10,108 matches
-
Ceea ce a fost Dl. Protopopescu pentru mine în liceu, este el aici la Universitate. Autor al unor lucrări critice pe care le voi citi cât de curând pentru că le am găsit, acest profesor este „om”, nu de aceia întâlniți pe coridoarele liceului din Târg.[...] Ieri fulgii de zăpadă cădeau ca niște note din coarde obosite. Pe vremea asta fără soare am oftat cu jale căci am văzut mulți sărmani scrâșnind amar din dinți ... Și eu am scrâșnit din dinți cu ură
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gh, g ca j, c ca ș." (I. L. Caragiale, Un pedagog de școală nouă) Formulați enunțuri cu următoarele neologisme: avatar, inopinat, celest, teluric, feeric, euforie, reverie, a dili, fulminant, ierarhie, solilocviu. Corectați enunțurile, precizând tipul erorii identificate: * Avansați înainte pe coridor! * Un procent de 20% dintre copii participă la concurs. * Coboară jos mai repede! * E compatriot cu el? * Urcă sus până la etajul al doilea! * Punctul meu de vedere personal este acesta... * A greșit, dar nu s-a gândit însă la consecințe
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Moment de descumpănire. Cu ce să mă îmbrac? Rochiile mele de la Paris, prea frumoase și prea simple, cine știe? E aproape ora patru. Alegerea unei pălării. Suntem anunțați că mașina trimisă pentru noi a sosit deja. Traversăm din nou un coridor înțesat de curioși. Pe trotuar trecătorii se opresc, se întorc fără jenă, unii își ridică pălăriile. Sunt intimidată. La mine acasă sunt obișnuită ca necunoscuți să mă salute, dar știu cel puțin de ce. Dar aici??? Cred că onorează mașina Curții
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
privirea le este mereu activă, supraveghind atât clasa ca întreg, cât și indivizii; • se ocupă rapid de orice abatere de la regulile lor, luând poziții față de acest lucru; • sunt mai formali decât de obicei; • sunt rapizi și concreți; • se află pe coridor înainte de intrarea elevilor în sala de clasă; • se prezintă pe ei înșiși în mod formal, atenuând formalitatea prezentării prin detalii oarecum amuzante. Profesorii începători: • nu sunt atât de clari în privința regulilor din sala de clasă, fie în ceea ce privește regulile lor (adică
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
se dea drumul. În perioada aceasta, 1 martie 1970 1 martie 1974, secretarul general a venit de 3 ori în județul Vaslui, dar am dat de două ori mâna pe parcursul unei vizite: când a strâns mâinile celor care-i făceau coridor de mulțime în drumul către Consiliul județean, și în clădirea actualului sediu al Poliției județene, unde eram printre cei care-i asiguram paza împreună cu civili de diferite proveniențe. N-am făcut niciodată parte dintre informatori sau colaboratori ai securității și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
pe fiecare în parte, cu aceeași plăcere. Era sigură că nimeni nu ar fi pârât ce se întâmplă... Mă alesese pe mine fiindcă avusesem curajul s-o chem. Mai târziu, dar acum eram prin clasa a șaptea, întâlnindu-mă pe coridorul întortocheat ce ducea la cancelarie, mi-a zis răspicat, din mers, o adresă. Să vii, a accentuat tandru... vinerea asta, pe la patru... îți dictez și după aceea corectez... tot mai scrii cu greșeli? Știi unde e strada... Da, am îngânat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Vai, cum să nu, chiar mi-ați face plăcere amândoi, aș fi fericită... O să vă primesc în capoțel! Cu dulceață! Hahaha! Da, veniți împreună, hahaha... zici că e cu cinci ani mai mare ca tine? Și a dispărut după colțul coridorului, cu catalogul subsuoară. Recreația continua nesfârșită... Pe vărul meu l-am convins destul de ușor, descriindu-i profa și obiceiurile ei... Devenise agitat, vroia să nu scăpăm cumva ocazia. Să nu se răzgândească! Noaptea nu puteam dormi, plănuiam în șoaptă fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de bani sunt puși la bătaie, printr-un buget și o bugetare foarte politizate (care pălesc în fața bugetelor celor mai bogate membre ale sale), o mulțime de negocieri birocratice și o mulțime de prerogative naționale (sau presupuneri) îi sunt asociate. Coridoarele Bruxellului nu sunt locuri unde Heine, Hugo, Reymont sau Arghezi s-ar simți acasă, deși toți ar avea multe lucruri interesante de spus despre aceste coridoare și oamenii care le traversează. Dar exact în această dezamăgire poate să stea o
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de negocieri birocratice și o mulțime de prerogative naționale (sau presupuneri) îi sunt asociate. Coridoarele Bruxellului nu sunt locuri unde Heine, Hugo, Reymont sau Arghezi s-ar simți acasă, deși toți ar avea multe lucruri interesante de spus despre aceste coridoare și oamenii care le traversează. Dar exact în această dezamăgire poate să stea o lecție pozitivă semnificativă pentru toți cei implicați: a accepta UE pentru ceea ce este, cu toate realizările și potențialul său, recunoscând Europa drept o pretenție identitară istorică
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
împreună, la o diferență de câteva luni, cu două volume de povestiri, în aceeași colecție (intitulată pompos „Nouă literatura“), la aceeași editură de buzunar - Outopos. Deși între timp ne-am mai vazut și am vorbit pe fugă pe străzile și coridoarele aceluiași oraș sau ne-am urmărit prin presă noastră mai mult sau mai putin culturală, ne-am împrietenit cu adevarat abia prin 2004, în momentul în care lui i-a apărut în „Ego. Proza“, la Polirom, Raiul găinilor, iar eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
și vrea să facă întrerupere. Otilia, colega ei de cameră la cămin, o ajută cât poate. Adică face toată treaba, mai puțin avortul. Camera lui Oleg Mutu o urmărește discret și inspirat în goana ei. Cu autobuzul și tramvaiul, pe coridoarele căminului sordid. Otilia cumpără Kent de la arabul din cămin, merge în oraș să caute un hotel unde să stea Găbița două nopți după avort, se întâlnește cu domnul Bebe, în locul Găbiței, ca să pună la punct afacerea avortului. Pe cât e Găbița
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
probabil din biserica veche despre care am scris anterior sau poate chiar de la biserica din fostul sat Bobeștii-deJos, sat care încet-încet s-a desființat după incendiul din1532. în continuare este descrisă biserica astfel: . . Jos podeală de scânduri, la intrarea din coridor făcut din scânduri de Sebastian Dron. Biserica era înconjurată cu grile de lemn. Cimitirul de înmormântare e în partea de apus, lângă grădina curții Lupeni. Biserica poseda 12 fălci. La 1832 situația era clară de tot. La biserica Adormirea Precistei
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
varianta (1): participanții trebuie să se așeze în poziția sugerată de un sunet pe care îl aud la un moment dat, dintr-o înregistrare; varianta (2): participanții ascultă cu ochii închiși sunetele care se aud în jurul lor (în sală, pe coridor, afară etc.), apoi deschid ochii, spun sunetele pe care le-au sesizat și discută despre ele (cine a mai auzit un anumit sunet, de unde provine sunetul, ce mesaj poate transmite, cu ce poate fi asociat ca obiect/cuvânt etc.); * Scaunul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
din cele mai frecvent întîlnite cîntece de pușcărie, ce a circulat din 1948 și pînă în prezent în variate forme: "Dar-ar Dumnezeu să dea/ să ardă baraca mea/ să rămînă numai parii/ să se-nțepe comisarii.... Să ardă și coridorul/ pe unde venea maiorul." Persistența timp de decenii a unor cîntece de pușcărie demonstrează rădăcinile adînci ale culturii penitenciare românești. Dincolo de schimbările petrecute în sistemul punitiv în ultimii ani, spațiul carceral generează în România un tip de folclor ce seamănă
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și ei cu alt mod de viață, în concediu preferau să meargă la munte sau la mare. Prima oră a trecut pe nesimțite, trenul alerga repede pe câmpia albastră și întinsă. Peste trei ore, începu să se plictisească. Ieși pe coridor, privi pe fereastră zăpada sclipitoare. N-avea ce să vadă, încât reveni în compartiment. Acolo se aflau câteva persoane, oameni posomorâți, unii moțăiau, alții priveau absenți pe fereastră, în jur. Doar mișcări controlate de mâini, clipiri obosite de ochi, trupuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
italiana, majoritatea rusa și germana. Eu eram obișnuit să repet într-un limbaj pur "teatral", cu atât mai dificil de transmis, întrucât viziunea mea era radi cală, to tal diferită de cea tradițional în uz în acele timpuri. Avansând pe coridoarele Operei din Geneva, ghidat de responsabilii tea trului, mă îndreptam foarte agitat spre sala de repetiții, unde totul era amenajat: scaune, podium... Înainte de începerea re petițiilor, trebuia obligatoriu ținută o "con fe rință", în care să explic cântăreților și corului
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în curte. Imediat îmi dau seama că suntem într-o închisoare a orașului. Sunt dat jos din mașină și un gardian bătrânel mă ia în primire și-mi face semn să-l urmez. Mașina pleacă. Intrăm în clădire. Străbatem niște coridoare, gardianul scoate o trusă de chei, ne oprim în fața unei uși, deschide și cu un zâmbet nedumerit îmi face semn să intru. O celulă cu un singur pat de fier și cu o cuvertură pe el. Mă întreabă dacă știu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
timp să meargă mai departe, deoarece jeepul se oprise în fața porții unei clădiri ce o cunoscusem deja. Poarta se deschise și intrând în curtea interioară a imobilului, se oprește în fața unui peron. Sunt coborât din mașină și condus pe un coridor într-o sală nu prea mare, dar care după ambianță și miros, m-am convins că este cantina sau popota militarilor englezi o masă lungă în mijloc era deja ocupată de câțiva subofițeri ce-și luau desigur micul dejun. Mi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu nespus de frumoasa fiică a lui Agârbiceanu („așa era și mamă-sa“ - mi-a spus Blaga), studentă în ultimul an, blondă și subțire, în blana neagră strânsă pe trupul ei viclean, căreia „îi făceam curte“ (mă remarcase ea pe coridoarele Universității), între încercările mele stângace de a o săruta, fără alt rezultat decât contactul buzelor cu pielea proaspătă, răcoros catifelată a obrajilor ei înfrăgeziți de frig, am îngrozit-o aprobând din tot sufletul uciderea marelui istoric. Vizitând-o acasă - desigur
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la Paris în 1889 se preciza că: "Planurile (imobilelor colective) vor fi astfel concepute încât să se evite orice ocazie de întâlnire a locatarilor între ei. Palierele și scările, bine iluminate, trebuie considerate o prelungire a căilor publice. Trebuie proscrise coridoarele și culoarele de orice fel ar fi acestea"10. Această grijă de a izola indivizii de condiție mediocră unii de alții, cel puțin în măsura în care aceștia păreau să împărtășească o cultură comună, a avut o soartă dură11. Istoria orașelor-grădină este un
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de kilograme, aproape inert, tremura inima în mine de teamă, dar pe față îi spuneam: — Bravo, Pietro! — Mulțumesc, Rocco! A fost o zi frumoasă pentru mine. Am continuat, zi după zi, spre necazul Concettei, să facem gimnastică, să mergem pe coridor, să ne rotim în jurul mesei. Când l-au văzut fiii, nu le venea să creadă. Ea strâmba din nas și spunea cu glas tare, să-l demoralizeze: — Nu merge bine, nu vedeți că nu ridică piciorul cum trebuie? El se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în public; însă, cum părea că ține mult la Domnul de Sauvigny, am insistat să vină cu noi la premiera acestei piese, iar el a acceptat, pentru că împrumutaserăm o lojă cu grilaj de lângă scenă, a cărei scară și al cărei coridor de intrare nu erau cele ale publicului. Am rămas înțeleși că îl voi duce la teatru și că, dacă piesa avea succes, vom pleca înainte de mica piesă de încheiere și vom reveni să supăm cu toții la mine acasă. Proiectul acesta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
au lăsat foarte puține lucruri: cămașa de pe mine, una de rezervă, două perechi de șosete și două perechi de izmene. Apoi, mi-au pus iar ochelarii. Unul dintre ei m-a luat de braț și m-a condus pe un coridor. Deodată s-a oprit și am auzit un zăngănit de chei; a deschis o ușă și a urmat „Scoate-ți ochelarii!“ După care ușa s-a închis brusc și am văzut că mă aflu într-o celulă. Habar n-aveam
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
smoală neagră, sinistru. Eram în august și era cumplit de cald. Apa nu curgea tot timpul, ci doar când binevoiau să-i dea drumul. În partea de sus a ușii grele de stejar se deschidea un gemuleț ce dădea spre coridor. Când închideau ușa, nu mai aveam nici un pic de aer. Ferestruica se deschidea, uneori, doar pe jumătate. Gardianul circula pe culoar încălțat cu un fel de papuci, iar pe jos se afla un covor, așa că nu puteam auzi nimic dinăuntrul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
singur în celulă, iată că, într-o bună zi, un subofițer a deschis brusc ușa și mi-a strigat: — Fă-ți bagajele! În câteva clipe, mi-am adunat boarfele, mi s-au pus ochelarii și am fost dus pe un coridor foarte lung, apoi am coborât un etaj. Mult mai târziu, când am avut ocazia să văd o fotografie a locurilor, am văzut care era situația: erau doar două etaje cu celule, care dădeau spre o curte. Odată ajunși la capătul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]