dintr-o lovitură capul unui șarpe, acțiune ce evocă mitul lui Adam și al Evei, în care Adam, neputînd domina șarpele, trebuie să părăsească Grădina Edenului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
civili începe prin curte. Mă refugiez pe culuarul chiliilor, fiindcă oricare trecea prin curte erea înhățat de soldați. D. advocat Haralambie Fundățeanu este bătut măr de soldați. Văd pe procurorul Petre Sfetescu ținut de guler de doi vânători și ghiontuit. Bietul procuror striga disperat, declinându-și calitatea, dar e în zadar. Nu mai știu cine l-o fi scăpat din aventură. Dar un foc de pușcă răsună! Toată lumea din curte se repede către ușa de intrare a Camerei! Fac ca toată lumea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
glume proaste. Atenția i-a fost atrasă de un ins înalt și slăbănog ce stă rezemat de un zid, îmbrăcat în pantalon de training, îmbrăcat neregulamentar. Infirmiera Mariana se găsește din întâmplare prin preajmă și începe a-l beșteli pe bietul om. Acesta îi spusese cu respect și înțelegere că nu poate veni din salon până la cantină îmbrăcat numai cu pijamaua, pe acest frig nenorocit: s-ar îmbolnăvi și mai rău. Bărbosu îi răspunde într-un stil flegmatic și nedrept: ,, Dă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
această realitate tulburătoare, nu te umilește, nu te irită. De ce? Pentru că știi că ești fiul unui act liber de iubire. Iubirea înalță, seduce, dar nu umilește. Atunci chiar și, și cu atât mai mult, și infinit mai mult, tu, un biet nimic, ești fiul unui act de iubire veșnică și infinită a lui Dumnezeu, Care te-a voit și te-a creat pentru că te-a iubit și te iubește. Nu-L numești tu cu prea dulcele nume de „Tată“? Nu ți-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
eu trebuie să mă micșorez» (In 3,30). Orgoliul ne împiedică să înțelegem aceste transformări dumnezeiești, țintuindu-ne în întunecimile unui egoism neadaptabil oricărei dăruiri de iubire adevărată. 18. Lăsați-mă împreună cu Iubirea infinită!... Toți își ridică mâinile asupra mea biată ființă umană. Toți se laudă cu drepturi, drepturi intransigente, totalitare: drepturi peste inteligența mea, drepturi peste conștiința mea, drepturi peste viața mea, peste tot. Oh, lăsați-mă în pace; lăsați-mă liber! Eu merg cu Iubirea, cu Iubirea care m-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
amiezii, Petru și Ioan urcau la templu pentru a asista la rugăciunea publică și la jertfa de seară. Ajunși la poarta numită «Cea Frumoasă», dădeau să intre în prima curte a templului, când s-au auzit chemați de un cerșetor. Bietul om, afectat de paralizie la picioare încă de la naștere, era dus în fiecare zi în acel loc ca să cerșească de pomană. Petru și Ioan și-au fixat privirea asupra cerșetorului, pentru a-și face o idee clară despre starea și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în ziua următoare au fost duși înaintea sinedriului, reunit în adunare solemnă, pentru a fi întrebați: «- Cu ce drept și în Numele cui ați făcut aceasta? - Conducători ai poporului și bătrâni, - a răspuns Petru - noi suntem cercetați pentru binele făcut unui biet paralizat și cum acesta a fost vindecat. Să vă fie cunoscut tuturor și întregului popor al lui Israel: în Numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. În El
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a preotului ar putea să se limiteze la o simplă soră sau femeie de serviciu, ori să se extindă la un preot sau la amândoi; dar nu putem spune că nu ar putea exista și vreo formă de exploatare a bietului preot, ori de vreo slăbiciune a acestuia în a împlini mofturile vreunui nepot de-al lui. Viața familiară, obiect dintotdeauna al unei observări atente, nu va provoca uimire; dar s-ar putea presta și unor forme de viață zgomotoasă și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
un apostolat minunat, din toate punctele de vedere. Avea înaintea sa orbirea și neînțelegerea conaționalilor săi; în fața sa era zidul strașnic al unui păgânism înrădăcinat în viață de câteva milenii; dar a crezut cu tărie în iubirea lui Dumnezeu față de biata omenire. Și noi, asemenea lui, am moștenit o lume perversă care ispășește încă și azi urmările a cel puțin patru secole de greșeli și de rătăciri și, cu toate acestea, nu se căiește în fața evidenței incapacității sale. Chiar și cei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
până la jumătate pentru întreținerea legiuitei soții și creșterea copiilor. O asemenea lege erea cerută de faptul că întreaga funcționărime și toți pensionarii ereau prada unor cămătari cari, întocmai ca paraziții, roiau în jurul ministerelor și a celorlalte autorități și sugeau sângele bieților slujbași și pensionari. Toți funcționarii și toți pensionarii ereau datori vânduți cămătarilor, bietul slujbaș și bietul pensionar nu mai avea ce mânca literalmente. Pentru nevoile războiului, Camera votase o reținere de 5 la sută asupra salariilor și pensiunilor. Cămătarii luau
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cerută de faptul că întreaga funcționărime și toți pensionarii ereau prada unor cămătari cari, întocmai ca paraziții, roiau în jurul ministerelor și a celorlalte autorități și sugeau sângele bieților slujbași și pensionari. Toți funcționarii și toți pensionarii ereau datori vânduți cămătarilor, bietul slujbaș și bietul pensionar nu mai avea ce mânca literalmente. Pentru nevoile războiului, Camera votase o reținere de 5 la sută asupra salariilor și pensiunilor. Cămătarii luau 2 lei la 20 pe lună, iar salariile începeau de la sume ridicule, e
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
că întreaga funcționărime și toți pensionarii ereau prada unor cămătari cari, întocmai ca paraziții, roiau în jurul ministerelor și a celorlalte autorități și sugeau sângele bieților slujbași și pensionari. Toți funcționarii și toți pensionarii ereau datori vânduți cămătarilor, bietul slujbaș și bietul pensionar nu mai avea ce mânca literalmente. Pentru nevoile războiului, Camera votase o reținere de 5 la sută asupra salariilor și pensiunilor. Cămătarii luau 2 lei la 20 pe lună, iar salariile începeau de la sume ridicule, e destul să spun
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lucruri; în același timp le-a mai cerut să-i recomande alți subprefecți, mai ales tineri cu diplome, foști militari onorabili etc. C.A. Rosetti este acela care a dat cel dintâi alarma împotriva zapciilor care ereau o plagă pentru bietele populații. Bineînțeles, fiind date moravurile vremii, Rosetti a fost mai mult zeflemisit decât luat în serios pentru încercarea ce făcea de a tăia în carnea putredă a urâtelor deprinderi. Eugeniu Stătescu, ministru de Externe, creează biuroul presei la ministerul său
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
se urcă la tribună. Dar n-apucă să spuie întâiele cuvinte și un zgomot drăcesc izbucnește: — Jos Moș Tăbârcă! Afară!... — Hoo!... Și o ploaie de plesnitori, aruncate din fundul sălii, încep să se spargă în peretele din spatele tribunei. Îngrozit, zăpăcit, bietul Moș Tăbârcă scoborî repede catedra și fugi pe ușă, urmărit de huiduielile, țipetele și plesnitorile din sală, care acum răpăiau ca o descărcătură de mitralieră. în altă zi a fost atacat însuși omul care era cauza acestei mișcări. Se știa
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
vreo 50 de ani, cu părul lung și cu ochelarii după urechi. Omul cere o cafea cu lapte și se așază lângă o fereastră cu Neue Freie Presse în mână. Însă noi eram în ședință, așa că un zgomot nebun izbucnește. Bietul neamț a răbdat câtva timp în tăcere, dar, în cele din urmă, răzbit, a trântit cornul pe tavă și, lăsând capuținerul pe jumătate nemâncat, a fugit pe ușă înjurând. Acesta a fost ultimul client al cafenelei Regal, cât timp a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
meu invitații așezați deja la masă. M-am scuzat de întîrziere și mă așezam la locul meu, cînd se aude sunînd telefonul în salon. Era pentru mine, mă chema ministerul. Cu cea mai îngrozită voce și de-abia ținîndu-și răsuflarea, biata telefonistă, îmi spune: "Domnul prim-ministru a fost omorît în gară la Sinaia." Cum? Cred că atîta am putut să spun. Totul era așa de brutal că nu știam ce se întîmplă cu mine. Nu-mi veneam în fire. Era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]