8,426 matches
-
Caterina Vasa (; 6 iunie 1539 - 21 decembrie 1610) a fost prințesă suedeză și contesă consort a Frisiei de Est ca soția a Contelui Edzard al II-lea. A fost fiica cea mare a lui Gustav Vasa și Margaret Leijonhufvud. A fost regentă a Ostfriesland (Frisia de Est) din 1599 până în 1610. Ca prima prințesă suedeză în 200 de ani, nașterea Caterinei a fost
Catarina Vasa () [Corola-website/Science/326044_a_327373]
-
Gustav Vasa a declarat, în frustrarea lui, că a fost o binecuvântare că fiica sa nu a fost "șchioapă sau oarbă". Friziei de Est îi era teamă că mariajul ar putea duce la o dominație suedeză, și în 1558, mama contelui, văduva regentă Anna de Oldenburg, a împărțit puterea în Frizia Orientală între cei trei fii. În 1559, în Suedia, a avut loc nunta dintre Caterina și Edzard. Sărbătorile au fost întrerupte de un mare scandal în Vadstena, unde s-a
Catarina Vasa () [Corola-website/Science/326044_a_327373]
-
Gunilla Bielke în 1585. În perioada 1599-1610, ea a fost regentă a Friziei de Est. Dintre toți frații ei, se consideră că ea a semănat cel mai mult cu tatăl ei. Catarina s-a căsătorit cu Edzard al II-lea, Conte al Frisia de Est la 1 octombrie 1559, la Stockholm. Ei au avut următorii copii:
Catarina Vasa () [Corola-website/Science/326044_a_327373]
-
unei Constituții din 1786, elaborată la Berlin sub Frederick cel Mare și organizează primul Suprem Consiliu al Ritului. Un an mai tîrziu, tot la Charleston, s-a creat Supremul Consiliu al insulelor franceze ale Americii, avîndu-l drept Suveran Comandor pe contele Grasse-Tilly, care a refăcut unele ritualuri și învățături Primul riț scoțian practicat pe Bătrânul Continent a fost Ritul Scoțian Filosofic a Lojii Mama din Marsilia, în jurul anului 1750, de 18 grade. După acesta, a apărut Ritul de Heredom sau de
Ritul Scoțian Antic și Acceptat () [Corola-website/Science/326052_a_327381]
-
Hérault Departamentul Lozère Departamentul Pyrénées-Orientales Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Creuse Departamentul Corrèze Departamentul Haute-Vienne Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Vendée Departamentul Sarthe Bisericile fortificate din Lorena sînt datorite disputelor între stăpânii zonei: ducii Lorenei, ducii din Bar, conții Luxemburgului, episcopii celor trei episcopii (Toul, Metz, Verdun). Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Meurthe-et-Moselle Departamentul Meuse Lista bisericilor ale departamentului Meuse a fost elaborată de către "services départementaux de l'architecture et du patrimoine" , însă nu este accesibilă pe web
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
Louis César de Bourbon, "Légitimé de France", Conte de Vexin (20 iunie 1672 - 10 ianuarie 1683) a fost fiu al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale, Françoise-Athénaïs de Montespan. Louis César născut la château du Génitoy, a fost al doilea fiu al lui
Louis César, Conte de Vexin () [Corola-website/Science/326107_a_327436]
-
o soră, Louise-Françoise de Bourbon, născută în iunie. Madam Scarron a fost foarte atașată de Louis Auguste. La 19 decembrie 1673, Ludovic al XIV-lea și-a recunoscut oficial copiii cu Montespan. Odată cu recunoașterea, Louis César a primit titlul de Conte de Vexin - un titlu vechi care datează din secolul X. Fratele său a devenit "Duce du Maine" iar sora lor "Madamoiselle de Nantes". Contele de Vexin s-a născut cu coloana strâmbă și din cauza aceasta a șchiopătat și a avut
Louis César, Conte de Vexin () [Corola-website/Science/326107_a_327436]
-
-lea și-a recunoscut oficial copiii cu Montespan. Odată cu recunoașterea, Louis César a primit titlul de Conte de Vexin - un titlu vechi care datează din secolul X. Fratele său a devenit "Duce du Maine" iar sora lor "Madamoiselle de Nantes". Contele de Vexin s-a născut cu coloana strâmbă și din cauza aceasta a șchiopătat și a avut un umăr mai sus decât celălalt. Tatăl său, care l-a adorat, a decis ca micuțul să fie destinat bisericii. Tatăl său i-a
Louis César, Conte de Vexin () [Corola-website/Science/326107_a_327436]
-
suveranii unui teritoriu german. A murit la reședința sa de vară de pe insula Mainau în sudul Germaniei, la 28 septembrie 1907, la vârsta de 81 de ani. Astăzi, Mainau este deținută de Fundația Lennart Bernadotte, creată de strănepotul lui Frederic, contele Lennart Bernadotte (1909-2004). În 1856, s-a căsătorit cu Prințesa Louise a Prusiei, fiica lui (atunci a prințului moștenitor) Wilhelm I și a soției acestuia, Augusta de Saxa-Weimar. Cuplul a avut trei copii: Prin fiica sa este strămoșul actualului monarh
Frederic I, Mare Duce de Baden () [Corola-website/Science/326178_a_327507]
-
în vest, înfrângerea rapidă a francezilor și apoi dacă era necesar, deplasarea rapidă a acestor trupe pe calea ferată către est, pentru a face față rușilor înainte ca aceștia să aibă timp să mobilizeze pe deplin. a fost creat de către contele Alfred von Schlieffen (1833-1913) și modificat de către Helmuth von Moltke. Schlieffen ca general în vârstă încă de la sfârșitul războiului din 1870 s-a ocupat cu un plan de atacare a Franței. Ideea lui de bază era că datorită perfecționării sistemelor
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
că Rusia își poate mobiliza armata foarte încet, armata germană s-ar fi întors împotriva armatei ruse doar după învingerea rapidă armatei franceze. După ce Regatul Unit și Franța au încheiat pactul Antanta cordială, împăratul Wilhelm al II-lea a cerut contelui Schlieffen să conceapă un plan care îi făcea posibilă Germaniei să lupte pe două fronturi. Conform căpitanului american Douglas Cohn victoria japoneză în Războiul ruso-japonez din 1904-05 a discreditat armata rusă, iar Planul Schliffen finalizat în mai puțin de trei
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
, situat în centrul orașului Sânnicolau Mare, a fost construit în anul 1864, pentru contele Kálmán Nakó, în stil neoclasic și plasat în mijlocul unui parc cu arbori de esență rară. Nakó este numele maghiarizat al lui Nacu. Provine dintr-o familie de aromâni veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril
Castelul Nakó () [Corola-website/Science/326187_a_327516]
-
medieval, are 99 de încăperi. Pe vremea sa de maximă prosperitate, în castel se afla o bibliotecă cu 5 000 de volume, picturi, statui, mobilă sculptată, porțelanuri rare, scrisori de la Deák Ferenc, Franz Liszt și Richard Wagner. Valorile din castelul conților Nako au dispărut imediat după Primul Război Mondial, când Banatul, pentru scurt timp, s-a aflat sub ocupație sârbească, apoi franceză. După Primul Război Mondial, în castel s-a organizat prima școală agricolă din România, pentru ca în 1941 să devină
Castelul Nakó () [Corola-website/Science/326187_a_327516]
-
Adunării Naționale pe 19 martie 1827. Adunarea a hotărât să creeze o funcție supremă, superioară celei de șef al executivului, cea de „Guvernator al Greciei”. Pentru această funcție a fost ales pe 3 aprilie cu un mandat de șapte ani contele Ioannis Kapodistrias. Până la preluarea oficială a funcției de către Kapodistria aflat în străinătate a fost numită o Comisie guvernamentală care să acționeze în numele lui. Adunarea Națională a aprobat pe 1 mai 1827 „Constituția Politică a Greciei”. Aceasta a fost prima constituție
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
s-a ocupat cu urmărirea acțiunilor lui Lamartine și ai acoliților săi. Guvernul austriac se folosește de Agatha în acțiunile sale; noul soț al Agathei, Gianfranco Gonfalone (George Constantin), vărul răposatului Vincenzo Gonfalone, este înnobilat de austrieci, primind titlul de conte de Spartivento. Austriecii depun în contul lui Gonfalone de la Banca Marmorosch o sumă mare de bani, vehiculând zvonul că acesta ar fi moștenit o avere mare de la unchiul său. Banii urmau să fie folosiți pentru serviciile cerute de austrieci. La
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
-lea, Duce de Saxa-Weimar și a soției acestuia, Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel. Tatăl său a murit când Karl August avea nouă luni (28 mai 1758) iar băiatul a intrat sub regența și sub supravegherea mamei sale. Guvernantul său a fost contele Johann Eustach von Görtz, un nobil german de școală veche. În 1771 poetul Christoph Martin Wieland a fost numit tutorele său. În 1774, poetul Karl Ludwig von Knebel a venit la Weimar ca tutore al fratelui său, tânărul prinț Frederick
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
Mathilde"; 29 mai 1890 - 12 martie 1972) a fost primul copil al Prințului Friedrich Johann de Saxa-Meiningen (fiul mai mic al lui Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen) și a soției acestuia, Contesa Adelaide de Lippe-Biesterfeld, fiica lui Ernst, Conte de Lippe-Biesterfeld. Prin căsătorie ea a devenit Mare Ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach. Tatăl Feodorei a fost fiul cel mic al lui George II de Saxa-Meiningen și a celei de-a doua soții a acestuia, Feodora de Hohenlohe-Langenburg. Mama Feodorei a fost
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
devenit Mare Ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach. Tatăl Feodorei a fost fiul cel mic al lui George II de Saxa-Meiningen și a celei de-a doua soții a acestuia, Feodora de Hohenlohe-Langenburg. Mama Feodorei a fost copilul cel mare al lui Ernst, Conte de Lippe-Biesterfeld regent al principatului Lippe timp de șapte ani (1897-1904). Feodora a avut cinci frați, printre care și Prințul George, ucis în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Prințul Bernard și Prințesa Adelheid căsătorită cu Prințul Adalbert al Prusiei
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
Academiei “Cita Eterna”, Cetățean de Onoare al orașului Kudjianda (din Tadjikistan), Doctor Honoris Causa în Științe Financiare la Universitatea Pro Deo din New York, atașat pe lângă Ambasada Argentinei în Italia pentru consiliere economică și Ministru Plenipotențiar pentru Afaceri Culturale, titlul de Conte (prin decretul Majestății Sale, regele Umberto al II-lea) și Profesor Asociat al Universității din Oradea, România. În anul 1995, Licio Gelli a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, inclusiv cu o recomandare de la Senatul Universității din Oradea, dar
Licio Gelli () [Corola-website/Science/326215_a_327544]
-
mai 1909) și apoi în volum în iunie 1909. Acest roman urmează colecției de povestiri inclusă în volumul "Arsène Lupin contra lui Herlock Sholmes" (1908). În noaptea de 22/23 aprilie a avut loc o tragedie la Castelul Ambrumésy, proprietatea contelui de Gesvres. Fiica contelui, Suzanne, și verișoara ei, Raymonde de Saint-Véran, au auzit niște zgomote suspecte în castel și au observat mai mulți bărbați care ieșeau cu pachete sub braț. Cele două fete se deplasează în salon și observă un
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
în volum în iunie 1909. Acest roman urmează colecției de povestiri inclusă în volumul "Arsène Lupin contra lui Herlock Sholmes" (1908). În noaptea de 22/23 aprilie a avut loc o tragedie la Castelul Ambrumésy, proprietatea contelui de Gesvres. Fiica contelui, Suzanne, și verișoara ei, Raymonde de Saint-Véran, au auzit niște zgomote suspecte în castel și au observat mai mulți bărbați care ieșeau cu pachete sub braț. Cele două fete se deplasează în salon și observă un bărbat care încăleca balconul
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
fete se deplasează în salon și observă un bărbat care încăleca balconul, le-a salutat politicos și a dispărut. În cameră se aflau două corpuri: corpul cointelui care fusese lovit la cap și corpul neînsuflețit al lui Jean Daval, secretarul contelui. Raymonde a luat o pușcă de pe panoplie și a tras asupra ultimului individ, rănindu-l. Cu toate acestea, deși mai mulți servitori, plus domnișara Raymonde, au alergat după el, omul rănit nu a fost găsit nicăieri, el fiind văzut pentru
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
domnișara Raymonde, au alergat după el, omul rănit nu a fost găsit nicăieri, el fiind văzut pentru ultima oară lângă ruinele unei vechi biserici. Chemați imediat, polițiștii și judecătorul de instrucție Filleul nu reușesc să facă lumină în acest caz. Contele a spus că a fost trezit din seomn de secretarul său care i-a spus că sunt niște oameni în salon. În timp ce deschideau ușa budoarului, a apărut un om care i-a tras contelui un pumn și l-a amețit
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
să facă lumină în acest caz. Contele a spus că a fost trezit din seomn de secretarul său care i-a spus că sunt niște oameni în salon. În timp ce deschideau ușa budoarului, a apărut un om care i-a tras contelui un pumn și l-a amețit. După ce s-a trezit din leșin, contele a văzut lângă el cadavrul lui Daval, care fusese ucis cu un cuțit. La anchetă participă și Isidore Beautrelet, un elev de retorică de la Paris și detectiv
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
din seomn de secretarul său care i-a spus că sunt niște oameni în salon. În timp ce deschideau ușa budoarului, a apărut un om care i-a tras contelui un pumn și l-a amețit. După ce s-a trezit din leșin, contele a văzut lângă el cadavrul lui Daval, care fusese ucis cu un cuțit. La anchetă participă și Isidore Beautrelet, un elev de retorică de la Paris și detectiv amator, în vârstă de 17 ani, care se dăduse inițial drept ziarist. El
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]